3,593 matches
-
găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această categorie practică un etilism vag antipatic, în plus, arondînd în perimetru doar spirite bucureștene, ce-i drept rasate, programul lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această categorie practică un etilism vag antipatic, în plus, arondînd în perimetru doar spirite bucureștene, ce-i drept rasate, programul lor este consecvent riguros și, prin asta, reușesc să mențină în ochii breslei și ai străinilor itineranți, nivelul meritat de o artă care-și demonstrase cu brio, înaintea războiului, puterile, să se instituie în etalon al momentului atît de perfid subminat de manevrele eșaloanelor distructive ale propagandei. Recurgerea la soluțiile abstracte sau doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în subiect: ce părere am despre " Salonul ieșean de toamnă" de la Victoria? Ce părere să am? Proastă. Nu numai despre saloanele ieșene, ci și despre cele bucureștene. În general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că sperau într-o "achiziție". Acum, fiecare înșfacă ceva din atelier sau din debara și pune pe panou, la Victoria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei, paralizîndu-le voința. Și e păcat. Jucînd, adesea, rol ușor ingrat de dădacă, îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Birlic, pășind ca un pinguin prin dreptul Capșei, zîmbind cu tot nasul în dreapta și-n stînga, făcea spectacol. Marin Moraru? E prea elegant în geaca lui din piele ou-de-rață, cu șapca hoață de-aceeași nuanță, ca să rîd. Nu rîd. Avantajele breslei. Ca să nu te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru că toată această excesivă și necontrolată erupție a eșuat pînă la urmă în anonimat. Fusese un nas prea de tot, pe care doar cel, generic, din Insula Paștelui îl mai putea concura. La cealaltă extremitate, un alt confrate din neprihănita breaslă a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici confruntări de breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în spațiul nostru, pictura nu are nevoie de cuvinte. Ba, după oculta opinie de breaslă, contaminarea celor două naturi n-ar aduce decît prejudicii reciproce. Prin neadecvare. Există deja o tradiție a tăcerii neaoșe. În panopticul iscoditoarei Cella Delavrancea, Grigorescu era un "ermetic, răsfrînt în sine, cu nervii întinși și privirea arzîndă". Și, slavă Domnului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes. Moment meditativ. Oricît ar indispune orgoliul creatorului, oricît de antipatic ar părea el publicului, dar mai ales confraților de breaslă, fără această ritoasă supraevaluare, valoarea autentică nu are nici o șansă. Fără conștiința că doar tu deții, discreționar, soluția notorietății unice, nu se poate realiza nimic măreț. Că bufonada autoevaluării cunoaște forme de manifestare care mai de care mai șocante, mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
agile a blîndului Utrillo. Și-o iau urgent, pe jos, înapoi, spre oraș. 30 mai ... Și uite-așa, pîș-pîș, cătinel (dar apăsat), înapoi la ceaușism. Răsfoiesc recentul catalog al expoziției jubiliare de la București, atestînd 80 de ani de ființare a breslei artiștilor plastici din România, și ce mă domină e stupefacția. Credeam (ce naivitate!) că ne.am desprins total de farsa generalizată a patronajului puterii privind publicațiile. Atingînd în timpul lui Ceaușescu parametri grețos-demențiali. Ei bine, nu. Cu ce credeți că se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce a însemnat idealul pentru care au militat... sindicaliștii (același ideal, completez, cu al fraților din marea vecină și prietenă de la răsărit). Ce-i nefiresc, pot spune unii, în evidențierea patronajului (de partid și de stat) unei expoziții jubiliare de breaslă? Aparent nimic. Dacă n-ar fi vorba de România. Care a trăit drama totalitarismului. Și, vigilentă, nu trebuie să mai îngăduie reapariția derapajelor. În fond, același lucru îl pot face și Juan Carlos, și Chirac, și Berlusconi, și Blair, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revin. Putea lipsi din tacîm omniprezentul Năstase? Nu putea. Îl aflăm în imaginea următoare, grimat ca o statuie impenetrabilă, flancat de un președinte de Uniune, încremenit și el în respect, și... și... de un Barbu Brezianu, seniorul întru spirit al breslei noastre, pliindu-se (cu finețea-i înnăscută) momentului. Ceea ce însă îmi frăgezește mintea e fraza din textul adiacent al premierului, în care-i descoperim, vai!, un indicibil accent de dizident: "... în ultimă instanță expoziția ne oferă prilejul să ne întîlnim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă dedic exclusiv lor. Recunosc faptul că, făcînd acest exercițiu de confruntare cu un personaj de talia eruditului Steve, m-am "descărcat", am avut privilegiata ocazie de a-mi mărturisi "trădarea" picturii în favoarea literaturii, ceea ce cu distinșii mei colegi de breaslă n-aș putea-o face. Din cel puțin două motive: 1. interlocutorul (plastic) ținîndu-se, din instinct, departe de capcana literară; 2. același interlocutor avînd, nativ, precaute rețineri culturale. Dacă în ce mă privește situației îi mai atașez și cealaltă componentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din cel al incompatibilității, că absența e de-a dreptul benefică. Așa cum, din aproximativ aceleași motive, m-am bucurat și de o altă absență: a unei