7,924 matches
-
parte, faptul că instituțiile și politicile publice exercită o influență majoră asupra capitalului social, iar pe de altă parte, un nivel ridicat al capitalului social poate contribui la reducerea rolului statului în societate. Deși poate părea paradoxală, această concluzie este argumentată de legătura inseparabilă dintre capitalul social și societatea civilă. Ambele categorii conceptuale sunt analitic independente de regimurile politice, dar rolul acestora este mai pregnant sau mai „șters”, în funcție de condițiile create de diferitele regimuri politice și de modul în care sunt
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
eficacitatea actului de guvernare prin așezarea la masa negocierilor a actorilor nonstatali, organizațiilor nonguvernamentale, rețelelor și comunităților de elaborare a politicilor, precum și prin schimbarea rolului statului prin reconfigurarea granițelor dintre sectoarele public, privat și voluntar. Wallace, Wallace și Pollack (2005) argumentează necesitatea unei perspective de guvernanță la nivelul Uniunii Europene, în special datorită caracterului nonierarhic sau „de rețea” al elaborării politicilor, ceea ce implică actori subnaționali, naționali și supranaționali, dar și datorită unei preocupări normative cu privire la deficitul democratic din UE, în sensul
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
federaliste, guvernele naționale, locale și regionale sunt coresponsabile pentru reușita politicilor pe nivelurile corespunzătoare. Pentru o politică locală este responsabil guvernul local, guvernul regional este responsabil pentru dezvoltarea politicilor regionale ș.a.m.d. Această viziune este contestată de cei care argumentează că Europa ar fi mai bine servită prin jurisdicții care se suprapun și chiar se concurează; termenul european utilizat pentru a descrie această considerație este „geometrie variabilă”. Guvernanța multinivel poate fi considerată o alternativă a guvernării ierarhizate, dar există și
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
uneia sau alteia dintre cele două tipuri de guvernanță menționate. Fiecare tip de sistem funcționează eficient într un anumit context. Opinia unor autori conform căreia guvernanța este coresponsabilă pentru politicile dezvoltate la nivelul teritorial local este contestată de cei care argumentează că europenii ar putea fi mult mai bine satisfăcuți, din punctul de vedere al serviciilor, dacă s-ar realiza coordonarea și chiar competiția dintre jurisdicții sau, în termeni europeni, dacă s-ar realiza așa-numita „geometrie variabilă”. Aceasta presupune ca
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
dintre șefi și subalterni ori dintre colegi are atât un efect imediat - erodarea relațiilor (și a productivității bazate pe aceste relații) -, cât și unul pe termen lung - scăderea moralului, a spiritului de echipă și a loialității. Pur și simplu - așa cum argumentează Art Bell cu elocvență - „nu poți să îmi vorbești așa” fără consecințe de un fel sau altul. În anumite situații, victima abuzului verbal contraatacă, provocând un scandal care focalizează atenția și energia biroului ore sau chiar zile întregi. (Cicatricile unor
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
b) de a-i lăsa să se descurce singuri? 42. Ce este mai rău pentru un manager: a) să fie prea idealist? b) să fie prea flexibil? 43. Atunci când ascultați o prezentare de afaceri, preferați un vorbitor: a) care își argumentează punctele de vedere cu date și informații specifice? b) care demonstrează entuziasm și atașament față de subiect? 44. La sfârșitul zilei de lucru, petreceți mai mult timp gândindu-vă la: a) ce ați făcut în timpul zilei? b) ce veți face mâine
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
trageți concluzii, aprecieri și să acționați uneori împotriva procedurilor și regulilor deja stabilite. Încuiatul este de obicei stresat de întârzieri cauzate de ceilalți pentru analiză suplimentară, cercetare sau planificare. De multe ori Încuiatul admite că întregul adevăr este neștiut, dar argumentează că se cunoaște suficient adevăr pentru a se lua decizia corectă. Acest tip de personalitate poate fi surdă la informațiile care nu contribuie direct la finalizarea proiectului sau procesului. Încuiatul își ia suportul emoțional și puterea din reputația sa în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
întreține din economii, în timp ce încearcă să se remonteze pentru a se prezenta la interviuri de angajare într-o altă companie, de preferat într-una în care șeful nu se răstește la ea. A avut loc o agresiune verbală? Unii ar argumenta că șeful nu a dat glas mâniei decât într-o singură instanță, necalificându-se așadar drept agresiune verbală. Un șef, vor argumenta ei, este și el un om, iar oamenii au dreptul să se descarce din când în când. Contraargumentul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
