5,189 matches
-
piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul se trezește la viața de noapte, nu mai plouă acum, plătesc și ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul se trezește la viața de noapte, nu mai plouă acum, plătesc și ies în aerul umed al lagunei, și pentru o clipă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu acel străin într-o limbă necunoscută mie despre mine însumi, Ai să cunoști o franțuzoaică, e singura explicație a lui Boris, acum el zace sforăind pe saltea, nici eu nu sunt mai treaz, nefiind în stare să cobor la cafeneaua de peste drum să-mi cumpăr o cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă să aibă efectul unei cafele negre cu lămâie, îmi simt încă stomacul plutind într-o baltă cu alcool și aburii tari mai fac cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e colț cu Via, Care?! Un bar al artiștilor, imposibil efortul de memorie, îl sun pe Andrea să-mi spună câteva baruri ale artiștilor, el se căznește să mi le enumere și-n timp ce Andrea îmi trece în revistă cafenelele Romei eu îmi amintesc că Natașa, fostă balerină dă acum ore de balet, numele de baruri pe care le rostește Andrea nu-mi spun nimic, e în apropierea unei piețe o cafenea celebră, Ma certo, Caffe Greco, Piazza di Espagna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-n timp ce Andrea îmi trece în revistă cafenelele Romei eu îmi amintesc că Natașa, fostă balerină dă acum ore de balet, numele de baruri pe care le rostește Andrea nu-mi spun nimic, e în apropierea unei piețe o cafenea celebră, Ma certo, Caffe Greco, Piazza di Espagna! Si! Grazia, Andrea! Caffe Greco, certamente! Ciao! Ciao! Mă grăbesc într-acolo, cunosc foarte bine Piazza di Espagna, sper din tot sufletul să dau de Boris, totuși îi las și un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi speriat degeaba, Natașa e în ziua ei liberă, mă informează un băiat de la bar, cheamă pe un altul de undeva din spate care se pare că-i știe adresa, mi-o mâzgălește pe un șervețel având inscripționat caligrafic monograma cafenelei și-mi explică vag pe unde vine, băiatul ăsta e și el rus, nu poate sta prea mult cu mine, e nevoie de el înăuntru, Îi mulțumesc și fără să iau în seamă superba zi din Piazza di Espagna, treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de el înăuntru, Îi mulțumesc și fără să iau în seamă superba zi din Piazza di Espagna, treptele ce urcă spre biserică, aici l-am cunoscut pe Boris, mă strecor printre turiști pe lângă clădirea din colț indicată de băiatul de la cafenea, mă rătăcesc cu ușurință printre străduțele înguste, mai întreb câte un bătrân, îmi indică neliniștit cu mâna o direcție oarecare, parcă n-ar mai avea deodată chef de vorbă, apoi trecători, prea mulți turiști în orașul acesta, îi nimeresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o fereastră pe jumătate în pământ ce dă direct în grădina din curte, Natașa îmi observă privirea, Din fericire fereastra nu dă în stradă, avem o curte interioară, am avut noroc că am găsit camera asta atât de aproape de cafeneaua unde lucrez, mă întorc spre ea, îmi oferă un scaun, vorbește bine italiana, Sunt de câțiva ani în Italia, îmi spune, am venit cu o trupă de balet, jucam Lacul lebedelor, am făcut câteva turnee prin Italia și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu acolo, Ce căutai la Paris?! Dar dorul nu te lasă ca o durere de cap după ce ai luat pastila necesară, caietul acesta nu-mi anihilează durerea, ci o intensifică și-l închid, Mai bine desenează! 19 martie, la cafenea, Radu cu grafica pe calculator, Lucian, Dan, Voicu, asistentul nostru de grafică, ora 10 noaptea, după închidere, la Radu acasă am văzut la video Andrei Rubliov, filmul lui Tarkovski, discuții prelungite până dimineața, problema mea, în ce fel secolul XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum trebuie pereții și dintr-o dată mă trezesc cu toate după-amiezile goale, fără cărți, fără televizor sau radio, am doar casetofonul cu căști, dar mi s-au terminat bateriile, n-am cursuri, n-am atelier și-mi lipsesc prietenii de la cafenea, discuțiile frivole de la Radu, Ana, învăț franceza deodată cu copiii din clasa a cincea, cu cei din clasele mai mari încerc să salvez situația, dar nici ei nu știu mai mult ca mine, mi-au mărturisit chiar ei că, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cunosc umblă cu aceleași haine ponosite, nici măcar o pereche de încălțări noi nu și-a cumpărat, nu mai rămân nici eu după ce pleacă ea, Thomas e mult prea ostenit ca să mai facă conversație, Început de decembrie, La Dali, la cafenea, îmi place să trec mai ales după-amiază, se înserează deja și simt nevoia de aer proaspăt, eu mi-am terminat cafeaua și-mi iau rămas bun de la cei de la masă, i-am lăsat discutând despre noile prețuri la benzină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
