3,622 matches
-
Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge" (Însemnările lui Malte Laurids Brigge), început în 1904 și terminat în ianuarie 1910. În anul 1912 a apărut o nouă ediție a povestirii sale lirice "Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke" (Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke), care a cunoscut o mare popularitate în cadrul seriei noi scose de editura "Insel". După apariția "Însemnărilor..." Rilke a intrat într-o perioadă de profundă criză de creație, care s-a terminat abia
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
și pe Platon. În octombrie 1965, muzicianul înregistrează piesa Om, care face trimitere la silaba sacră din filozofia hindusă care simbolizează infinitatea universului, descriind-o ca “prima silabă, cuvântul primordial, cuvântul puterii”. Piesa, cu durata de 29 de minute, conține cânturi din Bhagvad Gita și din cartea tibetană a morții, dar și recitarea unui pasaj ce descrie cuvântul primordial “om” drept denumirea cosmică comună a tuturor lucrurilor. Toate acestea au influențat profund muzica sa. Coltrane credea nu numai într-o structură
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Alegerea sa ca arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul. I-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992). La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinși" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), romanul exotic "Străinii din Kipukua" (1979) și multe altele
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
de bou, brațele lirei fiind lucrate tot din trestie sau dintr-un lemn curbat. După Pindar, zeul Helios-Apollo i-a dăruit lira fiului său Orfeu, un cântăreț desăvârșit, care a devenit cu timpul arhetipul artistului. Atât era de talentat la cântul cu lira, că până și Pluto, zeul roman al împărăției subpământene, a plâns cu lacrimi de fier la auzul cântului său. Reprezentări ale lirei s-au păstrat în picturi vechi din Egiptul antic, Mesopotamia și Palestina, folosite în ținutul în
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
dăruit lira fiului său Orfeu, un cântăreț desăvârșit, care a devenit cu timpul arhetipul artistului. Atât era de talentat la cântul cu lira, că până și Pluto, zeul roman al împărăției subpământene, a plâns cu lacrimi de fier la auzul cântului său. Reprezentări ale lirei s-au păstrat în picturi vechi din Egiptul antic, Mesopotamia și Palestina, folosite în ținutul în care locuiau israeliții în diferite perioade. Pe pictura murală de la Beni Hasan, care descrie sosirea în Egipt a 37 de
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
Muzica gregoriană, numită și cânt gregorian, este un stil muzical liturgic utilizat în cultul creștin catolic. Inspirată de muzica primelor generații de creștini de pe teritoriul Imperiului Roman de Apus - aceasta avându-și, la rândul ei, originea în muzica ebraică și în Grecia decadentă -, muzica gregoriană
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
Numele său provine de la cel al papei Grigore I cel Mare (pontif al Romei între anii 590-604). Istoria dezvoltării muzicii gregoriene se leagă de liturghia apuseană însăși, bazându-se pe un repertoriu muzical tradițional, cu circulație orală; este înrudit cu cântul bizantin (dezvoltat în estul european). Denumirea "gregorian" a fost dată în timpul Imperiului Carolingian, cu referire la o autoritate din trecut, Papa Grigore, cu scopul unificării repertoriului (Hiley, p. 503-514). Primele documente scrise apar în aceeași perioadă, în jurul anului 800, cu
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
elevilor pentru „clasele gimnaziale și reale”, în care să se predea: religia, limba română, limba maghiară, limba germană, scrisul, „calculațiunea”, științele reale(geografia, istoria, științele naturii și fizica), economia(legumăritul, pomăritul, creșterea vitelor și a stupilor, etc), precum și desenul și „cântul”. Învățământul urma să fie gratuit pentru fii foștilor grăniceri, elevii străini trebuind să plătească o taxă anuală de 2 florini. În vederea punerii în practică, reprezentanța comunală a solicitat guvernului de la Cluj suma de 600 de florini, cerere care a fost
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
cel de-al treilea extras pe single de pe albumul Doll Domination, le găsește pe componetele grupului pop în apropierea celor mai bune creații ale lor”". The New York Times o felicită pe Nicole Scherzinger pentru interpretarea sa din cântec, întrucât aceasta "„jongleză melodia, cântul și armoniile vocale”". The Times oferă materialului "Doll Domination" trei puncte dintr-un total de cinci, susținând faptul că "„albumului îi lipsește personalitatea, singurele excepții fiind [...] și «Whatcha Think About That»”". UK Mix oferă cântecului patru stele din cinci în timp ce
Whatcha Think About That () [Corola-website/Science/313916_a_315245]
-
lui Beethoven”, 1916 iun.), Schumann („Sfaturi”, 1921 mart. / apr.), R. Wagner („Fragmente”, 1921 sept. / oct.), D. Cuclin („Muzica și anarhia”, 1919 dec.), E. Caudella („Muzica românească”, 1920 ian.), S. Drăgoi („Asupra muzicii românești”, 1921 dec.), T. Burada („Vocea și arta cântului”, 1916 apr.), M. Jora („Muzica românească”, 1920 oct. / nov.), C. Brăiloiu („Societatea compozitorilor români”, 1925 febr.), Valeriu Braniște („Muzica la români”, 1925 sept. / oct.) etc. și mai târziu A. Vieru, Z. Vancea, T. Ciortea, A. Hoffman, R. Ghircoiașiu etc., publicația
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
unic acest cuvânt ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei”, conform celor mai multe traduceri. Femeia care este obiectul acestui poem de dragoste este comparată în mod