într-una în care șeful nu se răstește la ea. A avut loc o agresiune verbală? Unii ar argumenta că șeful nu a dat glas mâniei decât într-o singură instanță, necalificându-se așadar drept agresiune verbală. Un șef, vor argumenta ei, este și el un om, iar oamenii au dreptul să se descarce din când în când. Contraargumentul este că severitatea izbucnirii șefului a fost atât de neobișnuită comparativ cu stilul său obișnuit, încât incidentul reprezintă cu adevărat o instanță
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a Înțelege de ce Dumnezeu este un principiu al construcției metafizice carteziene, o trecere În revistă a opiniilor exprimate asupra acestui concept de către gânditorii de dinaintea lui Descartes găsesc că va constitui o elocventă probă În favoarea ideii pe care caut să o argumentez aici. Se va vedea astfel, o dată În plus, că Descartes este departe de a o fi rupt cu filosofia Evului Mediu, și că, chiar dacă nu tocmai așa cum spunea N. Ionescu, Descartes era Îndatorat din plin filosofiei premergătoare lui: „...Descartes stă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ca o regulă a gândirii, consacrând faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută din arbitrarul gândirii, ci un dat, o regulă a ei. Sfîntul Thoma Sfântul Thoma de Aquino (1225-1274) considera că filosoful argumentează căutând Întotdeauna În rațiune principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și adevărurile furnizate de rațiune. Pe de altă parte, adevărul filosofiei trebuie să se lege cu adevărul revelat ca Într-un lanț neîntrerupt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
carteziană asupra conceptului pe care-l cercetăm aici, Dumnezeu, nu ar putea fi susținută. William de Ockham Cel care pune capăt disputei dintre argumentele thomiste și cele scotiene, pentru câteva sute de ani, e William de Ockham (1280-1349). Căutând să argumenteze existența lui Dumnezeu, el va Începe prin a cerceta nu posibilitatea existenței sale, sau necesitatea acestei existențe, ci prin a cerceta realitatea exterioară. Ceea ce constatăm continuu În experiență sunt efecte și cauze, spune William de Ockham. Cum o serie infinită
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
existenței lui Dumnezeu devine În acest fel tot atât de absolută ca orice altă cunoștință analitic-matematică. E o certitudine reală, nu doar formală, implicând necesitatea de a fi, și nu doar o simplă posibilitate ideală. În același timp, acest mod de a argumenta se constituie În caracteristica fundamentală care Îi va permite lui Descartes să transforme ideea despre Dumnezeu În principiu al metafizicii sale. Obiecții aduse argumentului ontologic cartezian După cum era de așteptat, argumentul asupra existenței lui Dumnezeu a născut vii discuții și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
descoperise mai Înainte urmând calea indicată de cele două principii. Metoda de expunere a tezelor folosită de către Descartes În Meditații metafizice este cea specifică epocii. El trebuia să urmărească demonstrarea În demersul său a două lucruri: - să Întemeieze și să argumenteze principiile pe care le propune; - să reconstruiască obiectul căruia i-a dat principiile, bazându-se pe acestea. Fiind vorba de o lucrare prezentată Decanatului Facultății de Teologie din Paris - e vorba despre Meditațiile metafizice -, filosoful se conformează Întocmai acestor reguli
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte. Aceste excepții prin care se atribuie contracte de achiziție publică revin în responsabilitatea exclusivă a autorității contractante, compartimentul intern specializat având, în această situație, obligația de a elabora o notă justificativă, în care să argumenteze corespunzător propunerea de a aplica o altă procedură pentru atribuirea unui contract și care se aprobă de conducătorul autorității contractante, conform atribuțiilor legale ce îi revin, cu avizul compartimentului juridic, și constituie un înscris esențial al dosarului achiziției publice. În
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
să le desfășoare în mediul lor. Analizând însă, peste aproape două decenii, dezvoltarea pe care a luat-o această concepție a „regionalismului educativ” tinzând spre „localism”, G.G. Antonescu o califică drept „cea mai periculoasă concepție din domeniul realismului social”. Aceasta, argumenta, pentru că nu oferă fiecărui individ șanse de dezvoltare potrivit aptitudinilor și intereselor sale, ci îl „fixează” de „mediul” său social (de sat). O orientare, credea șeful de școală bucureștean, profund antinațională și imorală. Această afirmație pare să aibă și un
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cu un model de acțiune. Universitățile populare își păstrează finalitățile educaționale și modelele de acțiune intacte, până în zilele noastre: răspândire a cunoștințelor științifice și de cultivare intelectuală și morală (stimularea intereselor, atitudine critică, gândire obiectivă, pricepere de a raționa și argumenta). În acest fel, universitatea populară îndeplinește o funcție socială importantă și anume: formarea concepției despre lume și a atitudinii față de problematica politică, economică, socială și culturală (Urbánczyk, 1975). La Ungureni nu s-a urmărit doar schimbarea „modelului cultural și psihosocial
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
