4,354 matches
-
înconjurau, părînd că este unul dintre ei și, totuși, în mod misterios, diferit. Aureolă este un cuvînt inadecvat pentru a defini forța care emana din acest om. Părea cu adevărat că este una cu pădurea, cu munții, cu furtunile care bîntuie piscurile înzăpezite ale Carpaților, cu lacurile și rîurile. Așa părea stînd acolo, în mijlocul mulțimii. Nu era nevoie să vorbească: tăcerea lui era elocventă. Părea să fie mai puternic decît noi, mai puternic decît ordinul prefectului care îi interzisese să țină
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au împărțit Polonia între ele a patra oară. Iorga urma într-o măsură oarecare dictonul lui Samuel Johnson, începînd "să înlocuiască imaginația cu realitatea". În cele din urmă a găsit paralela istorică adecvată într-un editorial fulminant intitulat: Tilsit. "Sîntem bîntuiți de umbra Tilsit-ului", scria el, adăugînd: "Va dura împărțirea Europei de data aceasta?"91. Acesta este un exemplu elocvent al încercării lui Iorga de a face astfel ca jurnalismul său să satisfacă "nevoile zilei" și de a asigura calmul în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri. Poate că nu-i momentul potrivit, acum în crucea nopții, ca să abordez asemenea subiect, dar mi-a revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un fel de... Nu reușește să se explice, așa încât intervin eu. — E vorba de un fel de strigoi care sparge obiectele din casă. — Un strigoi?... Urmează o tăcere semnificativă. — N-ați auzit niciodată spunându-se despre casă c-ar fi bântuită de stafii? — Orice casă poate fi bântuită, se bagă altul în vorbă. — Doamna Chorney o bântuia, se amestecă și un al treilea. — Arăta ca o... ca o... comparația rămâne în suspensie, iar eu pun capăt discuției. Întrebarea pusă domnului Arkwright
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
explice, așa încât intervin eu. — E vorba de un fel de strigoi care sparge obiectele din casă. — Un strigoi?... Urmează o tăcere semnificativă. — N-ați auzit niciodată spunându-se despre casă c-ar fi bântuită de stafii? — Orice casă poate fi bântuită, se bagă altul în vorbă. — Doamna Chorney o bântuia, se amestecă și un al treilea. — Arăta ca o... ca o... comparația rămâne în suspensie, iar eu pun capăt discuției. Întrebarea pusă domnului Arkwright nu a fost determinată numai de spargerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de strigoi care sparge obiectele din casă. — Un strigoi?... Urmează o tăcere semnificativă. — N-ați auzit niciodată spunându-se despre casă c-ar fi bântuită de stafii? — Orice casă poate fi bântuită, se bagă altul în vorbă. — Doamna Chorney o bântuia, se amestecă și un al treilea. — Arăta ca o... ca o... comparația rămâne în suspensie, iar eu pun capăt discuției. Întrebarea pusă domnului Arkwright nu a fost determinată numai de spargerea vazei urâte. Noaptea trecută s-a întâmplat ceva îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Raven? Prilejul de a te vizita pe tine. De când stai acolo? — O, de secole, de o săptămână, nu mai știu. Am dorit pur și simplu să te țin sub supraveghere. Mi s-a părut c-ar fi nostim să te bântuiesc. — Să mă bântuiești? Vrei să spui... Nu te-ai simțit bântuit? E drept că n-am făcut mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a te vizita pe tine. De când stai acolo? — O, de secole, de o săptămână, nu mai știu. Am dorit pur și simplu să te țin sub supraveghere. Mi s-a părut c-ar fi nostim să te bântuiesc. — Să mă bântuiești? Vrei să spui... Nu te-ai simțit bântuit? E drept că n-am făcut mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare. — Deci tu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Viziunea a durat o secundă. Cred că n-a fost propriu-zis o viziune, ci o idee. Nervii îmi erau încă teribil de surescitați. Auzeam parcă din nou marea bubuind. Dar cum nu-mi puteam închipui că Rosina aranjase să fiu bântuit și de un monstru marin, am hotărât să nu-i pomenesc nimic. Dar de ce mă persecuți în halul ăsta? Și de ce-ai hotărât să mă lași acum să te descopăr? — Am văzut-o azi în sat pe Lizzie Scherer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ba