10,418 matches
-
sparing-partner, rol pe care îl joacă diverși colaboratori care încearcă să-l personifice pe Trump. Se spune că în repetițile făcute pentru dezbatere, Hillary este expusă la două scenarii principale: unul cu un Trump agresiv și puternic, alta cu unul blând și viclean. Dezavantajele care o însoțesc pe Hillary Clinton sunt faptul că ea nu este o politiciană naturală și are greutate să facă față unor situații neexersate, că nu are umor și că nu se face ușor plăcută. Se adaugă
Atacurile teroriste îl avantajează pe Trump, rebeliunea violentă din Charlotte pe Hillary. Prima dezbatere televizată a candidaților prezidențiali () [Corola-blog/BlogPost/338587_a_339916]
-
lingvistic necunoscut celorlalți. Eram și foarte tinere (nu mai suntem) și foarte rele (nu mai suntem?). Omul privea placid înainte. La un moment dat, ne-am ridicat, îndreptându-ne spre ușă. Ne-a urmat același domn și ne-a întrebat, blând și zâmbitor, cât se poate de românește: „Coborâți la prima?” Ciobanul din Domnești. Vara lui 2016. Coboram spre Domnești de Argeș, pe un drum neasfaltat, străbătând o zonă de muscele. La un moment dat, drumul a ieșit din pădure, oferind
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
Valea se cheamă...Valea Zimbrului. Și e așa de frumoasă, încât îți vine sa-o strigi, și s-o iei acasă, și să stai cu ea pe prispă, de vorbă, de bucurie sau degeaba!...E frumoasă ca o singurătate înclinată blând (semn de respect și smerenie în fața celui de Sus, dar și la picioarele celor de Jos, care au sfințit aceste locuri și acum se uită la mine printre greierișuri, grâuri, ierburi și ciocârlii). Seamănă cu Valea Rădeștiului, numai că e
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
a-și verifica instantaneu persuasivitatea, se uită în ochii mei și se bucură subtil. Zice că are șaptesprezece ani și nu fumează. Îl cred și îl întreb câte ceva despre clopote. Și iată ce a ieșit: hai, sfânta mea singurătate, hai, blânda mea deșertăciune, să ne întoarcem cât mai este la miazănoapte miazăzi, să rostuim eternitatea, să facem clopotul să sune de îndurare pentru ziua în care totul va pieri! hai, blânda mea deșertăciune, hai sfânta mea singurătate, suntem pe țărmul unei
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
Și iată ce a ieșit: hai, sfânta mea singurătate, hai, blânda mea deșertăciune, să ne întoarcem cât mai este la miazănoapte miazăzi, să rostuim eternitatea, să facem clopotul să sune de îndurare pentru ziua în care totul va pieri! hai, blânda mea deșertăciune, hai sfânta mea singurătate, suntem pe țărmul unei clipe în care-am plâns și am iubit, ne cer zăpezile moldave și mahalalele uitate, în care Luna și țăranul respectă bățul de chibrit!... “Eu cred că dingdangul clopotului bisericesc
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
Sigur că da! mă văd în lacrimile boilor! pentru că, nu-i așa, și boii plâng, din când în când, nu?... (și, gândindu-se la cât de mari și blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: “auzi cum plânge boul acela?!”)... Sigur că da! mă văd și mă admir în lacrimile boilor! mă văd și mă admir cum strâng volbură și hlujani verzi
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
nemurirea matrimoniului/patrimoniului lor, a luat briciul bărbatului și și-a tăiat buricul degetului mic, așa, să consfințească Unirea prin ceastă ofrandă sângeroasă!]... Sigur că da!... Mitică-i foarte convins de spiritul vindecător al coclaurilor dobrogene, de spiritul filantropic și blând al turcilor și al tătarilor și al lipovenilor aciuați pe locurile de baștină ale regelui bălților, Vasile Ștefan, supranumit Terente!... Și dă-i, și taie!... Și taie, și dă-i!... Mitică se uită scurt la ceas... (“Atlantic” mecanic adus “de-
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
unde o fi? Cred că-i în mijlocul așteptării, dar nu se vede. Ori se vede, însă-i nu-i destulă devremea ca să-mi fie dat/dată s-o văd. Întind mâna cu zmeul, sau cu cercul, sau cu morișca. E blândă așteptarea. Aș vrea s-o pot măsura, s-o pot întreba. S-o măsor și să văd cât mai ține, cât mai este. S-o întreb dacă mai are răbdare. Și ea să-mi spună că nu poate avea răbdare
