4,790 matches
-
SEARĂ, MARIN INTRA, POSOMORÂT ȘI EPUIZAT, ÎN SALONUL LARG AL APARTAMENTULUI LUI TRASK. ÎN CELE DIN URMĂ RECUNOSCUSE CĂ ACEASTA ERA SINGURA SOLUȚIE: SĂ ÎL GĂSEASCĂ PE INVENTATOR ȘI SĂ DISCUTE CU EL. O TÂNĂRĂ SLĂBUȚĂ ȘI BRUNETĂ SĂRI DE PE CANAPEA ȘI ALERGĂ SPRE EL. ÎȘI ARUNCĂ BRAȚELE ÎN JURUL GÂTULUI SĂU ÎNAINTE CA EL SĂ POATĂ OPUNE REZISTENȚĂ ȘI ÎL SĂRUTĂ PE GURĂ. MARIN O RESPINSE IAR EA SE DEPĂRTĂ SUPĂRATĂ. \ PENTRU TINE SUNT AICI, SPUSE EA. DE ÎNDATĂ CE GRUPUL A AFLAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MARIN. IAR ADEVĂRATUL DAVID MARIN, CARE AR TRECE DREPT TRASK, NU VA TRĂI MAI MULT DE CÂTEVA ORE DUPĂ CE SE DESCOPEREA CĂ A SECHESTRAT UN CONDUCĂTOR DE GRUP. Îi puse călușul și ieși din laborator. Riva stătea ghemuită pe o canapea citind. Când îl văzu zvârli cartea și sări în picioare. întrebă ea nerăbdătoare. Abia am început, spuse Marin rapid. AJUNGÂND LA UȘĂ, ADĂUGĂ PESTE UMĂR: \ MĂ DUC SĂ ADUC NIȘTE MATERIAL DIN AVIONUL MEU. MĂ ÎNTORC PESTE CÂTEVA MINUTE. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. CAPUL ÎI ERA LIBER, AȘA CĂ SE UITĂ ÎMPREJUR, CĂUTÂND UN INDICIU CARE SĂ ÎI PERMITĂ SĂ STABILEASCĂ UNDE SE AFLA. ÎN DREAPTA LUI ERA O UȘĂ ÎNCHISĂ, UN ECRAN TV FIXAT ÎN PERETE; ÎN STÂNGA, O CANAPEA. NU EXISTAU FERESTRE. PE PERETELE DIN FAȚĂ ATÂRNA UN CEAS MARE ȘI... PRIVIREA I SE OPRI ASUPRA CEASULUI ȘI SIMȚI UN FIOR: "ESTE ASEMĂNĂTOR CELUI AL LUI TRASK!" În timp ce se uita la el, ceasul scoase un sunet slab și bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă. Într-un târziu, s-a deschis ușa din stânga. Apăreau doi bărbați, con versând potolit. Au salutat, înclinându-se, din mers, aplecând și paharele pline, pe care le țineau într-o mână. Apoi, altă ușă. Au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă a frumoasei doamne cu enormă pălărie de pai verde, fotoliul și canapeaua din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari și albaștri ai gazdei, explodând, uneori, cum se întâmpla și acum, ca niște proiectile, din apele oglinzii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subțiri plăci metalice, pe care o căpăta glasul Inginerului sau căldura calmă și ironică a gazdei. Vocile se uneau, ridicându-se în înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mângâiați, ca în acel vechi tablou, de salbe de șerpi subțiri. Pentru că pictorul iubise doar soarele naturii. Și al artei sale, desigur. Nu știa altceva, așa spusese gazda, în acea jumătate de oră cât rămăseseră, singuri, doar ei doi, pe canapeaua roșie din hol. Nu suporta altceva decât truda lui nebună, frenetică, orb la mizeria și murdăria care îl înconjurau. Singur, ca un călugăr țicnit, nu se mai temea decât de clopote, de carnea animalelor și de foc. Și de arta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de demult... Un impuls neașteptat, atingerea, uneori din greșeală, a unui circuit secret declanșează asemenea apropieri. Cum pornesc adesea, provocate, și visele, viziunile de o fantastică exactitate și coerență, amplificându-și misterul, la adevărații artiști. Soarele lumina atunci, pe brațul canapelei roșii, o pată prelungă de praf și bărbatul zâmbise. — Dintr-o pată de praf, care e, ca acum, și o pată de soare, răsar capetele de demoni, lebede ninse, dinții roșii de sânge ai pruncilor, gâtul gingaș al vrăjitoarelor. Verdele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi de dovedit că m-am gândit, și eu, uneori, nu eram cu totul străin de domeniu, când te-am sfătuit să nu eziți. Să devii, să încerci să devii pictoriță. Și șterse, încet, pata de praf din marginea canapelei. Soarele rămase pe degetele lui. Nu fusese, atunci, nici ceea ce urmase, decât pregătirea, desigur, a acestei clipe când percepuse lumina și înțelegea ce anume fusese neobișnuit în acea zi. Acum, când găsise, în sfârșit, puterea de a se desprinde din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu dormise toată noaptea. A treia zi, de dimineață, au escortat-o prin mai multe culoare, la stânga, la dreapta, coborând, urcând, din nou la stânga. O cameră cu pereții uleioși și albi, ca un cabinet medical. Femeia care ședea, fumând, pe canapeaua acoperită cu o mușama cafenie o aștepta. Nu părea din personalul închisorii. Întrebări : despre familie, anii de liceu, de institut, colegi, prieteni, frați, mătuși, bunică. Nota într-un carnețel mic, cu coperți din piele albă, așezat pe genunchi. Stiloul subțire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ferestre, holul deschizându-se jur-împrejur : soarele. Fața senină, fruntea limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care cobor, fără grabă. Partea a doua August Dacă în după-amiaza aceea de vară tânărul subțiratec și blond s-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă convingeți că dezertarea la dușman e o faptă vitejească! Încercă să râdă și, neizbutind, se duse la canapea și-și alese din grămadă mantaua și armele. Gross se uită la ceas și zise către Cervenko: ― Ce facem? E târziu... de-abia o să putem dormi trei ore... Plecară toți trei împreună și în urma lor rămase o dâră grea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
