3,722 matches
-
asumă un ton provocator, a creat frecvent polemici, cele mai recente în legătură cu Islamul. Cea mai controversată a fost cea privind caricaturile cu profetul Mahomed. La 7 ianuarie 2015, două persoane îmbrăcate în negru și cu cagule, înarmate cu puști de asalt vz. 58 cehoslovace(cu un aspect asemănător cu cel al AK-47, dar diferite ca mod de acțiune), au intrat în sediul "Charlie Hebdo", după ce inițial au greșit adresa, intrând la nr.6 (unde se găsește arhiva Charlie Hebdo) înainte de a
Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo () [Corola-website/Science/333549_a_334878]
-
cadavrele inamicilor. Jucătorii pot folosi o varietate de metode pentru a îndeplini o misiune. De exemplu, jucătorii pot folosi stealth-ul pentru a se feri de inamici și a completa obiective fără a fi văzuți, sau pot alege să ia cu asalt inamicii prin folosirea armelor și vehiculelor. Jucătorul-personaj este echipat cu o cameră digitală, care îi permite să marcheze și să evidențieze inamicii, animalele și pradă. Jucătorii au abilitatea de a calări elefanți. Jucătorii pot aruncă momeală către inamicii din apropiere
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
După izbucnirea războiului sârbo-bulgar în 1885, locotenentul Kiselov a fost trimis în fruntea companiei sale să participe la apărarea Vidinului, unde a primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de forțele sârbe superioare numeric, dar va rezista tuturor asalturilor, până la finalul războiului. La 1 ianuarie 1888 Kiselov a fost înaintat la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
ocupat de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
dar lipsind pe de altă parte fortăreața de orice sprijin din partea forțelor de rezervă, în condițiile în care celelalte două poduri de peste Canalul Albert căzuseră deja sub controlul germanilor. Germanii au pierdut doar 6 dintre militarii care au participat la asaltul fortului și au avut și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
din partea forțelor de rezervă, în condițiile în care celelalte două poduri de peste Canalul Albert căzuseră deja sub controlul germanilor. Germanii au pierdut doar 6 dintre militarii care au participat la asaltul fortului și au avut și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii defensive belgiene, dominând căile de comunicare din jurul Canalului Albert. Pierderea sa o dat o lovitură catastrofală
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a fost un angajament militar dintre forțele belgiene și cele germane care a avut loc între 10-11 mai 1940, parte a luptelor pentru ocuparea Belgiei și a Franței din cadrul "Fall Gelb". O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger" au intrat în fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei în sectoarele inferioare ale fortificațiilor. Simultan, restul forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un marș spre interiorul țării
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele din Olanda și Belgia. Unele dintre aceste poziții defensive nu erau bine fortificate, fiind destinate doar încetinirii german, nu opririi asaltului inamic. În regiune au existat și mai multe construcții concepute special pentru apărare, unde fuseseră ridicate fortificații puternice, cu garnizoane numeroase și bine înarmate. Linia Grebbe-Peel din Olanda, care se întindea de la malul sudic al golfului Zuider Zee până la frontiera
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
o bătălie de întârziere a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate atacării fortului și cuceririi celor trei poduri au fost formate din elemente ale Divziei a 7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a fost numită „Detașamentul de Asalt Koch”, după numele comandantului grupului, Hauptmann Walter Koch. Forța, care a fost organizată în noiembrie 1939, a fost inițial formată din parașutiști din Regimentul 1 și gerniști din Divizia a 7-a, precum și dintr-un grup mic de piloți Luftwaffe
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și în Cehia, unde existau fortificații similare cu Eben Emael. Secretul operațiunilor a fost menținut prin adoptarea unui complex de măsuri. La finalizarea exercițiilor, planoarele și echipamentele au fost demontate și încărcate în camioane pentru transportul mobilei. Subunităților forței de asalt le-a fost schimbat numele de câteva ori, iar oamenii au fost transferați în mai multe rânduri în diferite locații. Tresele și insignele unităților au fost îndepărtate de pe uniforme, iar militarii au fost consemnați în unitățile lor. Hauptmann Koch și-