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
Amprente > "INCANDESCENȚĂ" "OFICIERE" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Incandescență Ce tânăr suflet am și ce deplină e dragostea în care-am ars mereu ! Văzându-mi tinerețea,Dumnezeu mă mângâie cu blânda lui lumină. Mi-e inima bolnavă,trupu-n zdrențe, dar ca-n adolescența mea visez să am la bord când am să ancorez nu marfă inutilă,ci esențe. N-am prins în deznădejde rădăcină pentru că tu ai fost soarele meu, m-
INCANDESCENŢĂ OFICIERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340086_a_341415]
-
cerul lumii fierte de o vară verde-n totul, Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci, Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul. Eternă-mi ești, Lună dragă, muză-mi ești, suspini și speri, Caldă, blândă adiere, să-ți măngâi chipul aș vrea Și să-ți cânt acordul clipei și să-ți dărui primăveri, Să-ți sărut dorul, iubito, să-ți sărut privirea ta!... Referință Bibliografică: Luna în toamnă / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
un viitor fost soț, o slujbă de care sunt mulțumită și sper că viața mai are, încă, să-mi ofere zile mai bune. În timp ce Delia își depăna suferința căsniciei ratate, Ștefan ajunsese cu gândul acolo pe câmpul cu trandafiri. Ochii blânzi ai lui Anton străluceau în mintea sa. Nu era o logică în ceea ce povestea Delia și omul pe care Ștefan îl revăzuse după mulțimea de ani. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340093_a_341422]
-
căci în existența lor trecătoare “Norocul vă petrece” cum se preciza concluziv în Luceafărul. Nu putea lipsi din spectrul domeniilor explorate de Eminescu nici basmul folclorului românesc, în care mireasa este simbolul frumuseții feminine:”O, vis ferice de iubire,/ Mireasă blândă din povești,/ Nu mai zâmbi! A ta zâmbire/ Mi-arată cât de dulce ești,” Idealul eminescian de frumusețe feminină este Ileana Cosânzeana hărăzită a fi mireasa lui Făt Frumos, erou pe care poetul îl invocă în balade ca Făt Frumos
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
cu sticlete, având ca model statuia lui Venus, de teama probabilă ca simbolul reprezentat de el să nu fie mai prejos, în privința frumuseții, ca Venus din Milo. Chipurile celor două, Venus și Madona, se aseamănă. Madona are în plus „surâsul blând, vergin”, „chip de înger”, „fața pală”, „diadema de stele”. Vizualizând pânza, remarcăm mâinile ocrotitoare ale sfintei. În partea a doua, poetul deplânge „defectele” pe care le întrevede în persoana adorată, „femeie stearpă, fără suflet, fără foc” (o femeie fără sentiment
Mihai Eminescu: Venere și Madonă. Poem interpretat de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339300_a_340629]
-
care era „Palidă femeie” numai, deși de la distanță părea luminată de razele stelelor, ca Madona însăși. Își reproșează deschis, ca să audă toată lumea, inclusiv iubita care-l dezamăgește, că s-a autoiluzionat că poate el schimba natura femeii iubite. Madona este blândă, fața îi este acoperită de raze blonde, înfățișarea aceasta sublimă este în acord cu sufletul, pe când, în cazul celei pe care o adoră, indiferent ce i-ai adăuga, dintre atributele sfinte, supraomenești, acestea nu se potrivesc naturii ei interioare. Inima
Mihai Eminescu: Venere și Madonă. Poem interpretat de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339300_a_340629]
-
Lumea frânge pe fiecare și după aceea la mulți locul în care au fost frânți se-ntărește. Dar pe cei care nu se lasă frânți îi omoară. Îi omoară fără deosebire și pe cei foarte buni, și pe cei foarte blânzi și pe cei foarte viteji. Și dacă nu te numeri printre aceștia, poți să fii sigur că te va omorî și pe tine, numai că nu e nicio grabă anume.” Deși apare ca o poveste frumoasă de dragoste pe fundalul
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
