15,206 matches
-
grăbit înspre tine pentru a te atinge. Dar aveam nevoie de rădăcini și de ramuri. Asemenea copacului ce-și îmbrățișează cerul disprețuit de sămânța-i avortată în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni să mă cunoști. Sunt o potecă înspre câmpii, la răsăritul zilei. Mă frângi sub călcâi ori de câte ori nisipul îți devastează pașii ce te poartă înspre niciunde ca niște sclavi tăcuți. Oare ai devenit soldatul care datorează viața imperiului? Ori curtezana obosită de ea însăși? Spre a te oferi tribut
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
natal, sunt înscrise în genealogia Spiritualității românești. Cântecele și dansurile Munteniei, învăluite în cântecul melodios al fluierului și cel duios al cavalului, exprimă bucuria de a trăi și dorul iubirii de viață... Purănenii sunt oameni pătimași ce iubesc spicul grâului, câmpia mănoasă, statornicia, brâul de argint al Glavaciocului, liniștea bătrânei păduri, deopotrivă fiii și fiicele. Devotați familiei, iubesc zâmbetul pruncului din leagăn, speranța zilei de mai bine, dar iubesc cu patimă și zâmbetul femeii ce le dăruiește prunci, femeia care știe
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
sfârșitul lunii august, începeau să coboare cu turmele de pe pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii, la Brăila - Ghecet, la Zimnicea, Oltenița sau Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. Aici găseau întinderi de câmpii mănoase , o climă mai blândă și taxe mai mici decât în Transilvania. Odată cu înscăunarea pe tronul României a regelui Carol I și decretarea un an mai târziu a legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană. Și la cei șaizeci și cinci de ani trecuți ai săi, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă ugerul oii între degete, să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai multor volume, primind diferite premii, este un suflet
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
Ba, mi-a intrat și în odaie Cu parfum de frunze și de ploaie, Dar nu m-a-nduplecat! Am încuiat-o în cămară, Mi-am luat umbrela, Și la plimbare am plecat... Toamnă aurie Toamnă, toamnă aurie Ai ajuns și la câmpie Dezbrăcând culorile Și umplând hambarele. Toamnă, în cămară ne aduci Mere, pere, gutui, nuci... Ești atâta de bogată, Că te-așteaptă lumea toată. Toamna bogată Toamna dulce și bogată La noi s-a strecurat șireată, A mers întâi la floricele
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
Autorului Scara lui Iacob Așa cum chinuiești o țigară Să se stingă, mi-e sufletul în clipele singurătății absolute, deși nu mă ating cuvintele pătate de oroare, manipulări mizere, dar luceafărul răsare-n fiecare seară, adun cu grijă orele-petale și zilele - câmpii montane și anii -munți albaștri-n zări, voi nu mă credeți, nu veți ști nicicând câtă iertare, umilință sfântă și iubire am adunat să pot urca din nou scara lui Iacob, să mă iau la trântă cu însuși Dumnezeu. BORIS
SCARA LUI IACOB de BORIS MEHR în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358164_a_359493]
-
Arbure: „În părțile de la miază-noapte ale Orheiului și de miază-zi ale județului Chișinău, înălțimile sunt acoperite cu păduri și codri. Aici Basarabia e foarte frumoasă. Dealurile sunt verzi, pădurile și dumbrăvile stau spânzurate pe coaste stâncoase, râurile și izvoarele străbat câmpii și livezi întinse. În aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, printre dealuri, în desișul codrilor stau ascunse mănăstirile și schiturile Basarabiei”. Cetăți mari și puternice se înălțau pe după coamele dealurilor, cetăți vestite cum ar fi Hotinul, aproape de granița cu Bucovina. De
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
Iar acolo unde se isprăvesc pășunele încep lanuri de bucate: grâul se înalță ca un zid de amândouă părțile drumului, spicul e aplecat spre pământ, de plin ce este; ceva mai departe se întind fânețele. Pâlcuri de flori presară întreaga câmpie, unele mai înalte, altele mai îndesate. Fiecare floare pare că ascultă și șoptește cu vântulețul care adie printre mii și mii de flori. Așa e Bugeacul. Dar a trecut luna Maiu, bucatele s'au copt și a sunat ora binecuvântată
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
cu vântulețul care adie printre mii și mii de flori. Așa e Bugeacul. Dar a trecut luna Maiu, bucatele s'au copt și a sunat ora binecuvântată a secerișului. Cu o săptămână mai'nainte, vântul, care până atunci adia prin câmpii, deodată a încetat de a sufla; nici o urmă de nor pe cer, din a cărui înălțime nemărginită arde un soare neîndurat. Termometrul arată 450- 460 la umbră și în două, trei zile, grâul e pierdut. Întreaga muncă a omului a
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
cărui înălțime nemărginită arde un soare neîndurat. Termometrul arată 450- 460 la umbră și în două, trei zile, grâul e pierdut. Întreaga muncă a omului a pierit fără nici un rezultat; nădejdile de primăvară s'au risipit în câteva zile, iar câmpiile s'au prefăcut în praf și cenușă. Așa e Bugeacul.” Poeziile populare din Basarabia vorbesc despre dragostea de neam a țăranului român și faptul că ele sunt similare cu cele din celelalte părți ale României dovedește, dacă mai era nevoie
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
pierdute în negură, s-au derulat evenimente capitale pentru biografia neamurilor existente azi în spațiul pontic: naștera și plămădirea treptată a unor popoare și a unor limbi, asimilarea valurilor invadatoare, amestecul de noroade și idiomuri (“Acel abandon se adună pe câmpiile Chersonului, printre satele amestecate de greci guralivi și de goți sumbri, așezați aici încă din vremea când Aurelian cel Mare le gonise neamul dincolo e marginile imperiului. Și au rămas de atunci, mâncând aceeași pâine, bând aceeași apă cu grecii