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
ori, iar oamenii au fost transferați în mai multe rânduri în diferite locații. Tresele și insignele unităților au fost îndepărtate de pe uniforme, iar militarii au fost consemnați în unitățile lor. Hauptmann Koch și-a împărțit unitate în patru grupuri de asalt. Grupul „Granit”, comandat de Oberleutnant Rudolf Witzig, cu efective de 85 de oameni tranportați în 11 planoare a primit sarcina cuceririi Fortului Eben Emael> Grupul „Oțel”, comandat de Oberleutnant Gustav Altmann, cu efective de 92 de oameni transportați de 9
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de oameni transportați în 11 planoare trebuia să cucerească podul Vroenhoven. Grupul „Fier”, comandat de Leutnant Martin Schächter, cu efective de 90 de oameni transportați în 10 planoare, trebuia să cucerească podul Canne. Elementul cel mai important al forței de asalt, în special al grupului „Granit”, era timpul. Geramanii consideratu că apropierea de țintă fără zgomot cu ajutorul planoarelor combinată cu nedeclararea oficială a războiului de către guvernul german avea să asigure atacatorilor elementul surpriză necesar obținerii unei victorii rapide. Planificatorii germani au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
atac. Ordinele preliminare au fost emise pe 9 mai, când subunitățile separate au trebuit să se mute în zonele de concentrare hotărâte mai înainte. După ce s-a realizat concentrarea forțelor, a sosit un al doilea ordin prin care forțele de asalt erau informate de momentul declanșării Fall Gelb - 10 mai, ora 05:25. La ora 04:30, cele 42 de planoare cu 493 de parașutiști la bord au decolat de pe două aeroporturi din Köln. Convoiul aerian a păstrat o tăcere radio
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de pe două aeroporturi din Köln. Convoiul aerian a păstrat o tăcere radio completă, ceea ce i-a obligat pe piloți să se ghideze doar pe semnalele luminoase de la sol, care marcau drumul spre Belgia. Datorită interzicerii comunicațiilor radio, comandanții forței de asalt nu au putut fi informați că s-a rupt cablul de remorcare a unui planor și că acesta a fost obligat să aterizeze pe teritoriul german. În cazul unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și nu a mai putut ateriza în apropierea obiectivului. Ambele planoare transportau militarii destinați grupului „Granit” care erau destinate atacului de la Fortul Eben Emael, prin urmare unitatea germană de asalt a avut efectivul puternic diminuat. De asemenea, această unitate și-a pierdut comandantul, Oberleutnant Witzig, aflat la bordul unuia dintre planoarele forțate să aterizeze înainte de a ajunge la țintă. Atacul asupra fortului a fost condus de adjunctul lui Witzig. Restul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
debarcați. Subofițerul comandat al celui de-al doilea planor a atacat cu grenade apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de acces. După ce ușa a fost aruncată în aer, germanii au luat cu asalt cazemata și au eliminat obstacolul. În acest timp, Altmann și-a condus soldații printr-un șant paralel cu podul. Doi dintre oamenii săi s-au strecurat până pe malul canalului, au excaladat una dintre picoarele podului și au deconectat încărcărcăturile explozive
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
șant paralel cu podul. Doi dintre oamenii săi s-au strecurat până pe malul canalului, au excaladat una dintre picoarele podului și au deconectat încărcărcăturile explozive plasate de geniștii belgieni. Germanii au eliminat astfel pericolul demolării podului și au luat cu asalt pozițiile apărătorilor podului. După ce au rezistat o vreme, belgineii s-au retras spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și au deconectat încărcărcăturile explozive plasate de geniștii belgieni. Germanii au eliminat astfel pericolul demolării podului și au luat cu asalt pozițiile apărătorilor podului. După ce au rezistat o vreme, belgineii s-au retras spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers Ju 87 Stukas a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]