carton scria: E o zi atât de frumoasă și luminoasă, păcat că eu nu pot să o văd, bucurați-vă de ea! Ce schimbare de situație, ce intuiție am putut să am, am reusit! A recunoscut și deodată a devenit blândă și grijulie sora mea, cu neuronii mei mai jucăuși. Am reluat cursurile mele private de limba franceză, am intrat la orele doamnei profesoare mult mai sigură pe mine, am dat prima teza la limba franceză și desigur am primt subiect
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor îmbracă haina bucuriei de a trăi cu voluptate, versuri încărcate de optimism, așa cum se dezvăluie și din poezia Viața: Cuvântul viață
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Fiecare lună petrecută în Provence are specificitatea ei, activitățile pentru munca câmpului, mâncare, obiceiuri, sărbătorirea evenimentelor familiale, religioase, legarea prieteniilor, stabilirea contractelor și angajamentelor, petrecerea timpului liber. Peter Mayle a auzit numai lucruri frumoase despre Provence, despre pitorescul locurilor, clima blândă și prietenia localnicilor. Așa că împreună cu soția și cei doi câini, familia decide să se mute într-o mică localitate din sudul Frantei, cei doi devin curând proprietarii unei case și ai unei bucăți zdravene de pământ în Provence și încep
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
și pentru a justifica cinismul celor care spun: «Până și eu, dacă nu aș fi fost atât de corupt, de insensibil, de slugarnic, de poltron și de hrăpăreț, n-aș putea rezista. Ce mai, ia uitați-vă la oamenii aceștia blânzi și duioși și simțitori, cei mai buni dintre noi! Au depus armele, bieții lunatici!»”. Ceea ce Bellow afirma, în alte circumstanțe: „Can anything as vivid as the characters in their books be dead?” se potrivește perfect lui Von Humboldt Fleisher, un
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
a faptelor sale reprobabile și ca o satisfacție a cititorului. De altfel, Slavici, adept al unei morale intransigente, își pedepsește exemplar toate personajele amestecate în afaceri necinstite. Alt personaj principal este și Ana, „prea tânără, prea așezată și oarecum prea blândă la fire“. Este victimă a prăbușirii morale a soțului, căruia îi reproșează, la un moment dat, „tu nu mă omori, Ghiță, tu mă seci de viață, mă chinuiești (...), mă lași să mă omor eu în mine“. Atunci când Ghiță îi spune
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
Corbu, Daniel Cristea Enache, Emil Proșcan, Victoria Milescu, George Stanca, Cristina Ionescu, Nicușor Constantinescu, Mihai Morar. Ca în fiecare an, și de data aceasta, ne-a întâmpinat la intrare dl prof. Laurențiu Bădicioiu, îmbrăcat sobru, având pe chip un zâmbet blând. Dar puțini au știut atunci ce era în sufletul acestui om ascunzând cu discreție și stăpânire bărbătească o tragedie din propria-i familie. Când mi-a spus la telefon: ,,Doamnă, vă rog să-mi trimiteți mai repede notele să o
Victoria Milescu: Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil” () [Corola-blog/BlogPost/339563_a_340892]
-
fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
căuta un dincolo, eul inițial nu se mai poate opri. Dincolo devine sisific. Reveria are însă și o doză de luciditate: dincolo este „foarte pe-aproape, dar nu pe direcția noastră”. Locul și direcția sunt greșite. „Dincolo” rămâne o iluzie blândă și senină. „Dincolo” s-a imprimat în sistemul de orientare și de cunoaștere al subiectului liric. În orice obiect sau situație se examinează posibilitatea existenței unui „dincolo”. Întotdeauna există un dincolo. Un astfel de dincolo este identificat în grădina unei
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
una de la alta, ca două amoreze”. La Andreea Marin, diferența ce distruge etalonul și lasă libertatea individualității să se manifeste plenar survine în zâmbetul specific, în caracteristicile de calinitate și persuasivitate, în faptul că este „lipicioasă, mămoasă, pufoasă la suflet, blândă ca o femeie moldavă clasică”. Nota ce se desprinde este un echilibru avantajos pentru oricare dintre cele două: în raport nu de unde te așezi, ci de partea căreia erai așezat deja. Admiratorilor amândurora li se dă perfectă dreptate și li
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]