5,219 matches
-
culori și muzici, tot mai vertiginos, secundă cu secundă, tot mai profund, fără sens, ca într-un puț cu pereții zugrăviți cu fapte și oameni, în care căderea mea nu este decât o simplă traiectorie în vid, constituind totuși ceea ce bizar și fără justificare s-ar putea numi ,,a-mi trăi viața proprie"310. Senzația de cădere repetitivă o întâlnim în sonetul bacovian: ,, Și cad, recad, și nu mai tac din gură"311. O altă metaforă a textului este visul, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realitate și apoi îi urmăresc cu atenție gesturile într-o oglindă, apoi ceva din dezechilibrul căderilor în vis cu șuierătoarea lor spaimă ce parcurge șira spinării într-o clipă de neuitat; sau ceva din ceața și transparența locuită de decoruri bizare în bule de cristal 379. Imaginarul narativ blecherian ia naștere dintr-o construcție sufletească aparte, originând în oniric și fiind întreținut în mod constant de boală. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestuia este obsesia exagerată pentru detalii. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aprecia, în același studiu, frecvența folosirii de către autorul american a cuvântului ,,impresie". Lumea lui Poe, ca și cea a lui Blecher este un cumul de impresii și senzații. De aici și trăsătura fundamentală a acestei lumi: discontinuitatea. Însă, oricât de bizare ar fi ,,lumile" celor doi autori, există întotdeauna sens în halucinațiile și viziunile pe care aceștia le descriu. Studiind imaginarul lui Poe, Petru Creția, în studiul său Despre Egdar Allan Poe. Infernul terestru 389 aprecia că: ,,La Poe infernul terestru
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din domeniul antropologiei, filozofiei imaginarului și psihocriticii, foarte numeroase și generoase în sugestii, dar aproape imposibil de adus la un numitor comun. Chiar și eclectic fiind, criticul, în tentativa de a da o notă originală interpretărilor operei literare are sentimentul bizar al unei investiri personale inconștiente. Și asta pentru că este interesat de inconștientul Autorului. Ciudata osmoză duce la o stare deconcertantă de incompletudine, de perpetuă neîmplinire euristică. Impresia noastră a devenit o certitudine abia când am recitit un fragment al cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie, notațiile alternând între privațiuni materiale și idiosincrazii literare. Lectorul avizat nu poate trece cu vederea o serie de amănunte dintre cele mai bizare. Însemnările au un caracter discontinuu, luni și chiar ani întregi Camil Petrescu nu notează nimic. E de presupus, și aici Mircea Zaciu are dreptate, ca scriitorul să se refugieze în intimitatea jurnalului numai în anumite momente de criză existențială: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
binele pe care vrem să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la extincția solară și studiul despre acele animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe care le conțin (asemeni lui Tantal, condamnat să moară prin însetare într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
au conchis că prototipul d-nei T. ar fi Cella Serghi sau, și mai incitant, Martha Bibescu. Adevărul îl aflăm în Note zilnice. Pentru autorul însuși, femeia din realitate, care se apropie până la a se confunda cu personajul, este Cecilia Constantinescu. Bizar lucru însă, pe aceasta o va cunoaște abia după doi ani de la apariția romanului. Nu este aici un argument pentru o utopie a cărții? Cartea, ficțiunea, marile pasiuni dezlănțuite în operă sunt superioare vieții, devansând-o. Unde este locul Emiliei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cel al preconstrucției sau al "zidului părăsit și neisprăvit". Meșterii caută un rudiment de construcție, deoarece o lucrare nouă trebuie să-și asume o tradiție, să se bazeze pe un efort anterior. În roman, echivalentul metonimic al preconstrucției este D., bizarul caracter conturat de către d-na T. în caietele sale. Pentru tipologia camilpetresciană, D. este un personaj atipic, fiind singurul cu un destin ce stă sub semnul iremediabil al ratării. Încă din adolescență, iubește fără nicio speranță pe d-na T
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul spiritualității sale, ignorând multă vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă în verticalitate. Un anumit aspect din biografia lui Camil Petrescu vine să încununeze câmpul mitic al Meșterului Manole. Cei care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un nebun și moare ca un om cu mintea sănătoasă, recunoscând îndelungata lui eroare și rătăcire. Revenirea lui la bunul-simț se întâmpă numai atunci când resortul lui vital se frânge."191 Suntem în fața unei reprezentări arhetipale a morții ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite, dar care nu știe că este iubită. Atât Dulcineea del Toboso cât și d-na T. s-ar încadra perfect în toposul "nu știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
G. Călinescu și N. Manolescu (ceea ce noi credem a fi de fapt o glisare arhetipală), sunt de găsit și alte personaje de factură asemănătoare eroului iberic. Există momente în viața fiecăruia când, copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
282 și "Acum luna apusese și era răcoare...Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată."283. Prin juxtapunerea sentimentului de așteptare zadarnică, celelalte elemente ocurente în text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
