4,654 matches
-
În timp ce britanicii se pregăteau să atace întăririle americane, au avut loc schimburi de focuri de muschetă și de salve de tun între cele două părți. Britanicii au traversat podul, avansând în coloane solide, iar americanii au tras cu toții la unison. Britanicii s-au retras dar numai pentru scurt timp. Ei au atacat apoi din nou podul, dar au fost respinși de tirul de artilerie. A urmat un ultim asalt, dar americanii au tras de această dată cu mitraliile, făcând ravagii în
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
Cornwallis și-a mutat apoi armata pe un deal de la nord de Trenton pentru noapte. În timpul nopții, artileria americană, sub comanda lui Henry Knox, a tras din când în când câte o salvă în Trenton pentru a-i ține pe britanici atenți. Ca și Cornwallis, Washington a convocat și el un consiliu de război. Washington știa că există un drum care duce la Princeton, iar consiliul său de război a căzut de acord să facă un atac asupra garnizoanei britanice din
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
britanice din Princeton. Până la orele 2, armata era în drum spre Princeton. Washington a lăsat în urmă 500 de oameni și două tunuri pentru a întreține focurile și pentru a face zgomote cu târnăcoapele și lopețile ca să-i facă pe britanici să creadă că își construiesc întărituri. Dimineața, nici aceștia nu mai erau acolo, iar când britanicii au venit să atace, toți soldații americani erau plecați. Howard Peckham consemnează luptele din 2 ianuarie ca două evenimente separate, ambele categorisindu-le drept
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
urmă 500 de oameni și două tunuri pentru a întreține focurile și pentru a face zgomote cu târnăcoapele și lopețile ca să-i facă pe britanici să creadă că își construiesc întărituri. Dimineața, nici aceștia nu mai erau acolo, iar când britanicii au venit să atace, toți soldații americani erau plecați. Howard Peckham consemnează luptele din 2 ianuarie ca două evenimente separate, ambele categorisindu-le drept „încăierări”. În prima, cea de la Five Mile Run, el nu înregistrează nicio victimă americană. În a
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
S. Stryker, pe de altă parte, estimează pierderile totale ale americanilor din ziua de 2 ianuarie la 1 mort și 6 răniți, în timp ce David Hackett Fischer spune că au fost pierduți 100 de soldați, morți și răniți. Peckham evaluează pierderile britanicilor de la Five Mile Run la 1 hessian mort și pe cele din Valea Stockton la „cel puțin” 10 morți, 20 răniți și 25 căzuți prizonieri. Edward J. Lowell consemnează pierderile din rândul hessienilor la 2 ianuarie la 4 morți și
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
mort și pe cele din Valea Stockton la „cel puțin” 10 morți, 20 răniți și 25 căzuți prizonieri. Edward J. Lowell consemnează pierderile din rândul hessienilor la 2 ianuarie la 4 morți și 11 răniți. David Hackett Fischer estimează că britanicii au pierdut 365 de oameni, răniți și căzuți prizonieri. În zori, Washington a ajuns la Princeton. După o scurtă bătălie, britanicii de acolo au fost învinși și mare parte din garnizoana comandată de Mawhood a căzut prizonieră. Aflat la a
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
consemnează pierderile din rândul hessienilor la 2 ianuarie la 4 morți și 11 răniți. David Hackett Fischer estimează că britanicii au pierdut 365 de oameni, răniți și căzuți prizonieri. În zori, Washington a ajuns la Princeton. După o scurtă bătălie, britanicii de acolo au fost învinși și mare parte din garnizoana comandată de Mawhood a căzut prizonieră. Aflat la a treia înfrângere în decurs de zece zile, superiorul lui Cornwallis, generalul William Howe a ordonat retragerea armatei din sudul coloniei New
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
pe toate teritoriile actualmente în Ghana și Nigeria și controla practic Sierra Leone și Gambia. Deschis în 1869, Canalul Suez scurta drumul pe mare dintre Marea Britanie și India de la trei luni la trei săptămâni. Viceregele (kedivul) Egiptului avea dificultăți financiare, iar britanicii i-au cumpărat, în 1875, cele 50% din acțiunile pentru canalul Suez, pe care acesta le deținea. Relațiile dintre Marea Britanie și Franța s-au înrăutățit în 1882, când britanicii au ocupat Egiptul pentru a-și proteja interesele în perioada unei
Lupta pentru Africa () [Corola-website/Science/319352_a_320681]
-
luni la trei săptămâni. Viceregele (kedivul) Egiptului avea dificultăți financiare, iar britanicii i-au cumpărat, în 1875, cele 50% din acțiunile pentru canalul Suez, pe care acesta le deținea. Relațiile dintre Marea Britanie și Franța s-au înrăutățit în 1882, când britanicii au ocupat Egiptul pentru a-și proteja interesele în perioada unei revolte locale împotriva europenilor. În 1885, generalul Gordon și mulți soldați britanici au fost uciși când Mahdi, liderul din Sudan, a cucerit orașul Khartoum, de pe Nilul Alb. Italienii au