persoane cu totul neavenite, o aia, înfigîndu-se cu tupeu, an de an, la vernisajele breslei, înmînînd (de ce ea?) plicurile cu premii și primind din partea premiaților (de ce?) deplasatele sărutări de mînă. Fleacuri. Important rămîne tonusul înalt antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor. De ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a... doctoratului (bine aranjat de V.). În plin turnir de vorbe și de ipoteze, Cella vrea să spună și ea ceva. V. intervine imediat: Cella, tu vezi-ți de doctoratul tău! 10 august Pictorul a strigat. Două personaje bizare în breasla ieșeană a lui messer Vasari: Craiu și Boușcă. Dacă primul se plia, oarecum natural, prin fire, fabuloasei boeme, celălalt se situa la polul opus: aerul sever al ținutei sale l-ar fi destinat, mai degrabă, unui sacerdoțiu, fie el și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
talentul, cît era, nu reușea să surclaseze comedia titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic anula, ca pe o caraghioasă superfluitate, obligativitatea lipirii titlului. Între formele de stres generalizat, care bîntuiau, în anii stalinismului autohton, breasla, unele îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai pictează, dragă? stîrnea un fel de compasiune veselă, pictorul fiind recunoscut și ca hîtru cozeur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Armeană, mă repezeam la tramvaiul din Cucu și, în cîteva minute, eram la Ciric, pregătindu-mi solar și acvatic iminenta fugă la mare. Sau la Sulina. Apropo de ateliere... Și-acum îmi întretai pașii cu scumpetea de coleg de breaslă, care în anii socialismului trîmbițos își vitaminiza ramolismentul juvenil cu principiale sarcini de secretar. Cum să uit acea adunare a breslei, marcată de... darea lui de seamă, înfierînd, vigilent, nesănătoasele influențe ale artei decadente occidentale asupra unora printre care, evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fugă la mare. Sau la Sulina. Apropo de ateliere... Și-acum îmi întretai pașii cu scumpetea de coleg de breaslă, care în anii socialismului trîmbițos își vitaminiza ramolismentul juvenil cu principiale sarcini de secretar. Cum să uit acea adunare a breslei, marcată de... darea lui de seamă, înfierînd, vigilent, nesănătoasele influențe ale artei decadente occidentale asupra unora printre care, evident, mă prenumăram -, subminînd astfel ele, influențele strădaniile sănătoase ale Cîntării României! Ciricul însă, în dorul apropiatului 2 Mai, anula pe loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu un Pallady, nu mai puțin genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare orgolii au împărțit parcă mai radical decît în altă parte breasla românească a celor care nu cuvîntă în două entități aproape dușmănos distincte. E de imaginat cam ce reacții aveau contemporanii lui Tonitza, Șirato, Dimitrescu, Han ("Grupul celor patru") față cu apetitul acestora pentru scrisul acid, casant, destinat fie comentariului artistic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare; ... b) sunt constituite că asociații profesionale sau fundații și au ca scop promovarea meșteșugurilor și a meseriilor care presupun un număr mare de operații executate manual în practicarea lor, a breslelor, a produselor și serviciilor cu specific tradițional inclusiv din domeniul artei populare și artizanatului; ... c) sunt persoane fizice sau asociații familiale autorizate să desfășoare activități în domeniul meșteșugurilor, în special al celor tradiționale și în domeniul artei populare și artizanatului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176785_a_178114]
-
politice ale metropolei. Erau prelungiri ale Lumii Vechi și au rămas În continuare europeni. Pentru europeni, căutarea siguranței personale a fost Întotdeauna legată mai mult de implantarea În comunități - fie ca iobagi pe un domeniu feudal, fie ca membri ai breslelor meșteșugărești În orașe fortificate. Cineva era În siguranță În măsură În care era cuibărit Într-o comunitate, care, la rândul ei, era apărată de invazii sau violare dinafară. Podul basculant, șantul cu apă și turnul de observație sunt simbolurile arhitectonice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
XVIII-lea și al XIX-lea, libertatea a fost definită În termeni negativi ca fiind dreptul de a-i exclude pe alții. Era modernă timpurie a fost un timp al diferențierii - separarea individului de mantia Bisericii, jugul domeniului feudal, constrângerile breslelor mesteșugărești și multe alte obligații și contracte care erau parte integrantă a unei ordini dinastice bazate pe stare și rang. Proprietatea privată a fost văzută drept o modalitate de eliberare personală. A fi liber, În sensul În care era folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un iobag, de exemplu, scăpa de stăpânul său, fugea Într-un oraș și rămânea acolo pentru un an și o zi, era considerat liber, trecând din jurisdicția stăpânului său În jurisdicția cetățenilor orașului 1. Fiecare industrie artizanală a Înființat o breaslă pentru a reglementa activitatea membrilor săi. Breslele erau răspunzătoare pentru menținerea standardelor de calitate pentru industria lor, stabilirea nivelului de producție și vânzare, precum și a prețului corect pentru vânzarea produselor și serviciilor lor. Economia de breaslă funcționa conform tradițiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]