burzuluită, iar sprâncenele late se înfoiră când generalul, uluit, întrebă: ― Adică cum?... Ce lume s-a prăbușit? Bologa surâse atât de senin, că încruntarea generalului se transformă într-o curiozitate nerăbdătoare, iar mâna îndată i se așeză liniștit pe brățara canapelei. ― Am citit undeva, excelență, zise Apostol cu glasul de adineaori, că inima omului, în primele săptămâni ale vieții embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, și că de-abia pe urmă coboară mai jos, despărțindu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu pe perete, între două icoane, un loc gol, de unde fusese scos cine știe ce tablou. Atunci se gândi la întîmpinarea ungurească, întoarse ochii la Constantin și se zăpăci, ca și cum ar fi înțeles o taină. Preotul îl pofti să șează pe o canapea, dinaintea căreia se afla o masă ovală, acoperită cu o scoarță brodată. Bologa se așeză nehotărât, înfricoșat că nu-i venea deloc în minte ce vroia să-i spună și nici măcar cum să înceapă vorba, deși în sufletul lui totul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oftat, apoi a deschis discuția care-l rodea În interior precum roade șoarecele porumbul de la siloz. Dragă Gore că tu știi cât te respect eu, de aia Îți spun așa, pentru tine mănânc și-un pui fript - nevastămea era pe canapea, În sufragerie, se uita la acasă tv. La o telenovelă. Firesc, aș spune, ea a visat Întotdeauna să trăiască precum În telenovele. Da’ fără drame, numa’ hepiend. Iar eu m-am conformat. Când au venit ăștia cu cablul, imediat mi-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pregătim pelerine, saci cu nisip etc, da’ vezi că la copaci nu s-au gândit să-i lege cu ceva și i-a luat vântul, a dat cu unul și peste nisanul lu’ Mișu de la șapte sare a mea de pe canapea. Ca arsă. Sandule, zice ea, vino repede că a murit episodu’. Acu’, eu ce să fac, eram În bucătărie, luasem niște brânză - am găsit o brânză de oaie la piață, te lingi pe toate degetele și niște roșii deale noastre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
asta? De vreo săptămână numai așa pățesc, când vine noaptea mă ia cu fiori și se uită nevastă-mea cruciș. Gicu Îl privește lung. Sandule, ai fantezii, ai fantezii cu soacra, asta este grav, ia du-te și stai pe canapea, la doctor, și spune tot. Spune cum omorai râme În copilărie și să vezi ce concluzii trage. Ptiu! Perversule! Câteva minute nu mai vorbește nimeni. Din boxe se aude melodia șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aici lupii mă mănâncă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu stima i-a fost dată C-a putut a fi licheaua [.............. ] Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acestei lucrări, fără acordul scris al editorului, este strict interzisă și se pedepsește conform Legii dreptului de autor. ISBN 973-569-710-6 D OJO I Mă pregătesc să intru în baie. Mă pregăteam de foarte mult timp. Cred că am stat pe canapea, cu ochii nicăieri, aproape două ore. Fixam undeva un punct, pe care nu pot să-l descriu și nici măcar să-l regăsesc vreodată. Eram atât de absorbit în a nu face nimic, încît nici nu-mi păsa dacă stau așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dacă era sau nu era acolo. Cred că am vrut să dau drumul la televizor ca să văd dacă merge. Cablul nu mergea azi-dimineață. Oare chiar vreau să fac duș? Mi-ar fi mult mai bine dacă m-aș întinde pe canapea sau măcar dacă mi-aș scoate pantofii; apoi m-aș lăsa ușor pe spate și poate aș avea alt orizont asupra tavanului pe care-l studiam de două ore sau de câteva minute, care, oare, mi s-au părut mie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am, de fapt, curent și nu vreau să apăs pe comutator? Dar dacă nu pot să apăs pe comutator? Sau poate îmi trebuie curent și ca să apăs pe comutator, să văd dacă am curent sau nu, ca să mă mișc de pe canapea spre baie. Curent în casă am, tocmai ți-am spus că am aprins lumina în living. Sau poate că stau pe întuneric și am doar senzația că stau pe lumină, pe canapea, cu telecomanda în mână, gata să mă uit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]