copiii au comportamente asemănătoare, dar nu îndeplinesc criteriile pentru autism. În plus, și alte afecțiuni cu simptome similare pot să se asocieze cu autismul. Se mai pot adăuga și numeroase alte semne: • tulburări de comunicare: paradislalii, cuvinte înlocuite, construcții gramaticale bizare (unele tot din cauza persistenței funcției ontogenetice ludice a limbajului); • tulburări de învățare: alexii, agrafii; • tulburările percepției:starea de prizonier al unor senzații (de sunet, de văz, de gust etc.), răspuns la un semnal unic (pentru o vreme); • tulburări ale conduitei
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
din cauza persistenței funcției ontogenetice ludice a limbajului); • tulburări de învățare: alexii, agrafii; • tulburările percepției:starea de prizonier al unor senzații (de sunet, de văz, de gust etc.), răspuns la un semnal unic (pentru o vreme); • tulburări ale conduitei: autoagresare, mișcări bizare (uneori asociate cu un scurt text care completează ritualul), reacții inverse la sedative, tulburări de somn, enervare majoră sau lipsă de reacție, reacții nule sau inverse față de cei din jur; • tulburări în timpul jocului: copilul ignoră regulile generale ale jocului, se
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
simpatizată, ajutând-o, protejând-o și făcându-i bucurii. Simpatia reciprocă este expresia unei Înțelegeri intuitiv empatice. Dragostea, sentiment de mare intensitate se conturează În perioada pubertății ca trăire tainică, neliniștitoare, mai puternică decât simpatia, uneri cu manifestări de conduită bizare. In adolescență, dragostea se contureză ca o trăire complexă de atașament, emoționalitate exaltantă pentru persoana iubită, cu forțe absorbante, și cu eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat (și să se neglijeze sau să se transforme toate Împrejurările dificile
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
radical) și nici în 1993 (când, în luna mai, a cumpărat cartea mai mult ca urmare a zgomotelor produse în "lumea academică" locală, aflată încă sub șocul provocat de aruncarea celebrei scrumiere). N-o să mă apuc să rezum povestea sa bizară 61, voi spune doar că retro-proiectiv acest personaj (poet și boxer), provocator "à souhait", care editează o revistă (Maintenant) doar pentru a-și permite luxul de a scuipa în față celebritățile literare ale epocii sale) era un model pentru Elpi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de evirare de genul amintit. Există doar niște texte, înregistrate într-un dosar, din care o parte sunt atribuite unei surse cu pregătire intelectuală diferită de cea a locuitorilor din Froggy-Gallilandia, chiar dacă apar ici și colo erori lingvistice și conexiuni bizare pentru un personaj frecventând medii culturale cu oarece pretenții. O fi oare vreo pro-creație ficțională, pe care un respectabil doctor a trebuit s-o "andoseze" după 1990, "strâns cu ușa documentului scris", în mod public, pentru a proteja un pacient
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de iarnă. Cu circa 10 000 de ani în urmă, când clima era mult mai umedă, suprafața lacului era la 80 m deasupra nivelului actual, așa cum o demonstrează prezența cochiliilor de moluște de apă dulce, vizibile pe pantele dealurilor. Forme bizare din sare apar în zona de țărm în culori variate de la verde palid la violet și maroniu roșcat. Flora și fauna lipsesc aproape cu desăvârșire. CIAD ĂTCHAD, CHAD) - lacul are origine tectonică și este situat la granița a 4 state
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
lui Mayer este cusută cu ața albă a tuturor aluziilor. Orfan, crescut de o bunică la Viena, Hans are de mic copil revelația jocului de șah, ca un fel de vocație fatală. Descoperă într-o cafenea din Viena un personaj bizar, desuet în rafinamentul și solitudinea sa și care trece printre mesele jucătorilor de șah precum un medic în vizita de seară a pacienților. Umblă zvonul că fusese în tinerețe un mare jucător și că făcuse remiză cu însuși imbatabilul Casablanca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
amantei, devine un act reflex, ca o excitație spre vendeta sado-maso și totodată smerenie și chiar fetișism. Adevărul e că misterioasa lui parteneră plebee se lasă/se cere sodomizată și sclavizată, acceptându-i tot cortegiul de fantasme erotice pe care bizarul ibovnic nu și le-ar permite cu emancipata, egocentrica Elsa. Și nici aceste anateme de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
transferat din infernul de la Bicetre: Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși". Departe însă de a fi un pensionar comod, Sade se impune ca protagonist al ospiciului nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea de a gândi lucrurile până la capăt, așa cum s-a străduit să facă Wittgenstein? Wittgenstein ne a făcut să credem că ea a avut valoare și mi s-a părut întotdeauna foarte bizar că filozofia lui poate fi văzută ca banalizare a filozofiei sau drept neluare a ei destul de în serios.“87a Pe prietenii care îi frecventau cursurile, Wittgenstein se străduia să-i convingă să nu facă din filozofie o profesie. Am amintit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu stă sub registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se rotesc cu capul în jos, iar un Fluture cap-de-mort scheaună, jalnic, peste orașul acoperit de "pânza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și spiritului. În Cu mult timp înainte, de pildă, violentele spălări, până la multiplicarea ce anulează granițele dintre vârste și sexe, ori chiar dintre regnuri: "până când/ trupul său/ se multiplica într-un număr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]