chiar trei, cu aleasa inimii tale. Foarte bine, n-am de gând să pescuiesc o invitație de a rămâne aici. Găsesc că asta-i casa cea mai respingătoare, mai meschină și mai antipatică în care am intrat vreodată. — E bântuită de duhuri rele, interveni Titus. Poți să mai spui asta o dată, întări Gilbert. Se coalizau împotriva mea. — Și, într-adevăr, ciudata ta doamnă e sus? Ce-ai de gând să faci cu ea? Ții minte, mi-ai promis să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o trag cu sila în mașină, s-o amăgesc spunându-i că o duc la ea acasă. Simțeam că sosise momentul acțiunii, deși nu eram deloc sigur că ar fi mișcarea potrivită. Capul Shruff se poate să fi fost bântuit de „duhuri rele“, cum se exprimase Titus, dar era căminul meu, și mă obișnuisem cu el. Și aici, puteam comunica în liniște cu Hartley, exista între noi un vag curent de comunicare pură, mai ales când discutam despre trecut. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am, slavă Domnului, nevoie de băuturile tale, și nici măcar nu țin să-ți spun ce port ești. Ești un mit explodat. Și încă te mai crezi Ghinghis Han! Laissez-moi rire! Nu-mi dau seama de ce te-am lăsat să mă bântuiești în toți anii ăștia, presupun că mai fascinat cu putere ta, cu inepuizabilul spectacol al succeselor tale și al înfloririi ca un trandafir. Acum ești bătrân și s-a zis cu tine, ai să te vestejești ca Prospero când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cer agentului meu să vă trimită tăieturi din presă. — Chiar te rog, și-ți doresc succes. — Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule Arrowby, și un milion de mulțumiri. Am luat-o pe cărare, fluturând cordial din mână. S-ar putea să bântuiesc, asemenea unui demon, somnul multora, dar în mintea lui Freddie Arkwright ocupam, neîndoielnic, și cu totul pe nemeritate, locul unei zeități benefice. Când am ajuns acasă, încă nu se făcuse ora două. Am încercat să mănânc puțină supă congelată, direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le pot măcar imagina? Oare rătăcește acum prin vreun bardo întunecos, populat de monștri, unde întâlnește simulacrele unor oameni pe care i-a cunoscut cândva și unde e speriat de tot felul de demoni? Căci „orice fel de vis ar bântui acel somn al morții“, când ai izbutit să te deznozi din nodul vieții muritoare, trebuie să-ți găsești un strop de odihnă. Și oare cum reușești să ieși din bardo? Nu-mi mai puteam aduce aminte ce-mi spusese James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
râvnit atâta amar de vreme, și la care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai puține invitații. În orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de speranță. Încrederea și speranța au fost, de fapt, polii viețuirii mele în viața de familie, dar și motivele dramelor mele, pentru că eu cred că teatrul trebuie să-l ajute pe om să-i vindece sufletul. Trăim într-o lume bântuită de depresii, bântuită de violențe, o lume confuză și mai ales acum teatrul are nevoie să participe efectiv la vindecarea sufletului omenesc. Nu mă interesează deocamdată dacă sunt sau nu jucat, cunosc bine și motivele și prejudecățile, eu continui să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și speranța au fost, de fapt, polii viețuirii mele în viața de familie, dar și motivele dramelor mele, pentru că eu cred că teatrul trebuie să-l ajute pe om să-i vindece sufletul. Trăim într-o lume bântuită de depresii, bântuită de violențe, o lume confuză și mai ales acum teatrul are nevoie să participe efectiv la vindecarea sufletului omenesc. Nu mă interesează deocamdată dacă sunt sau nu jucat, cunosc bine și motivele și prejudecățile, eu continui să-mi văd de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
caracteristicile lui Michelangelo; poa‑ te numai pe acea teribilă contorsionare a grumazului și a capului lui Petru să mai fi rămas urmele penelului lui Michelangelo. La Convertirea lui Paul Michelangelo a lucrat între anii 1546 și 1550. Această frescă este bântuită ca de un ciclon. Spaima se oglindește pe figurile, în gesturile și atitudinile trupurilor celor de pe pământ, atunci când cerul se deschide și Isus Cristos apare între cetele de în‑ geri: parcă ne‑am afla într‑un vârtej dez‑ lănțuit. Cristos
