16,527 matches
-
-ne grijile personale ca și cum ar fi fost ale uneia, iar acum târziu, vă mulțumesc dumneavoastră că ați apărut în viața mea, cu foarte multă învățătură și prietenie. Eu sunt născută într-o comună de deal tare frumoasă, cu căsuțe aruncate pe deal în sus, cu căsuțe în vale care se văd de sus, iar de pe fiecare parte de sus a dealului cu căsuțe vezi cealaltă parte a satului, încât din partea din dreapta sus și de pe șosea, oricum ai privi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fi fost ale uneia, iar acum târziu, vă mulțumesc dumneavoastră că ați apărut în viața mea, cu foarte multă învățătură și prietenie. Eu sunt născută într-o comună de deal tare frumoasă, cu căsuțe aruncate pe deal în sus, cu căsuțe în vale care se văd de sus, iar de pe fiecare parte de sus a dealului cu căsuțe vezi cealaltă parte a satului, încât din partea din dreapta sus și de pe șosea, oricum ai privi, ți se înfățișează cimitirul de care, cel
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
foarte multă învățătură și prietenie. Eu sunt născută într-o comună de deal tare frumoasă, cu căsuțe aruncate pe deal în sus, cu căsuțe în vale care se văd de sus, iar de pe fiecare parte de sus a dealului cu căsuțe vezi cealaltă parte a satului, încât din partea din dreapta sus și de pe șosea, oricum ai privi, ți se înfățișează cimitirul de care, cel puțin eu, nu știu de când datează, că fiecare membru de familie a fost înmormântat unul peste
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zeci de tineri, în cârduri, ca să muncească la vie, să câștige un ban, iar unii mai isteți, ajungeau să fie logofeți, să răspundă de oameni, de muncă. Așa se făcea că unii se căsătoreau și rămâneau pe loc, își făceau căsuțe, cumpărau vii și deveneau și ei proprietari, adică gospodari la noi în sat. Cât am trăit în comună, aveam Școală de meserii, de toate gradele, cu internat, ieșeau copiii meseriași, știau tâmplărie, să facă sobe, să mănânce o pâine. Aveam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-s pentru tine aceste scorneli, ale Lionorei și Profirii... Vai, Mălină dragă, ce știi mătăluță, că ești încă tânără... Nu mi-o lua, te rog, în nume de rău! Dar eu am văzut lupul acela în mijlocul ogrăzii, venind spre intrarea căsuței noastre. L-am văzut cum te văd și cum mă vezi! A venit chiar până lângă cerdac. Și se uita la noi. Și a stat așa, un răstimp de vreo jumătate de ceas. Dar se vede treaba că avea fălcile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cavaleri. Și cât ai zice pește, ne-am descotorosit de pachețelul cu turte; l-am îngropat la rădăcina unui strujan înalt, am pus un semn, apoi ne-am continuat drumul. Am trecut podețul peste Sirețel și-am intrat în sat. Căsuțe modeste, cu acoperișuri de draniță, cu ogrăzile largi și pline de orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că prea și-a luat nasul la purtare, că s-a cam terminat cu joaca și l-a legat cu o curelușă la gât, i-a tăiat vârful cozii pe trunchi, apoi, după ce l-a legat de capătul lanțului din fața căsuței unde viețuise și păstorise casa bătrânul Ursu, i-a fript codița pe cărbuni și i-a pus-o în tigăița în care i se dădea de mâncare, s-o mănânce când i-o fi foame. Să nu cumva să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a lins îndelung ciotul rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înseamnă circa 96 milioane lei lunar! Frumos! ... În aceeași zi, pe la orele 13, ne aflam la Elsvkögen. Un fel de campus de vară, într-o poiană largă, dintr-o pădure frumoasă de mesteceni, în care erau răsfirate vreo 30 de căsuțe din lemn, acoperite cu ceramică roșie. Eram, în total, 11 delegații. Câte 3 persoane din următoarele țări: S.U.A., Marea Britanie, Bulgaria, România, Polonia, Norvegia, Olanda, Finlanda, Republica Federală Germană, Republica Democrată Germană și, bineînțeles, din țara gazdă, Suedia. Cam din fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aflat numele și profesia tuturor membrilor celor 11 delegații. Erau printre cei prezenți: elevi, studenți, medici, ingineri, funcționari din conducerea unor societăți naționale de Cruce Roșie și trei cadre universitare de la Bonn, Varșovia și Suceava. Am fost repartizați în aceste căsuțe ca de basm. Nouă ni s-a dat să locuim în căsuța cu numărul 7. Era în marginea vestică a campusului. Foarte aproape de pădurea propriu-zisă. Fiecare am primit câte-o cameră cu un pat, măsuță, două scaune, o nișă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prezenți: elevi, studenți, medici, ingineri, funcționari din conducerea unor societăți naționale de Cruce Roșie și trei cadre universitare de la Bonn, Varșovia și Suceava. Am fost repartizați în aceste căsuțe ca de basm. Nouă ni s-a dat să locuim în căsuța cu numărul 7. Era în marginea vestică a campusului. Foarte aproape de pădurea propriu-zisă. Fiecare am primit câte-o cameră cu un pat, măsuță, două scaune, o nișă în perete ca garderobă, iar în holul scurt, de la intrarea în cameră, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stat întâi în gazdă la familia Bâlu. Și a fost coleg la gimnaziu cu băiatul gazdei, Gheorghe Bâlu, care s-a înecat în Iazul Călugărului. Mai târziu, când a revenit, s-a căsătorit cu fiica gazdei, Ecaterina. A scris în căsuța socrului său, 8 din cele 18 cărți realizate în epoca fălticeneană. Din aceeași căsuță modestă a fost invitat de Șt. O. Iosif și cel care a venit la Fălticeni și l-a chemat direct a fost Zaharia Bârsan la redacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
