5,357 matches
-
care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: „Am o voce răgușită, cum observați, domnule sculptor. Deloc muzicală. N-am putut să cânt. La desen nu m-am priceput. În literatură, unde am făcut câteva încercări, am aflat la timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să simt prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! „Ai răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci niște lemne... „Stai că stârnești câinii din cartier!”, na că a și început unul să latre. Probabil, bătrâna vrea să știe dacă mai plec sau nu la mare, la azilul unde am fost chemat, și ce să facă cu lucrurile mele în cazul că, Doamne ferește, simte apropiindu-i-se ceasul înainte de a mă întoarce eu... Sau visez încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu violență În draperiile și În damascul ce-i acoperea pereții odăii unde era izolată. (Și dacă În spatele lor ar fi fost careva, trăgând cu urechea? Sau un șoarece, un șoarece? Bună idee, bătrâne Kelley, trebuie să mi-o notez.) Bătrâna fiind ajunsă În halul ăsta, i-a fost ușor lui Bacon s-o facă să creadă că el e William, bastardul ei, așezându-se la picioarele ei, ea fiind acum ca și oarbă, acoperit cu o blană de berbec. Lâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu era nimic rezonabil În presupunerea mea. Un bun motiv - mi-am zis - ca s-o iau de bună. Deocamdată. M-am dus să-mi reiau În stăpânire mașina și am venit aici. N-am mai găsit-o nici măcar pe bătrâna aceea, ruda familiei Canepa, sau paznic, ce fusese, pe care o văzuserăm atunci. Poate a murit și ea Între timp. Aici nu-i nimeni. Am colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte; mătușa Greta Își reia sforăitul. Wakefield vede niște scări care duc la etaj și la mansardă și deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vechile lor bîrloguri. În Paris, a participat la cursurile de arhitectură de la Sorbona. Prelegerile erau adevărate palate baroce, Întortocheate și fără de sfîrșit. Dar purtînd ferm În minte un anumit Paris literar, bîntuia noaptea pe străzi, intrînd În comuniune cu sufletul bătrînelor clădirilor. Realitatea nu se potrivea (chiar și noaptea) cu harta sa mentală; În loc să se metamorfozeze În imaginea făurită de secole de artă și literatură, străzile nocturne și (rarii) cetățeni ai Parisului care se aventurau pe ele păreau terne, cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un fel de entuziasm febril, care era semnul lor distinctiv. În parte era din cauza faunei - indivizi dubioși care veneau de la cârciumă, ținând în mână exemplare îndelung frunzărite din Racing Post sau Greyhound News, cu toții experți mondiali judecând după rezultatele obținute; bătrâne care puneau o liră pe cai necunoscuți, sperând că vor ajunge între primii trei; tineri care o ștergeau de la serviciu ca să facă pariul ce i-ar fi putut scuti de obligația de a se mai întoarce vreodată acolo. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta își îmbrățișă o clipă prietena. Știa cât de mult ținea Fran la tatăl ei. — E îngrozitor. E un om atât de minunată. Oricum, trebuie să fie în culmea fericirii că te măriți în sfârșit. — Nu sunt chiar atât de bătrână, ripostă Fran. O spui de parcă aș fi ieșit din termenul de garanție. — Ei, nici chiar, dar ai început să ai tabieturi de fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dumneavoastră ziar e gratuit, așa că n-am nimic de câștigat din asta. De ce l-aș ține să-mi ocupe spațiu prețios pe raft când nu-mi iese nimic la afacerea asta, spuneți-mi dumneavoastră? În fața unui public fascinat, alcătuit din bătrâne și mame cu cărucioare, Fran peroră asupra motivelor pentru care Fair Exchange avea să fie căutat, nu doar pentru că oamenii aveau o mașină de vânzare, ci pentru că de-acolo aveau să afle exact ce se mai întâmpla prin Woodbury. — Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Micul dejun era cu siguranță ora marilor bătălii. Pensionarii nu fuseseră încă sedați de încălzirea centrală înăbușitoare și de injecțiile letale ale programelor TV din timpul zilei. Păreau chiar să-și fi păstrat câteva urme din personalitățile lor autentice. O bătrână îmbrăcată în capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță. Vreau un croissant. Umplut cu cremă de migdale și învelit în zahar și nucă. Chiar acum. Fran fu uluită recunoscând-o în această scorpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de televizor. Poate că nu-i plăcea să se uite la televizor și un îngrijitor extrem de sadic o așeza acolo dinadins. Fran își propuse ca data viitoare să aducă o pungă de cornuri cu cremă de migdale, deși probabil că bătrâna avea să se uite nedumerită la ele și avea să spună: „Ce-i cu porcăriile astea? Vreau terci“. Se uită după tatăl ei și în cele din urmă îl zări în celălalt capăt, cu un aer răzvrătit, cu micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-am simțit. Deci nu m-o deranjat prea tare alea zece luni. Rușine? Prostii... avioane. N-aveam stare nici în biserică. Înainte de a cădea cu aia, m-am liberat cu mandat de trei ani și m-a luat aia bătrână, mă trag dintr-o