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
iz de ploi și mucegai cum trece noaptea un buhai cu întunericul prin site cu seri uimite ce se duc la fel ca umbra după soare spre primăvara viitoare surprinsă de câte-un izbuc cu mari nedumeriri la vad în câmpia de prigorii ce se umple de fiorii mitului din Galaad după amiezile precaut mi te iar aduc în față ca un eșec ce se răsfață și nu știu unde să te caut că de la faptă la voroavă neștiută pururi sapă o fântână
NOAPTEA VIEŢII, O ENCLAVĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358219_a_359548]
-
vremea boierului Bebi Dunca, despre care se zvonea că fugise-n America. Pilonii rotunzi din fața conacului susțineau acoperișul ce adăpostea o verandă luminată încă din primele ore ale dimineții de razele generoase ale soarelui. De pe prispa conacului, undeva, în vasta câmpie a Bărăganului, se vedeau movilele ca niște cocoașe de dromader, semne ale unei civilizații de mult apuse. După instalarea puterii populare, prin ferestrele deschise ale fostului conac, se auzea în permanență zgomotul unei mașini de scris, la care bătea de
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ale fostului conac, se auzea în permanență zgomotul unei mașini de scris, la care bătea de zor un contabil bețiv, ce suferea de un sifilis, ajuns în fază terțiară. În ciuda vechimii, conacul, așezat deasupra acelui platou înalt, de unde se vedea câmpia interminabilă a Bărăganului, nu fusese vandalizat de furia oarbă a poporului. Trecuseră ani buni la mijloc de la data naționalizării și clădirea aceasta nu-și schimbase deloc aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
-și cruci mari, ca în fața unei icoane, dând onorul unei mămăligi din care ieșeau aburi. Aforismul lui, ce se vehicula încă de pe vremea lui Constantin Argetoianu, și care se referea la porumbul adus de peste ocean și cultivat acolo în vasta câmpie a Bărăganului, era: Rarul umple carul, desul umple fesul. Din nefericire, acest dicton, ce venea să îmbogățească lirica panteistă a folclorului românesc, grefat pe mitul civilizației mayașe, rostit pentru prima dată de vreun Euridițian, fără a avea Academia Franceză a
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Bildugsroman. Proiectat pe ecranul istoriei, textul romanesc își adaugă o importantă încărcătură socială, numeroase semnificații de ordin politic și ideologic. Pe parcursul celor 357 de pagini, se urmărește destinul unui tânăr, născut, în primul an al războiului, într-un sat din câmpia vestică, orfan (tatăl său a “căzut” în Munții Tatra). Părinții săvârșiseră ceea ce, atunci, era socotit o “mezalianță” (acesta este titlul primului capitol); “nu se cădea”, spuneau rudele: mama, nemțoaică, tatăl, român. Copilul crește cu nostalgia protecției paterne, într-o atmosferă
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CÂMPIA-N REPAUS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Nopțile mele se pulverizează peste păduri. Între o dragoste și alta mă risipesc. Orizontul se apropie și mă închide între dorințele femeii
CÂMPIA-N REPAUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357516_a_358845]
-
Nopțile mele se pulverizează peste păduri. Între o dragoste și alta mă risipesc. Orizontul se apropie și mă închide între dorințele femeii venite. Mă-ntâmpină mereu și m-așteaptă. Zilele își vorbesc pe tonuri calde, cum trec ploile verii peste câmpia aflată-n repaus. Tot mai nesupuse sunt cuvintele, ele îmi descoperă fântâna din tine, cum vom urzi clipele în timpul următor. Până când voi putea să uit și mă voi regăsi într-o margine în care porțile se vor deschide, ca un
CÂMPIA-N REPAUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357516_a_358845]
-
următor. Până când voi putea să uit și mă voi regăsi într-o margine în care porțile se vor deschide, ca un șarpe drumul se târăște spre un oraș în care-i târziu, să-ți mai spună trecătorii adevărul. Referință Bibliografică: Câmpia-n repaus / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CÂMPIA-N REPAUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357516_a_358845]
-
purtate de poporul român de‑a lungul istoriei a dus la secerarea de vieți omenești ‑ câtă frunză și iarbă ‑ ale ostașilor, care au murit pentru Patrie. De‑a lungul și de‑a latul teritoriului românesc ‑ în munți, prin toate văile, câmpiile și văgăunile ‑ sunt presărate trupurile acelor care cu prețul sângelui lor au apărat Patria. În scopul descoperirii locurilor cu mormintele celor căzuți pentru patrie, pentru îngrijirea și cinstirea acestora, oameni cu inimi sincere și deschise, cu un adevărat patriotism, au
DE ZIUA EROILOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357519_a_358848]
-
în iubire Apoi te poartă și Dăruindu-te luminii în profund mister Te scaldă într-o rază Atârnându-te de cer! De neant și de pământ Ți se leagă întâiul gând De primăvară, de flori Cântul de privighetori De munți, câmpii Ce te atrag, cu alți copii Să le colinzi Și să întinzi Întâiul zbor neîntrecut Spre al tău necunoscut! Ți-e sete de-a cunoaște, Ți-e foame de a ști Și toți în jurul tău Cu dragoste răspund mereu La
MIRACOLUL VIEŢII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357566_a_358895]
-
maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și-l ovaționau cu o imensă bucurie. Când s-au auzit primele acorduri date de orgă, magicianul sunetelor, Gheorghe
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]