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
coincide cu punctul culminant al preludiului. III.3. Le vent dans la plaine (Vântul în câmpie) Atitudinea descriptivă a acestor pagini proiectează una dintre cele mai familiare imagini ale naturii surprinse de briza uscată a unui vânt de primăvară, ce bântuie suprafața întinsă a câmpiei. Mișcările turbionare capricioase se întețesc, înălțându-se în văzduh pentru ca apoi să se retragă surprinzător într-o liniște înșelătoare. Dar, o nouă izbucnire imprevizibilă ce animă întreg peisajul se pierde în cele din urmă în murmurarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
caracteristicile lui Michelangelo; poa‑ te numai pe acea teribilă contorsionare a grumazului și a capului lui Petru să mai fi rămas urmele penelului lui Michelangelo. La Convertirea lui Paul Michelangelo a lucrat între anii 1546 și 1550. Această frescă este bântuită ca de un ciclon. Spaima se oglindește pe figurile, în gesturile și atitudinile trupurilor celor de pe pământ, atunci când cerul se deschide și Isus Cristos apare între cetele de în‑ geri: parcă ne‑am afla într‑un vârtej dez‑ lănțuit. Cristos
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
fără șovăire și fără precauții în Malestromul civilizației moderne, într-un vârtej de spire descendente, care ne-a dus, printr un inexorabil proces logic și perfect consimțit, la punctul unde ne aflăm. Prima ispravă a lui Ivan, casa părăsită și bântuită de duhuri rele, își avea rostul ei. Servea de abces de fixațiune pentru draci; a i scoate de acolo, înseamnă să-i faci să prolifereze în toată lumea fără a le mai da de urmă. Ivan operează tumoarea ca s-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înseamnă să-i faci să prolifereze în toată lumea fără a le mai da de urmă. Ivan operează tumoarea ca s-o transforme în metastază. Toate datinile și legendele sunt unanime: în marile epoci tradiționale, ambianță în întregime mitologică, lumea era bântuită de duhuri rele, în mod necesar de altminteri, căci unde se manifestă o mare lumină, se desfășoară firesc și o mare umbră; dar responsabilii acestor civilizații fixau cu înțelepciune aceste duhuri în locuri caracterizate, riguros identificate: bălți, mlaștini, scorburi, cimitire
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
caracterizate, riguros identificate: bălți, mlaștini, scorburi, cimitire, unde nu puteau face mare rău; toată lumea știa că acolo era casa lor; putea prin urmare să-i ocolească. Cine se temea de ei nu avea decât să-i înconjoare. O casă pustie bântuită de draci este o închisoare. A-i alunga de acolo, unde toată lumea îi știa, înseamnă să deschizi burduful lui Eol. Răul se depersonalizează și devine o substanță anonimă malefică, neidentificabilă, înăclăind toată fața pământului, sate, orașe, oameni, cele mai ascunse
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de sinele pe care îl revelează într-o tavă de jăratec o Sf. Duminică. Și calul e deja armăsar fără inimă. Uitarea e mânia Genarului, mânia lui pe acela care îi fură ceva fără dreptul de a o face. Uitarea bântuie mintea și sufletul și totuși problema e alta. De ce e bine să uiți și cum faci în așa fel încât să uiți numai ce ar trebui să uiți, în loc să te pietrifici ca stânca lui Prometeu ? Parcursul acela către ceea ce reprezintă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înspăimântătoare e o bătălie cu sine însuși, în care trebuie să câștige” Dumnezeu. Dacă Ivan Turbincă a răpit moartea Pământului, a răpit și ultima șansă a oamenilor de a-și aminti în filmul vieții lor de adevărata existență care le bântuia subconștientul. Bolile, rănile, toate vindecate de moarte, sunt platonic vorbind reminescențe ale unor străvechi cunoștințe materializate în amintiri vagi, fără precizie și în imposibilitatea de a reuși o reformare totală. Fără moarte nu există cunoaștere, și fără rememorare nu există
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]