Lupta pentru Africa () [Corola-website/Science/319352_a_320681]
-
mai bune compoziții muzicale ale albumului sunt piesele „That's Not My Name” și „Shut Up and Let Me Go”, care emană un val puternic de energie, refrenele fiind scurte și foarte ușor de reținut. Conform unui interviu acordat tabloidului britanic The Guardian, Katie White și-ar fi dorit ca publicul să remarce mult mai mult stilul în care muzica lor îi atrage pe ascultători și îi face pe aceștia să cânte refrenele în același timp cu ei. Ea a continuat
The Ting Tings () [Corola-website/Science/315608_a_316937]
-
nemaifiind capabilă să opună o rezistență suficientă în fața ofensivei franceze, astfel că austriecii semnează un armistițiu la Znaim. După încheierea armistițiului, o armată britanică de peste 40 000 de oameni reușește să debarce pe insula Walcheren, în Zeelanda. Cu toate acestea, britanicii, conduși de Lord Chatham, fratele mai mic al lui William Pitt Junior, nu întreprind nimic semnificativ, deși ar fi putut ușor să cucerească portul Anvers. Astfel, francezii au timp să îl trimită pe Mareșalul Bernadotte cu un Corp de armată
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Cu toții sunt ca și noi.” Totuși, ea nu avea încredere în germani; i-a spus lui Woodrow Wyatt, “Să nu ai niciodată încredere în ei.” În timp ce poate ea a deținut anumite păreri, a fost discutat faptul că era normal pentru britanicii din generația ei, care au experimentat două războaie vicioase cu Germania. În 1987, ea a fost criticată atunci când au apărut două din nepoatele ei, Caterina Bowes-Lyon și Nerissa Bowes-Lyon, care au fost încredințate unui spital de psihiatrie deoarece aveau handicapuri
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
la Bătălia Atlanticului. Situația italienilor în Africa de Nord a devenit foarte grea aproape imediat după începutul războiului. În prima săptămână după declarația italiană de război de pe 10 iunie 1940, Regimentul brotanic 11 husari a cucerit fortul Capuzzo din Libia. De asemenea, britanicii l-au capturat într-o ambuscadă pe inginerul-șef al Armatei a 10-a italiene, generalul Lastucci. Pe 28 iunie, mareșalul Italo Balboa, guvernatorul-general al Libiei, a fost ucis din greșeală de focul artileriei antiaeriene italiene în timpul aterizării avionului acestulia
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
au înaintat spre est până la Sidi Barrani. Sidi Barrani se afla cam la aproximativ 100 km depărtare de granița egipteano-libiană. Trupele italiene și-au încetat înaintarea la Sidi Barrani și au început să construiască fortificații și tranșee. În acele momente, britanicii dispuneau doar de aproximativ 36.000 de soldați pentru apărarea Egiptului (din cei aproximativ 100.000 de soldați ai Comandamentului Orientului Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu își aveau trupele concentrate
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
1940 și a intrat pentru prima oară în luptă la sfârșitulu lunii octombrie 1940. Avioanele militare italiene au luat parte la ultimele faze ale bătăliei. Aparatele italiene - avioane biplane - nu se puteau compara cu aparatele de zbor moderne din dotarea britanicilor (Royal Air Force) sau a germanilor (Luftwaffe). Ca urmare, Corpul expedițonar italian nu a înregistrat nici un succes. Avioanele italiene au fost repatriate la începutul anului 1941, până la mijlocul lunii aprilie. În afară de mai bine-cunoscuta campanie din deșertul occidental din 1940, italienii au
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
compusă din șapte distrugătoare și opt submarine. Flotila Mării Roșii a reprezentat o amenințare continuă împotriva convoaielor britanice care traversau Marea Roșie, în cida crizei de combustibil. Italienii au pierdut în timpul atacurilor împotriva convoaielor aliate patru submarine și a un distrugător. Britanicii au contraatacat din Sudan pe 19 ianuarie 1941 cu două divizii indiene. (a 4-a și a 5-a) de infanterie. În sprijinului atacului principal al indienilor a fost organizat din Kenya atacul a unei divizii sud-africane și a două
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
atac amfibiu din portul Aden. Acțiunile ofensive concertate britanice au dus în cele din urmă la recucerirea Solmaiei Britanice. Bătălia de la Keren, care s-a desfășurat între februarie și martie 1941, a hotărât soarta Africii Orientale Italiene. După cucerirea Kerenului, britanicii și-au continuat campania cucerind Asmara și Massawa. Capitala Etiopiei, Addis Ababa a fost cucerită de aliați în aprilie 1941. Viceregele Etiopiei, Amedeo, duce de Aosta, a capitulat în mai, la Amba Alagi. Rezistența italiană a încetat după ce ultimele unități