băiatul gazdei, Gheorghe Bâlu, care s-a înecat în Iazul Călugărului. Mai târziu, când a revenit, s-a căsătorit cu fiica gazdei, Ecaterina. A scris în căsuța socrului său, 8 din cele 18 cărți realizate în epoca fălticeneană. Din aceeași căsuță modestă a fost invitat de Șt. O. Iosif și cel care a venit la Fălticeni și l-a chemat direct a fost Zaharia Bârsan la redacția revistei "Semănătorul", în Capitală. În aceeași căsuță a stat și i-a fost prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cărți realizate în epoca fălticeneană. Din aceeași căsuță modestă a fost invitat de Șt. O. Iosif și cel care a venit la Fălticeni și l-a chemat direct a fost Zaharia Bârsan la redacția revistei "Semănătorul", în Capitală. În aceeași căsuță a stat și i-a fost prieten devotat și poetul George Tutoveanu, care era institutor la Fălticeni. Apoi, simțindu-se legat organic de Fălticeni și-a durat casă mare în capătul uliței Rădășeni, în deal, unde a locuit între anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
malul drept al pârâului. Pe malul stâng, însă, începea pădurea, deasă ca peria. Undeva, într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al pârâului Deea, compozitorul Ioan Vasilescu își construise, în epoca interbelică și venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al pârâului Deea, compozitorul Ioan Vasilescu își construise, în epoca interbelică și venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-a văzut. A îndrăgit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să se-ntindă treaba asta. M-a dus cu mașina la Hanu’ din Salcâmi și m-a ținut numai pe băuturi și mâncăruri fine, mușchiuleț afumat și coniacuri, nesuri cu frișcă și Kenturi, părințele, și-am dormit două nopți la căsuțe. Ce să vă mai spun, vere, cât de delicat și simțitor era? A plâns când i-am spus că nu mă mai primește tac-su În Unitate, și când i-am spus că-i spun lu moșu' cu ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să informeze și, eventual, să-l ucidă pe Baltă. ...Seară de iunie, la câteva zile după, Înălțarea Domnului... Preț de un ceas, poate două, Baltă după un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Stâlpul de Foc”, lui Moise în pustie. „.. Încă puțin !..”, se auzi el murmurând.. să pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă mama. Poate o vede trebăluind prin ogradă, dar, mai era până la ziuă. Știa că șopronul, cotețele, șura.. erau tixite de milițieni care îl așteptau... Totuși, în pădure întunecimea era deasă.. de nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna de altădată... Cât.. despre feciorul lui Tudor și al Anghelinei din Poiana Teiului, „luptătorul din munți”.. nu se mai auzi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
hă.. hă..!” Am părăsit.. cu moartea în suflet, pentru totdeauna.. sala de clasă, școala Ieromonahului Veniamin... rămânând atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un purice. În ușa căsuței de la poartă, cu perdeluță albă la fereastră, moș’ Vasile-portarul, scund și bondoc, cu fața-i încontinuu surâzătoare, om de o bunătate rară... ne petrecea plângând și râzând, totodată,.. știa că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se ridica monumentala clădire a fostului Palat Domnesc, în formă de litera „U”,.. cu un mic parc de brazi înalți, subțiri și ascuțiți ca niște sulițe, tăiat pe mijloc, de o alee, din poartă până la intrarea principală... Flancată de două căsuțe, din zid, se afla poarta principală, mare, impunătoare, de fier forjat,.. Un „S” monogramatic, simbolul nobleței moștenite, încadrat într-un ornament floral, gravat pe mijlocul celor trei laturi, sub coronament, de jur împrejur, îi dădea o notă de distincție aparte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l văd pe moș’ Vasile-portarul, mic, bondoc, cu fața surâzătoare, în cămașă și cu mâna la capul gol, salutând: „să trăiț’ dom’ elev !”. Am avut o tresărire... inima îmi bătu mai tare în piept. Apropiindu-mă.. dispăru... Fereastra din ușa căsuței, înfundată cu carton, în locul perdeluței, părea oarbă. Iar deasupra ușii, pe o placă scria.. cu vopsea roșie, „xerox”. Am pășit pe alee, cu emoția elevului de atunci.. din `948, când am pornit în lunga viață de pribegi, alungați din școala
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]