4,944 matches
-
limitat. Mă străduiam să-l conving pe judecător că absențele prelungite în străinătate ale femeii se justificau prin sarcinile de serviciu sau ceva de genul ăsta și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fanatici religioși sau studenți. Destul de frumoși, deși e ciudat să zici așa despre bărbați. Unu’ era un negru înalt și suplu, cu păru’ prins în coadă de cal și c-o haină superbă de piele pe el, iar celălalt era blond și un pic mai dolofan. Tipu’ negru mi-a zâmbit și ochii-i străluceau și erau luminoși - se dăduse cu dermatograf pe la ei cum fac cântăreții ăia și-am văzut c-avea și fard de obraji dat. A pus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o fraieră din suroritate și vreun tip care s-a îmbătat și a uitat să sune o a doua zi. Strigătele se auzeau tot mai aproape și, în câteva clipe, Emmy și Leigh au văzut o tipă superbă, cu părul blond, de culoarea mierii, cu un accent sexy, asupra căreia se repezea cu un potop de reproșuri o altă blondă categoric mai puțin drăguță decât ea, isterică și roșie la față, chiar în fața sălii de lectură. — Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în fața lui, cu spatele la ea, avea în jur de patruzeci de ani. Deși afară era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să se întorcă spre ea, Leigh și-a dat seama, intuitiv, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că aici toate pierdem ceva din vedere: nu eu am decis ca Emmy să aibă aventuri în fiecare oraș pe care îl vizitează. Ea singură a făcut acel anunț. Desigur, dacă tu crezi că nu te descurci... Chelnerul, un tip blond, simpatic ca un drăcușor, îmbrăcat în cămașă și pantaloni scurți kaki, întrebă dacă poate să le aducă ceva. Au comandat câte o margarita și au reluat conversația ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Nu, ai dreptate, recunoscu Emmy. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se străduiește, dar personal nu cred că va reuși. — Cam așa e. Tu ce mai faci? Ce mai face Russell? Emmy observă că cei doi tipi își strânseră tablele și își urară noapte bună bătându-se bărbătește pe spate. Cel blond, cu părul mai lung și care părea foarte tânăr, luă cele două capsule goale de bere și tablele, apoi se îndreptă spre hol. Cel cu părul negru care avea cam 1,70 m în înălțime, poate chiar 1,80 m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zice, iar George fusese startul perfect. A urmat australianul de săptămâna trecută, care acum locuia la Londra, dar care crescuse în Zimbabue fiindcă părinții lui aveau o firmă de safari — era cam necizelat și cam flușturatic și, cu toate că nu era blond și nici măcar pe jumătate la fel de drăguț, îți amintea de Leo din Blood Diamond după câteva pahare de vodcă cu gin tonic. Emmy a stat acolo doar în weekend și a fost ocupată până peste cap, dar care fată din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
străzile orașului, Jim nu văzuse nici o figură de american sau de englez. Fuseseră oare trimiși cu toții În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se urce la bord, dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii de salvare. — Acum, de ce ne deranjezi? Cine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întrebă: — Doamnă Vincent, credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul Ransome crezuse că Jim contractase pneumonie, ea nu făcuse nimic ca să-l Îngrijească, iar doctorul Ransome fusese obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stat la coadă În hală. Mama a făcut cozonaci. N-au fost bani pentru brad, de vreme ce nimeni nu mișcă prin casă. Vecinul de peste gard, domnul colonel, a avut bani pentru brad. Și Sonia, fiica lui se bucură. Părul ei este blond și tu te gândești la ea. Cum este blondă și frumoasă. Undeva departe scafandrii mișcându-se În apa murdară a porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
N-au fost bani pentru brad, de vreme ce nimeni nu mișcă prin casă. Vecinul de peste gard, domnul colonel, a avut bani pentru brad. Și Sonia, fiica lui se bucură. Părul ei este blond și tu te gândești la ea. Cum este blondă și frumoasă. Undeva departe scafandrii mișcându-se În apa murdară a porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și de rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimic. Cât despre studentul filolog care stătea cu chirie În camera de la parter și citea din carte, despre el nu se mai știe nimic. Chiar absolut nimic. La Zori de zi, lumea stă pe la mese și bea bere neagră sau blondă. Cei care s-au uitat prin vitrina frigorifică, la ficați, creieri, rinichi, garfuri și mititei, au tras lângă masă și o baterie cu vinul casei pe care Îl țâfnesc cu sifon. Fac ei șpriț. Și-l beau. În aer plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și le tot necăjește: Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe. Tâmpitul. Asta este o chestie cu fasciștii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