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
cucerită de aliați în aprilie 1941. Viceregele Etiopiei, Amedeo, duce de Aosta, a capitulat în mai, la Amba Alagi. Rezistența italiană a încetat după ce ultimele unități au capitulat la Gondar, în noiembrie 1941. Când portul Massawa a fost cucerit de britanici, distrugătoarele italiene au primit ordinul să execute un atac sinucigaș asupra vaselor inamice din Marea Roșie. În același timp, ultimele patru submarine italiene din Africa Orientală Italiană au pornit într-un voiaj plin de aventuri în jurul Capului Bunei Speranțe și prin
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
să evite confruntările directe cu navele britanice. Marina britanică avea ca sarcină principală aprovizionarea și asigurarea protecției convoaielor care aprovizionau avanposturile din Miditerana. Flota italiană reprezenta o amenințare continuă, de care englezii trebuiau să țină seama. Pe 11 noiembrie 1940, britanicii au declanșat primul atac aerian din război lansat de pe portavioane, folosind o escadrilă de bombardiere-torpiloare Fairey Swordfish. La încheierea raidului de la Taranto, trei cuirasate italiene au fost avariate sau distruse, iar două avioane britanice au fost doborâte. Marina italiană a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de nord, forțele Axei au fost alungate din Libia și Tunisia la doar șase luni de la bătălia de la El Alamein, ceea ce a dus la prăbușirea visului noii "Mare Nostrum" italiene. Pe 8 decembrie 1940 a fost declanșată operațiunea engleză „Compass”. Britanicii plănuiseră un raid amplu, care ar fi trebuit să aibă ca rezultat izolarea de către forțele aliate britanico-indiano-australiene a trupelor italiene. Depășind obiectivele inițiale, generalul Richard O'Connor a continuat atacul și a ajuns până la El Agheila, reușind o înaintare de
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de nord primele unități ale Afrika Korps (februarie 1941). Generalul german Erwin Rommel a devenit comandantul trupelor Axei din Africa de nord, deși cele mai numeroase efective erau cele italiene. Sub conducerea lui Rommel, trupele Axei i-au respins pe britanici înapoi în Egipt, dar nu au reușit să ocupe și acest bastion aliat datorită întinderii prea mari a liniilor de aprovizionare, care erau amenințate de enclava aliată de Tobruk. După reorganizarea și regruparea forțelor lor, aliații au lansat în noiembrie
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
a-și întări pozițiile. Rommel a lansat un nou atac în mai, forțele de sub comanda sa reușind în bătălia de la Gazala să înfrângă în mod hotărâtor unitățile de blindate britanice. Se părea că Axa va reuși să-i alunge pe britanici din Egipt, dar, în timpul primei bătălii de la El Alamein (iulie 1942), generalul Claude Auchinleck a reușit să oprească înaintarea lui Rommel la numai 145 km de Alexandria. Rommel a făcut o ultimă încercare să străpungă liniile aliate în timpul bătăliei de la
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
însoțit în față și în spate de câte un car blindat britanic. Arabi din Acra au pregătit o ambuscadă. La sosirea convoiului la Acra, un car blindat britanic a trecut peste o mină și a sărit în aer , cinci soldați britanici fiind uciși pe loc. Celălat car blindat britanic a făcut imediat calea întoarsă spre Haifa, iar muncitorii de la Compania electrică , rămași singuri, neapărați, au fost omorâți. În memoria lor în zilele noastre stradă care traversează Acra în lungime a fost
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
află o tablă memoriala. După planul comandandamentului suprem al Haganá, trebuiau luptătorii evrei să blocheze Acra și s-o țină oarecum ostateca, ca o garanție pentru liniștea așezărilor evreiești care urmau să intre în componență viitorului Stat evreiesc din Palestina. Britanicii aveau încă unități militare în oraș, iar oamenii Haganei așteptau ieșirea lor pentru a asalta orașul și împrejurimile lui. Auzind despre succesul Operațiunii Ben Ami a forțelor evreiești, si asistând la sosirii în Acra a unui convoi de câteva mii
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de duce d'Abrantès și este numit guvernator al țării. În august 1808, o armată britanică de 10 000 de oameni debarcă în Portugalia și îl învinge pe Junot, care își disperase forțele. Grație, abilităților diplomatice extraordinare ale generalului Kellermann, britanicii semnează Convenția de la Cintra, favorabilă francezilor, care sunt transportați în Franța de flota britanică. După ce participă la campania din Germania, Junot se întoarce în peninsula iberică, comandând Corpul VIII din „Armata din Portugalia”, sub ordinele lui Masséna. Rănit grav la
Jean-Andoche Junot () [Corola-website/Science/316632_a_317961]