5,205 matches
-
sfoară roșie în jurul stâlpului ei, promițându-le că, în schimb, pântecul lor va da numai rod viu. S-a asigurat astfel că numele mătușii mele va trăi mereu în gura femeilor. Dacă Ruben m-ar fi găsit, aș fi văzut blestemul meu strângându-se în jurul gâtului său, când a dat în sfârșit drumul unei pasiuni de o viață și unor declarații niciodată spuse între el și Bilha. Când vraja s-a rupt, s-au aruncat fără suflare unul în brațele celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a izbucnit în lacrimi încă o dată. La asta, femeile din casă au început să bocească cu glasuri ascuțite, și mi-a încrețit pielea pe spate, ca de un blestem. Fratele ei a îmbrățișat-o iar pe Re-nefer și ea și-a revenit: - Nehesi e salvatorul meu, a spus apoi uitându-se înspre locul unde stătea el, în spatele meu. - Aș fi fost moartă dacă n-ar fi fost brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca grâul în deșert. O femeie care n-a fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care tatăl tău n-a avut. Fie să-ți găsești liniștea. O să-mi amintesc de tine dimineața și seara, în fiecare zi până când o să închid ochii pentru totdeauna. Te iert pentru orice gând rău ai avut împotriva mea și pentru blestemele pe care poate mi le-ai aruncat. Și când mă vei ierta și tu în sfârșit, îți interzic să suferi chiar și o singură clipă de vinovăție față de mine. Îți cer să-ți amintești doar binecuvântarea mea asupra ta, Bar-Shalem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-și ispășească greșelile din trecut dându-le acum binecuvântarea fiilor mei. Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice cu care Își Împănează Ryan cărțile ca să răspundă unor cerințe de vînzare! - Te Înșeli, murmură ea, În timp ce el Își trăgea sufletul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor. Întredeschise cu greu ușa și aținti o privire rece asupra tinerei polițiste. - Îl căutăm pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam să merg de-a lungul potecii, potolit. Las’că, mai devreme sau mai târziu, aveau să-mi iasă ei În cale! Trebuia doar să fiu cu ochii-n patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dupna... O să vă punem pe bulumaci, așa legați cum sunteți, și o să vă purtăm Înaintea vânătorilor noștri când vom da piept cu oamenii lui Scept. Rămase cu ochii țintă la mine. Mă privea așa cum mă privea Nunatuk câteodată. - Ce mai blestem, spuse. De ce vrei să-l Întărâți așa de tare pe Scept? - Pentru că așa Începe povestea pe care am pus-o la cale pentru lupta asta de sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ormă, când am răsturnat dictatura, nu vezi ce iese și tot iese din el. Dar acuma ce mai zici, cum îl schimbă pă unul, că e alegeri democrate cum ar veni, nu vezi ce iese după el?! Parcă-i un blestem, băiete, pe neamul nostru, că nu ne mai liniștim odată să facem și noi capitalismu’ ăsta ca la mama lui?! Mie-mi vorbești de perire? Mie, care am trăit perirea asta zi de zi, ceas de ceas, toate nopțile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă aude. Buzele îi murmurau un nume. Am apucat-o de mână, poate mai violent decât aș fi vrut. — Tu ești surdă, Kristine, n-auzi? Mișcă-te! A tresărit cu groază și s-a precipitat în adăpost. Câteva înjurături și blesteme au rămas să se dizolve în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rana cu spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele și brațele - devenea atunci o hartă de răni supurând cu o durere surdă și permanentă, obiectiv predilect al muștelor și al țânțarilor. Căpușele erau cel mai mare blestem al desișului, unul din prețurile cele mai ridicate pe care Natura îi obliga să le plătească pe cei care doreau să locuiască în selvă. Căpușe, căldură umedă și țânțari, cele trei mari impozite ale selvei. Dar plătea cu plăcere, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din pene. Îi insulta pe morți cu cele mai rele epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un cântar reprezintă puterea economică care creează bogați și săraci, născând exploatarea și opresiunea. Calul verde (și cel care îl călărește) se numește Moarte și în urma lui vine Locuința morților, ce reprezintă destinul umanității păcătoase. Autorul vrea să sugereze că blestemul care se configura prin creșterea păcatului ca război, foame și moarte, are o putere limitată pentru umanitatea care rămâne în istorie prin decretul lui Dumnezeu. Dumnezeu vede istoria în mod diferit: el are în față toate victimele istoriei, pe toți
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
îi revenea în minte mereu, cu tot mai multă putere, alungându-i somnul. Nu putea să uite ziua aceea de Sânzâiene, când s-a stins din viată, fata coanei Mărioara, mărunțica din Dealul Bârladului, așa cum i-a fost scrisă ursita. Blestemul de mamă a ajuns-o!... - Așa i-a fost scrisă ursita!... murmură Iorgu oftând. Nu putem fi stăpânii soartei noastre, și, nici a fericirii noastre. La fereastră, Iorgu continuă să mediteze uitânduse pe cerul plin de stele. Bătea cu ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tăcere... o tăcere adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt sufletul plutind printre nori cătând lumină. Tac și ascult. Inima-mi bate să se spargă, parcă jăluindu-se ca trântită de o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea și cu cei care erau în el, cu Vasilica... era aproape de el, ca și cum ar fi ținut- o de mână. O mare liniște curgea prin el, ca un râu domol de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nicoleta Nicolescu, Lucia Grecu, Eugen Ionică, Titi Gâță, Valeriu Gafencu, care ar merita, de asemenea, să fie trecuți În rândul sfinților ortodocși. Dear fi sanctificat măcar Corneliu Zelea Codreanu, tot ar fi un Început de izbăvire a neamului românesc de blestemul terifiant, teribil de greu, ce Îl apasă, Începând din noaptea Sfântului Andrei a anului 1938, când s-a săvârșit primul dintre monstruoasele masacre antilegionare. Mi s-au umezit obrajii de bucurie În cursul anului 2004, când am citit deviza „Totul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]