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
care îi evidențiază spiritul progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al "Odiseei" și primul cânt al "Georgicelor" lui Virgiliu. Tot atunci el scrie poema "Oda României", apărută însă abia la 1855 în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri: La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu își
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al "Odiseei" și primul cânt al "Georgicelor" lui Virgiliu. Tot atunci el scrie poema "Oda României", apărută însă abia la 1855 în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri: La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu își susține bacalaureatul în litere
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al "Odiseei" și primul cânt al "Georgicelor" lui Virgiliu. Tot atunci el scrie poema "Oda României", apărută însă abia la 1855 în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri: La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu își susține bacalaureatul în litere. Se înscrie apoi la Facultatea
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mîna rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece, Sub rază ei mă lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge-atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge-atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. III Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii — Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blînd însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Rasai din umbră vremilor încoace, Ca să te văd venind — ca-n
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
cald, Maria Moreanu nu a cântat ca o simplă începătoare". Iar cunoscutul critic muzical Emanoil Ciomac scria în ziarul "Curentul": "Maria Moreanu și-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt și în dicțiune, cu o emoție continuă în glas". În 1937, la Concursul internațional de canto din Viena, obține Premiul I și Medalia de aur. În același an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română din București, unde i
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
epocă, dar datorită lor este posibil să ne imaginăm cum era limba în Evul Mediu: Din secolele următoare, XIII-XV, ne parvin primele texte scrise integral în poloneză. Acestea au în principal un caracter religios. Cele mai importante dintre ele sunt: cânturi, cântece, predici și texte de jurăminte depuse în fața judecătorilor: La sfârșitul secolului al XV-lea începe epoca limbii poloneze medii, cea mai importantă pentru dezvoltarea limbii scrise. După inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
care abundă în pădurile finlandeze. În ultimul cântec, fiul Marjattei iese victorios, alungându-l pe eroul șamanic Väinämoinen, personajul principal al epopeii. Astfel, simbolic, creștinismul îndepărtează păgânismul, așa cum s-a întâmplat în istoria Europei. Epopeea este structurată în 50 de cânturi. Kalevala era un uriaș legendar, care avea doisprezece fii. Bărbații din țara sa pleacă spre ținutul de la miazănoapte spre a o peți pe frumoasa fecioară Pohiola, (în ortografia originală Pohjola), sortită a fi soția aceluia care va reuși să construiască
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
chem răstoacele cu mine. Umbra 'naltă prin sloduni / mi-o ling peșteri și furtuni. / Birui râpele la trântă, / munții mă poftesc la nuntă. Beau din ploscă zarea-ntreagă, / îndes luna în dăsagă. / Cu țurcana, țurcă vie, / Svârlu-n rai la Sân-Ilie. // Cântul meu în rotocoale / vâjâe și dă târcoale. Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / că în grajdurile mele / roibii-s potcoviți cu stele / și ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. Noaptea, dorm pe-un braț de joarde / lângă
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
ianuarie 2010. Deși și-a cultivat o personalitate de scenă extravagantă, Mercury era timid și retras, mai ales în preajma persoanelor pe care nu le cunoștea bine. El a dat foarte puține interviuri. Odată, el a spus despre el însuși: „când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om”. Conform cărții lui Jim Hutton, "Mercury and Me", Mercury a fost diagnosticat cu SIDA în primăvara anului 1987, puțin după Paște. În același an, Mercury a declarat că testul său
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru cânturi "Li Meissoun" (Secerișul), imitație a "Georgicelor" lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o "Odă" închinată Republicii. Saint
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India. Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „"cântec pentru cei luminați"”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
Vechii greci o foloseau pentru incantațiile dedicate zeităților, melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul XIX, acest ornament muzical începe să fie folosit și bisericile afro-americane și mai apoi integrat în muzica gospel și R&B. Cântul gregorian este recunoscut pentru melismele sale caracteristice, papa Grigore al XIII-lea dorind excluderea lor din interpretarea acestuia. În anii 90, cântărețe ca Whitney Houston sau Mariah Carey s-au remarcat prin utilizarea acestei tehnici, iar în anii 2000, presa
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
prin utilizarea acestei tehnici, iar în anii 2000, presa a dus în atenție folosirea ei în exces de către concurenții de la "American Idol" sau "The X Factor". Melisma a fost utilizată pentru a hipnotiza ascultătorii de popoarele antice, fiind inclusă în cânturi și în anumite ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]