familie liniștită (nu fumează, nici nu beau ăștia), și m-a luat să mă ducă la biserică, să-mi citească un popă, să-mi facă ceva. Popa n-o știut că eu sunt plecat, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a luat să mă ducă la biserică, să-mi citească un popă, să-mi facă ceva. Popa n-o știut că eu sunt plecat, că nu am stare, a crezut că m-o dus acolo să stau la slujbă. Aia bătrână a căzut jos când (râde) m-o văzut cu țigara-n mână în curtea bisericii. În ’88, am încasat prima pedeapsă mare. Condamnare la moarte. Intrat în celula morții, cu Ștefănescu, ăla cu vinurile. Ștefănescu a stat condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chinuit pînă la moarte de literatura oficială”. Lupta izolată a revistei Nyugatt cu „obscurantismul” oficial a eșuat însă, ca urmare a „puterii dezorganizatoare și demoralizatoare a războiului european” ce a schimbat „și așa destul de impresionistele spirite într-o turmă de bătrîne bocitoare și gazetari interesați”. În continuare, pot fi citite considerații importante referitoare la caracterul „social” și „activist” al revistelor Tett și Ma înființate de Kassák. Ele privesc, pe de o parte, relația ambiguă cu futurismul italian și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
picioarele strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și el ziarul și a adormit. Bătrâna cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cari ai umblat. Oglinda-ți mai păstrează chipul și după ce-ai plecat. Fără gând, fără-ndemn, fără glas, cu mâneca șterg ochiuri ude. Un vecin prin zidul meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. [1929] * NOAPTE EXTATICĂ Adânc subt bătrânele verzile zodii - se trag zăvoarele, se-nchid fântânile. Așază-ți în cruce gândul și mînile. Stele curgând ne spală țărânile. [1929] * DRUMURI Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. Pe turn între semnele ceasului, gânditor timpul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
semn să tac, și am început să ne furișăm, la adăpostul vegetației râului. Ne-am oprit în spatele unui gard viu de sălcii, soc și arini, chiar la înălțimea gardului de nuiele de pe râu. Din acel loc am văzut venind servitoare bătrâne. S-au așezat pe mal, băgându-și picioarele-n apă, s-au uitat de jur împrejur ca să se-asigure că nu era nimeni, după care una dintre ele scoase un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare, arătând spre gardul de nuiele. De partea băieților s-a lăsat o tăcere neașteptată și, urmărind privirile bătrânelor care râdeau dându-și coate, am văzut gardul cum se clatină puțin. Fetele s-au prefăcut că le e teamă și s-au adunat ciopor, acoperindu-și cu mâinile părțile rușinoase. - Iată de ce femeile stau în apă în amontele râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și prudența și am fost de acord. Am luat caii și am mers preț de două mile spre apus. - Trebuie să te previn asupra unui lucru, a spus Rotari rupând tăcerea înțesată de jenă. - Spune-mi. - Am auzit de la niște bătrâne că aceea la care mergem este o masca, un pricolici, dar eu nu cred în așa ceva. Am surâs. - Nici eu nu cred. Nu există vrăjitoare, cu atât mai puțin acele masche. Ți se pare posibil ca o femeie să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sare acelor binefăcători, prin bunăvoința unor negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit în timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căruia se deschidea un balcon mic și scorojit: Începea să se Împuțească, de umezeală, un braț de haine uitate pe uscător. Unde dormea ea? Cum se organizaseră? Antonio nu intra În casa aceea de ani de zile. I-o interzicea bătrâna Olimpia, vrăjitoarea aceea proastă și băgăcioasă care toată viața nu făcuse altceva decât să păzească intrarea unui bloc, iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șemineu și cu verandă Închisă și camera lui Kevin, cu tapetul ce părea o adevărată grădină, atât de multe flori și păsări erau pe el. Iar aici copiii erau forțați să doarmă pe canapeaua din bucătărie, În timp ce ea dormea cu bătrâna, baba aceea zgârcită care o disprețuia, Îl disprețuia, și de care fugise pe la douăzeci de ani, sperând să se elibereze de mama ei și de trecutul ei mizerabil. O, Doamne, ajută-mă să uit toate acestea, s-o uit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
economiile ei Împuțite, când ieșise la pensie. Cu siguranță că și ea auzise zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi, dar atât de Îndepărtați acum, Încât păreau intangibili și ireali, ca un vis. O, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lucrase Într-un bar, dar apoi proprietarul o concediase, pentru a angaja o româncă pe care o plătea mai puțin. Fusese apoi secretara unui dentist, dar și asta durase puțin - să zicem, din motive financiare. Făcuse nopți În casa unei bătrâne paralitice, dar murise și aceasta, lucru pentru care nu se Întristase prea tare, căci era o ticăloasă Împuțită, care se purta foarte urât cu ea, și Îi spunea slugă. Apoi făcuse curățenie, bineînțeles, la negru, Într-un bloc În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]