reci vin să stingă zăpușeala zilei, sunt coapte merele mălăiețe, bradul din coceniște crește până la cer și rămâne Bitancu singur pe lume. Din ciobul de oglindă, Îl privește un chip străin lui, un bărbat cu capul mare acoperit cu păr blond, săgetându-l cu privirea ochilor albaștri. Bitancu nu se recunoaște și se sperie și, pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și trist fiind În același timp violent și de nestăvilit și cu ideea fixă că Îl ai pe Veroiu la degetul mic. Te dai mare și vei plăti amarnic pentru asta. Concubinezi și pe urmă te Însori cu o crainică blondă de la Televiziune, dar săsoaica Îți va pune capul peste câțiva ani. Nu-i bine să te bagi slugă la sas, și dacă te bagi, să faci ca sasul. Pe Costel Îl cheamă Oacă și, deși aspiră la titlul de Înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca ea aici. Cuvintele „pe una ca ea“ fuseseră spuse accentuat. Se pare că trase doar o ocheadă Înspre constituția planturoasă a lui Chanel, cu bustul său generos Îmbrăcat Într-o bluză mulată de blugi, cu șuvițele ei de un blond murdar și chiloții ițindu-i-se vizibil din pantaloni, ca să facă o cădere nervoasă. —Arată ca o chelneriță din Essex 1, continuă Stella. Și mai are și accent. Vocalele ei sunt mai plate ca o pisică strivită pe autostradă, și noțiunile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care i l-a cumpărat lui Ben de ziua lui costase 15 lire de la Centrul de Învățare pentru Copii Mici. În dimineața asta, Fi Îi deschise ușa palidă și cu ochii umflați de la lipsa de somn. Părul ei lung și blond, care părea să nu mai fi fost pieptănat sau spălat de ceva vreme, era prins la spate cu un moț. Purta un trening vechi Juicy Couture și o cârpă cu vomă Închegată atârnând pe umăr. În brațele ei stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
patruzeci de ani, dar lăsa impresia că era mult mai bătrână. Era probabil din cauza accentului și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
el dând din cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu greutate. Avea peste 50 de ani, aproape de doi metri, era pântecos și părul lui blond tuns tip castron care Începuse să Încărunțească. Îi aducea lui Ruby cu un cosmonaut rus În vârstă. Desigur, Ivan nu era și nici nu fusese niciodată cosmonaut. Era un instalator și om bun la toate care emigrase de curând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei când Își aminti de bunica ei și de prietenele sale, lăudându-se cu cât aveau de așteptat pentru controluri și operații. Era aproape două când a apărut următorul client. Deși nu era deloc machiată, iar părul său lung și blond atârna turtit și necoafat, femeia „care era cam În a șasea lună de sarcină“ era ușor de recunoscut. Lui Ruby nu-i venea să creadă ce norocoasă era. Până la urmă, nu mai trebuia să scrie scrisoarea aia. Claudia Planchette, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
confruntare directă. N-o să-mi spună nimic. E clar că e speriată ca dracu’ de tămâie să nu fie concediată. Un beculeț se aprinse În capul lui Hannah. Cred c-am cunoscut-o pe Jill asta. Cam patruzeci de ani. Blondă. Îmbrăcată mereu impecabil. Da, da, ea e. —Asta a fost imediat după ce l-am născut pe Alfie. A venit la mine În salon. Am avut o discuție scurtă despre plata mea și mi-a cerut să semnez ceva. Apoi dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de ani și era leit Sam. Ochii i se mutară pe femeia de lângă el. Ușurarea Îi Înflori pe față și lui Ruby nu mai avea nici un dubiu că asta era cea mai fericită zi din viața ei. Bucle lungi și blonde Îi cădeau pe umerii goi. Sigur că se mai tunsese de-atunci și se vopsise. Era și mai dolofană acum. Chiar și așa, Ruby a recunoscut-o dintr-un foc. Sub poză scria: „Josh și Kimberley Epstien În ziua nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a agățat în barul acela numai ca să mă facă să asist la sinuciderea ei. M-am apropiat de o scară de incendiu, externă, o spirală rapidă de fier. Ea cobora fără frică, de sus îi vedeam cărarea neagră din părul blond. Acum părea incredibil de zveltă pe tocuri, ca un copil, ca o pisică. M-am aventurat pe scara aceea nesigură ținându-mă strâns de bara făcută din tuburi și buloane ruginite. Mi-am agățat haina, am tras de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]