6,257 matches
-
noastră"33. Canonul devine atunci un spațiu de convergență între judecata de valoare și judecata de gust, numai că, uneori, între cele două tipuri de judecată pot apărea diferențe, fisuri. 1.1.2.2. Canonul ideologic Al doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie canonul ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între judecata de valoare și judecata de gust, numai că, uneori, între cele două tipuri de judecată pot apărea diferențe, fisuri. 1.1.2.2. Canonul ideologic Al doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie canonul ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
judecata de gust, numai că, uneori, între cele două tipuri de judecată pot apărea diferențe, fisuri. 1.1.2.2. Canonul ideologic Al doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie canonul ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 34. Completând această idee, Carmen Mușat, în Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 34. Completând această idee, Carmen Mușat, în Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească 35, urmărește modul în care canonul literar al comunismului devenise, în fapt, un instrument ideologic care anula criteriul estetic, servind doar impunerii unor discursuri care să susțină partidul 36. Totuși, primatul valorii estetice este "afirmat și manifestat ca protest tacit în operele membrilor Cercului Literar de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1948-1955 apare ca un vid istoric, implicând, în mod direct,și ideea unei vacuități la nivelul creației"39. Este de înțeles, astfel, de ce, spre deosebire de criteriul social-ideologic, care deconstruiește, criteriul estetic reconstruiește, ceea ce fusese deconstruit, sau construiește. 1.1.2.3. Canonul textual-lingvistic Un al treilea tip de canon este cel textual lingvistic, (sau estetic, în sens larg), care se află în strânsă dependență cu celelalte două, fiind influențat, în mod direct, de către acestea. Suprapunerea ideii estetice asupra ideii lingvistice nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în mod direct,și ideea unei vacuități la nivelul creației"39. Este de înțeles, astfel, de ce, spre deosebire de criteriul social-ideologic, care deconstruiește, criteriul estetic reconstruiește, ceea ce fusese deconstruit, sau construiește. 1.1.2.3. Canonul textual-lingvistic Un al treilea tip de canon este cel textual lingvistic, (sau estetic, în sens larg), care se află în strânsă dependență cu celelalte două, fiind influențat, în mod direct, de către acestea. Suprapunerea ideii estetice asupra ideii lingvistice nu trebuie să reprezinte un fapt surprinzător, în măsura în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub aspect metodologic, cât și sub aspect doctrinar, în special privind principiile generale care au stat la baza considerării literarității înseși"40, obiectivul poeticilor lingvistice fiind "să smulgă poeziei secretul ei la nivelul cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi dezvoltată de aici, cu privire la relația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
generale care au stat la baza considerării literarității înseși"40, obiectivul poeticilor lingvistice fiind "să smulgă poeziei secretul ei la nivelul cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi dezvoltată de aici, cu privire la relația care se impune între text și operă și care, după cum bine se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
baza considerării literarității înseși"40, obiectivul poeticilor lingvistice fiind "să smulgă poeziei secretul ei la nivelul cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi dezvoltată de aici, cu privire la relația care se impune între text și operă și care, după cum bine se știe, este una ascendentă: "În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definească deconstrucția textului, prin cuvintele lui Bernard Pautrat, drept un mijloc de "înțelegere a textului, ca un ansamblu de semnificanți, lipsiți de un semnificat originar, un mod de a traduce, la nivel textual, ideea absenței fundamentului"47. 1.2. Deconstrucția canonului 1.2.1. Conceptul de deconstrucție DEX-ul vine cu propria definiție pentru deconstrucție: "Deconstrucție s.f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction). Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilitatea unei singure interpretări corecte a textului, reprezentanții Școlii din Yale (de exemplu) susțin teza conform căreia orice interpretare va fi inevitabil corectă, atâta timp cât ea are în vedere contextul. În consecință, Ioana Em. Petrescu vorbește despre o critică deconstructivistă, similară canonului critic, care, asemenea textului deconstructivist, nu presupune neapărat o demolare. Astfel, "critica (sau lectura) de tip deconstructivist nu are, deci, ca proiect dezvăluirea structurii ascunse a textului prin rezolvarea contradicțiilor sale, ci, dimpotrivă, identificarea și exacerbarea acestor contradicții; adică, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de acesta. Astfel, sarcina deconstrucției ar consta în "alegerea conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj"61. Deconstrucția canonului tradițional nu ar implica, astfel, conform lui Derrida, neapărat demolarea, în profunzime, a acestuia, cât, mai degrabă, o schimbare de semnificație, în virtutea a ceea ce se deconstruiește, conștientă fiind că nu poate crea ex nihilo, un limbaj nou: "vorbind despre refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
insistă Călinescu și, ulterior, Cărtarescu, în al său studiu despre postmodernism enunțat mai sus, se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în al său studiu despre postmodernism enunțat mai sus, se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprareliste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul își propune "să eclipseze, până la anihilare, orice canon"83. Neomodernismul, prin urmare, liricizează poezia, aducând esențiale transformări. În articolul Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, Iulian Boldea vorbește despre revigorarea, pe care anii '60 o aduc lirismului pur84. "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideatică, realizată de neomodernism pe care am prezentat-o în această ultimă parte vine să reconsidere lirismul, printr-o atenție sporită acordată ideii de tradiție, care fusese negată în modernitate. Pornind de la o definire și de la o clasificare prealabilă a canonului, am urmărit stabilirea unei legături atât cronologice cât și conceptuale între deconstructivism și neomodernism, văzut ca etapă de tranziție și plasat în prima parte a paradigmei postmoderne. Depășind criza modernismului, postmodernismul manifestă încercări interesante de a reface unitatea pierdută, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau trei critici, cu excepția lui Cărtărescu erijat în critic"11. Și, dacă pentru o literatură de calitate e nevoie de critici, atunci, cu siguranță, tot criticii sunt cei care organizează și sistematizează coordonatele unei epoci literare, stabilind ceea ce numim generic, canonul: "... o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice și artistice având
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică și estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"12. Adevărate mecanisme de reglaj și de autoreglaj, prin care literatura își asigură propria evoluție, curentele artistice impun canoane, iar dacă pornim de la premisa că literatura înseamnă în primul rând expresie, formă, o anumită modelare a viziunii asupra lumii a scriitorilor, putem constata că "orice schimbare de canon e sinonimă cu o modificare substanțială a paradigmei formale a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoreglaj, prin care literatura își asigură propria evoluție, curentele artistice impun canoane, iar dacă pornim de la premisa că literatura înseamnă în primul rând expresie, formă, o anumită modelare a viziunii asupra lumii a scriitorilor, putem constata că "orice schimbare de canon e sinonimă cu o modificare substanțială a paradigmei formale a unei epoci, a posibilităților sale de reacție la stimulii realului. Evoluția literaturii române nu e, în consecință, decât o evoluție a modalităților expresive, o reînnoire a tiparelor formale în uz
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
general și unul individual, dincolo de coordonatele specifice unui anumit curent artistic, existând și coordonate variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Generația 60 aduce, ea însăși, astfel de exemple, care vin să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Tacit un saeculum, adică o totalitate de condiții configuratoare a vieții omenirii"14. Astfel încât, conform aceluiași Iulian Boldea, "modernismul românesc este, s-ar putea spune, fructul unei sinteze între experiență (tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica și relieful schimbărilor de canon, în contextul literaturii române, Iulian Boldea readuce în discuție modernitatea, din prisma câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica și relieful schimbărilor de canon, în contextul literaturii române, Iulian Boldea readuce în discuție modernitatea, din prisma câtorva trăsături definitorii: "Modernitatea e un concept estetic ce conotează, în primul rând, corespondența dintre opera de artă și epoca în care ea este făurită, legătura strânsă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]