place să trec mai ales după-amiază, se înserează deja și simt nevoia de aer proaspăt, eu mi-am terminat cafeaua și-mi iau rămas bun de la cei de la masă, i-am lăsat discutând despre noile prețuri la benzină, în ușa cafenelei îmi strâng haina pe mine s-o închei și văd printre taxiuri silueta demult pierdută a Aidei căutând o mașină liberă, Aida, o strig, Theo! Chipul ei întors spre mine cu o oboseală în priviri ce-i mai adaugă câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât am fost de nesimțit încât n-am vizitat-o niciodată la spital, Unde te duci acum? Caut un taxi să mă ducă acasă, dar unde or fi taximetriștii ăștia?! Lasă că-ți aduc eu unul, intru din nou în cafenea și-l rog pe Octavian, vino cu mine! știu că încă nu și-a golit ceașca de cafea și nu și-a terminat țigara abia aprinsă, Te rog! Genul de client foarte grăbit, râde el spre ceilalți, nu-și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vrea să continue. Dar, spre dezgustul ei, clădirea era închisă. A stat o vreme în aerul umed și, până la urmă, a plecat să bea o cafea. Însă până și asta a necesitat ceva efort. Nu se afla în Londra, unde cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o vreme în aerul umed și, până la urmă, a plecat să bea o cafea. Însă până și asta a necesitat ceva efort. Nu se afla în Londra, unde cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai plătise un taxi din propriul buzunar. Și nu avea de gând să înceapă acum. Prima proprietate fusese o căsuță din Ballsbridge. Suna perfect în ziar - preț bun, cod poștal bun, facilități excelente. Într-adevăr, zona părea drăguță, avea multe cafenele și restaurante, străduța liniștită era mărginită de pomi, ceea ce o făcea atractivă, și toate căsuțele erau curate și dichisite. În timp ce taxiul înainta încet, căutând numărul patruzeci și opt, starea de spirit a Lisei se îmbunătăți pentru a doua oară de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sau își canalizau hobby-ul pentru olărit într-o firmă înfloritoare, angajând cel puțin șapte sau opt oameni. Părea atât de ușor. Băncile le ofereau bani, cumnatele aveau grijă de copii, vecinii transformau garajele în sedii, toată lumea se mobiliza. Când cafeneaua se inunda, toată lumea se aduna pentru a ajuta la curățenie: clienți, poștași, trecători nevinovați și cineva cu care eroina se certase. (Acesta era de obicei momentul în care neînțelegerea lua sfârșit.) În general, femeile care făceau să funcționeze asemenea întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Imbecilă țară, se gândi ea, pentru a suta oară. Unde e toată lumea? Probabil la biserică, se hotărî ea, disprețuitoare. Ora unu, după spusele tipului care vindea ziare. Magazinele se deschideau la unu. S-a așezat la o masă, într-o cafenea, cu picioarele încrucișate, a cerut un almond latte și s-a apucat să citească un ziar. Doar bâțâiala continuă a piciorului său cu care încerca să facă timpul să treacă mai repede lăsa să se vadă isteria ei interioară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înainte să se fi stârnit cu adevărat. Calitate, mai mult decât cantitate. Dezlipindu-și buzele încet de ale ei, Jack a condus-o către mașină și a șoptit: — Înăuntru cu tine. Au condus înapoi în oraș și au intrat într-o cafenea, unde și-au uscat părul sub uscătorul de mâini. Apoi ea și-a reparat machiajul și s-a întors în bar, zâmbind generos. La un pahar de vin și o halbă de bere, și-au vorbit cu voci joase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție, m-am săturat să mi-o iau de la petrecăreți beți, m-am săturat să fiu tratat ca un căcat. Nici măcar nu mă lasă să intru în cafeneaua de vizavi ca să cumpăr ceai. La pachet. Ashling nu crezuse niciodată că lui Boo îi place să stea pe străzi, dar nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cafea bună? - Intersecția Străzilor 5 cu 19. - Și cornurile sunt foarte bune, interveni Balzac jovial, acum că nu mai exista niciun risc sau efort ce trebuia făcut. Sachs părăsi magazinul și o porni agale pe Strada 5, ajungând curând la cafeneaua cu pricina. Intră și comandă un capuccino. Se așeză lângă bar și, sorbind din băutura fierbinte, privi pe fereastră la mulțimea ce popula Manhattanului în acea dimineață de sâmbătă: vânzătorii magazinelor de haine, fotografii de stradă cu asistenții lor, bogătașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
magazinelor de haine, fotografii de stradă cu asistenții lor, bogătașii ce își beau cafeaua pe vreo terasă, tineri îndrăgostiți, bătrâni îndrăgostiți, artiști săraci. Și o tânără angajată a unui magazin de articole pentru magicieni amatori care intra acum pe ușa cafenelei. - Bună, spuse femeia cu părul cafeniu-roșcat tuns scurt, lăsându-și pe un scaun poșeta confecționată din piele falsă de zebră. Își comadă apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeia cu părul cafeniu-roșcat tuns scurt, lăsându-și pe un scaun poșeta confecționată din piele falsă de zebră. Își comadă apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un semn conspirativ când Balzac nu fusese atent. Se părea că ar avea mai multe de spus. Sorbind cu nesaț din cafea, aceasta începu: - Problema lui David e că... - Refuză orice cooperare? - Da, fu de acord femeia. Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și 80 era gazda unui târg al meșteșugarilor, iar vizitatorii erau în număr atât de mare, încât era absolut imposibil să identifici un criminal în mulțime. Tot în această frumoasă după-amiază de primăvară, clienții umpleau până la refuz toate restaurantele și cafenelele din cartier în care Magicianul s-ar putea afla cu victima lui, încercând să-i sugereze o plimbare cu mașina sau o escală în apartamentul ei. Cincizeci de alei erau desenate printre blocuri, oferind la discreție spațiu pentru o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs, Bell și Kara traversau fără oprire străzile, cercetând vizitatorii târgului, restaurantele, aleile înconjurătoare și orice loc la care se puteau gândi în acel moment. Fără niciun rezultat. Până la un moment dat când cei doi polițiști și Kara intrară în cafeneaua Ely’s de pe Riverside Drive și începură să cerceteze de la distanță clientela. Sachs îl apucă brusc pe Bell de braț și îi arătă lângă casa de marcat o pălărie de catifea și un bici de piele. Sachs se grăbi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]