religioasă decât de aranjarea unui text. Dacă obiceiurile scribilor au rămas constante o perioadă mai mare de timp, probabil că discrepanțele dintre diferitele texte nu îi deranjau prea mult; din contră, se pare că foloseau aceste discrepanțe pentru a-și argumenta mai bine concepțiile. După perioada „Marii Adunări” a urmat perioada așa-numitelor zugot (perechi), care a coincis practic cu perioada elenistă și hasmoneică (332-37 î.Hr.), în care relațiile dintre conducătorii evrei și cei ptolemei au fost foarte bune, ca de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
implicați în raport, să îl atrageți spre studiu și să-i explicați cât mai clar de ce a fost important efortul de cercetare. Unii experți în comunicare ne-au recomandat să prezentăm cele mai importante elemente abia la sfârșitul raportului verbal, argumentând că structura de acest tip are un efect cumulativ. Această tehnică nu dă rezultate în cazul rapoartelor de evaluare sau cercetare, deoarece persoanele cărora li se dă raportul au de multe ori timp și răbdare limitate și sunt adesea întrerupte
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
și eșantionul nu este aleatoriu, rezultatul va fi suspect. În consecință, nu este de mirare că cercetătorii cantitativi sunt preocupați de mărimea și de caracterul aleatoriu al studiilor efectuate prin metoda focus grup. CONTEXT Materiale de consultat Pregătiți-vă să argumentați cu citate ale experților în domeniu. Gândiți-vă la consultarea următoarelor materiale: B. Glaser, A. Strauss, The Discovery of Grounded Theory, Aldine, Chicago, 1967. Observați discuțiile referitoare la eșantionarea teoretică. M.Q. Patton, Qualitative Evaluation and Research Methods, Sage, Newbury
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de a doua aparținând unui practician de excepție (vezi cadrul 1.3). Cadrul 1.3. Contra teoriei piețelor eficiente Robert J. Shiller (1989)<footnote Shiller, Robert J., Market Volatility, Fifth printing, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1997. footnote> argumentează că teoria piețelor financiare eficiente nu reușește să explice perfect comportamentul cursului bursier al acțiunilor pe piața de capital, pentru că nu ține cont deloc de psihologia investitorilor. El readuce în discuție necesitatea ca modelarea să aibă în vedere și elemente
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
astfel despre „sanctitatea” funcției publice, nesupusă partizanatului politic ca garanție pentru eficientizarea serviciului public. „Administrația este în afara sferei politicii. Problemele administrative nu sunt probleme politice. Deșipoliticastabilește sarcinile administrației, aceasta nu are dreptul să manipuleze.” (Wilson, 1941, p. 494). Hughes (1998) argumentează că „sistemul tradițional de administrație în regimurile parlamentare urmărește separarea politicii de administrație. (...) Ministrul împreună cu structura ministerială pe care o conduce elaborează politicile ce vor fi apoi administrate de un departament condus de un funcționar permanent, ce va rămâne în
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
necesitatea intervenției guvernamentale. Atât autori liberali, adepți ai economiei neoclasice, precum Hayek (1983), cât și teoreticienii alegerii publice (Lipsey și Chrystal, 1999; Buchanan, 1997) susțin necesitatea intervenției guvernamentale pentru a corecta anumite eșecuri specifice pieței libere. Lipsey și Chrystal (1999) argumentează faptul că intervenția statului este justificată de eșecul pieței. Eșecul pieței este definit drept: „orice performanță a pieței care se consideră mai puțin bună decât cea mai bună performanță posibilă” (Lipsey și Chrystal, 1999, p. 464). Astfel, conform acestor autori
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Manoilescu (1938), cât și în concepția occidentală a lui Schmitter (1979), statul are un rol definitoriu în agregarea intereselor existente la nivel social și în formarea și recunoașterea grupurilor de interese. Prin susținerea modului corporatist de organizare a societății, Manoilescu argumentează necesitatea apariției unui mijloc instituțional de rezolvare adiferitelor conflicte sociale. Principalul mijloc de rezolvare a acestor conflicteconstă în creșterea influenței statului. Rolul principal al organizării corporatiste este de a reduce externalitățile acțiunii sociale a grupurilor prin desființarea sistemului conflictual al
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
hotărât înființarea Grupului de lucru interministerial pentru descentralizare 2. Pe lângă SGG funcționează Comitetul Interministerial pentru Coordonarea Reformei Procesului Politicilor Publice, care are un rol consultativ, fără personalitate juridică, având totuși aceeași arie de atribuții ca și UPP. Dacă se poate argumenta că UPP avea nevoie de un mecanism special de coordonare, mai mult decât SGG ca atare, ni se pare totuși destul de greu de justificat înființarea Grupului de lucru pentru reforma procesului politicilor publice 1. Mergând pe aceeași linie, activitatea INA
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]