3,623 matches
-
verb și circumstanțial (o cale lungă vs a merge mult). 21 Creția (1956: 116) observă că numai verbele care acceptă complement extern pot avea reflexiv obiectiv: mă tai/tai un copac (complement extern); *mă produc/produc mărfuri (complement rezultativ); *mă cânt/cânt un cântec frumos (complement intern). 22 Exemplul nu este bine ales, pentru că verbul a ieși din acest context este impersonal, iar propoziția care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia și Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și circumstanțial (o cale lungă vs a merge mult). 21 Creția (1956: 116) observă că numai verbele care acceptă complement extern pot avea reflexiv obiectiv: mă tai/tai un copac (complement extern); *mă produc/produc mărfuri (complement rezultativ); *mă cânt/cânt un cântec frumos (complement intern). 22 Exemplul nu este bine ales, pentru că verbul a ieși din acest context este impersonal, iar propoziția care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia și Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat-o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasiunea sa pentru muzică, alături de formația corală Schola cantorum mușatină, al cărui fondator este, cu rostul „de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul”. Lucrarea de față reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Lucrarea de față reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea miselor, oratoriilor, a tuturor genurilor și formelor de artă adevărată. Sunt în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică (opera lui Grigore cel Mare) și codificarea repertoriului. Chiar de la început, documentarul s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le găsim în Noul Testament”; și un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea restituirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică muzicală creștină, este elaborarea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vorbim, ci mai degrabă de lucrul cu documentul. Bibliografia - cu titluri deosebite din muzicologia universală, și în special din cea italiană, unele chiar foarte puțin vehiculate în scrierile despre arta sunetelor, mare parte în premieră pentru cercetarea muzicală românească, a cântului gregorian și a temei - stă mărturie a setei de cunoaștere a fratelui franciscan și a aspirației sale de a sluji netăgăduit arta sacră. Amplul eșafodaj - al ideilor filosofice, morale, istorice și teologice - atât de laborios condus se conturează în exprimări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un proces de amalgamare și de asimilare treptată a culturilor locale, a unor stiluri și limbaje diferite, printre care cel ebraic, răspândit îndeosebi în perioada de diasporă, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în Noul Testament. Rugăciunea evreilor se baza în mare parte pe recitarea psalmilor; psalmii au constituit, deci, primul material sonor care a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în care s-au maturizat primele experimente melodice și polifonice. Cântul creștin este prima expresie muzicală atestată în istoria muzicii occidentale, din muzica greacă și romană netransmițându-se nimic, cu excepția unor mici fragmente greu de interpretat. Vorbim de fragmente muzicale și nu de tratate teoretice. Așadar, liturgia creștină a constituit humusul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și funcția sa socială. 2.8 Atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică Aproape toți primii părinți ai bisericii au trebuit să se confrunte cu problema muzicii, deoarece aceasta era în strânsă legătură cu rugăciunea în forma sa colectivă a cântului liturgic. Pe de o parte, ei se găseau în fața tradiției păgâne greco-romane, a teoriei muzicale grecești, a filozofiei și a patrimoniului lor muzical elaborat în atâtea secole, iar pe de altă parte, se aflau în fața tradiției ebraice cu cântecul lor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
GREGORIENE Generic vorbind, prin sintagma muzică gregoriană se înțelege monodia liturgiei creștine occidentale europene, ce cuprinde un foarte vast și divers repertoriu în limba latină, creat în primele douăsprezece secole. Până în secolul al VIII-lea, vorbim de perioada clasică a cântului gregorian, iar între secolele IX și XII, de perioada postclasică. Eterogenitatea melodiilor gregoriene depinde de mai mulți factori: forme și genuri muzicale, procedee componistice, perioada compoziției sau locul de proveniență. Factorul timp, în special, a contribuit la diversificarea repertoriului. Melodiile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene. 3.1 Opera lui Grigore I Sub pontificatul acestuia (590-604), cântul liturgic roman a luat o formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I avea competența necesară pentru a interveni
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I avea competența necesară pentru a interveni în câmpul liturgic muzical din punct de vedere organizatoric. De fapt, în viața lui Grigore I, diferite elemente fac plauzibil interesul său pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral); devenit diacon și trimis la Constantinopol, a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la canto). Ca papă, a știut să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au fost modificate la Roma; altele au fost compuse în Italia, la Roma, sau în alte biserici: era normal ca melodiilor romane să li se adauge altele provenind din regiuni diferite, ca
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
papală din 3 iunie 1370, văzând că locuințele din dotare se ruinau tot mai mult iar instituția devenea aproape superfluă, a decis ca „Schola seu Collegium cantorum, quod inutile reputatur, pro extincto habeatur et penitus pro suppresso”. 3.4 Geneza cântului franco-roman și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism liturgic, diversificat în funcție de regiune. Fiecare zonă ecleziastică a dat viață unui mod propriu de a celebra liturgia și unui repertoriu specific
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
unanimă, fiind un model și constituind, din ce în ce mai mult, un punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări s-au extins până în zilele noastre. Pentru a ne folosi de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Sfântului Imperiu Roman, care a avut loc la Roma, în noaptea de Crăciun a anului 800, prin impunerea mâinilor Papei Leon al III-lea. În cursul acestor contacte, cele două părți și-au dat seama de diferența care exista între cântul liturgic al francilor și cel roman: era vorba, în alte cuvinte, de diferența dintre ritul galican și cel vetero-roman (roman vechi). Monarhia carolingiană nu a rămas indiferentă în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în actuala Elveție). Confruntarea dintre cele două versiuni este interesantă, deoarece fiecare dintre ele tinde să învinuiască partea opusă pentru falimentul acțiunii. Ioan Diaconul l-a atribuit „barbarismului sălbatic” al francilor, incapabili să înțeleagă și să asimileze finețea și subtilitățile cântului roman; partea francă, în schimb, acuza cântăreții veniți de la Roma de a fi planificat un complot, transmițând melodiile intenționat în modul cel mai rău posibil, datorită invidiei față de preponderența politică a francilor. Dincolo de aceste relatări, opuse între ele, este evident
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]