3,751 matches
-
obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a devenit curînd un stat minimalist, un soi de deus otiosus, retras în palatele sale rivale și fără a se mai preocupa prea mult de „treburile statului”. Cu cîteva săptămîni în urmă, analistul politic Cristian Pîrvulescu vorbea chiar despre „statul captiv”. Ne aflăm astfel în situația în care nu mai știm prea bine ce variantă de stat dorim de fapt. Mînă în mînă cu aceste reacții față de stat s-au aflat și atitudinile față de națiune, de discursurile și practicile naționale sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi, cu toții sunt gata oricând să se muște între ei, am început să fac anumite lucruri bine gândite și să spun anumite vorbe cu mult meșteșug ticluite, toate doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe distanța a sute de kilometri fictivi pentru a-și asigura un aspect statuar, deșelându-le În mod organizat, fără a le oferi măcar bucuria unei călătorii de-un metru. Din interiorul cuștii verticale a ascensorului răzbăteau vaietele oamenilor rămași captivi, aruncați de sus și-n jos, ca Într-un shaker. Cealaltă ieșire fusese deja blocată. Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-au reluat nemișcarea, tăcând din ce În ce mai apăsat. Lucrurile amenințau s-o ia razna rău de tot, căci de o bună perioadă de timp nu se mai Întâmpla nimic, iar ăsta e un lucru neplăcut nu doar pentru mâna de oameni captivi, care În mod normal ar trebui să Întreprindă ceva spre a se elibera, ci și pentru editura care a publicat cartea de față. Veți recunoaște că o carte În care nu se petrece nimic e un dezastru, În primul rând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lan de porumb din vecinătate, salvând orașul. Sătul de partea negativă a celebrității, Începe să caute zonele discrete ale ecranului, planurile de fundal, rolurile șterse. Inutil, camerele Îl caută, publicul Îl vrea. Primește un Oscar pentru rol secundar, pe care, captiv fiind În televizor, nu se poate duce să-l primească. Discursul lui pentru apărarea drepturilor cabinierilor și a tipilor cu clachetă se dovedește a fi fost scris În van. Devine invidios și răzbunător. Îl bate măr pe Van Damme În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă. Dar voi regăsi puterea, știu, voi primi totul cu bucurie și mirare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
purta o rochie de culoarea muștarului... Ca să vezi, nici nu observase ! Perdelele sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor, portretist și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se sustragă ființării și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată însă că - deși trăiește sub seducția idealului - Manuela se teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
les terrains vagues, jardins des enfants pauvres... à la limite de la vie des camions et des trains... Muncitori cântând La Mer a lui Charles Trenet în timp ce ciopârțesc cadavrele - „ses blancs moutons, avec les anges si pures“... O turmă de oi captive, behăind în timp ce sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veni de hac în clipa când vom întoarce spatele. Hotărâră că cel mai bine era să-l încuie înăuntru. Phoebe nu credea că se va trezi până dimineață și dacă totuși se va trezi, incovenientul temporar de a fi ținut captiv va cântări prea puțin în comparație cu siguranța lui personală. — Cred că ar fi bine să țin eu cheia, spuse Phoebe băgând-o în buzunarul blugilor în timp ce porneau împreună pe coridor. — De ce? — Mi se pare evident. Michael și cu mine eram legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de exemplu, de cel al Marelui Preot al lui Amun, lucru care poate crea regretabile confuzii. Tehnică narativă nu foarte des folosită, datorită dificultății pe care o implică redarea tonurilor distincte ale mai multor personaje (ilustrată admirabil În Jelania greierilor captivi de Brian Glanville, cum Îmi vine-n cap acum), la Naghib Mahfuz ajunge o adevărată varză, drept pentru care a și primit premiul Nobel În 1988, după ce a scris zeci de romane, printre care și acesta (1985), „roman fabulos” (Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
casă, o familie, o țară, un destin. Curând sosesc vești proaste din țară. Regimul comunist devine tot mai tiranic și încep să dispară personalități importante ca Mircea Vulcănescu, Gh. Brătianu și alții. Azilanții trebuie să convingă Occidentul să salveze jumătatea captivă a Europei. Intelectualitatea franceză e prinsă în mrejele ideologiei comuniste, însă unii dintre ei încep să retracteze unele afirmații semnalând chipul stalinist al socialismului. Autoarea afirmă despre unii intelectuali francezi îndoctrinați: „încearcă să-mi explice de sus, mie, refugiată din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
război deci, în loc să triumfe domnia păcii și a bunăstării materiale, a accentuat și mai mult teroarea, ridicând crima la rang de politică de stat. Uriașul conglomerat al U.R.S.S. care avea suprafața unui continent, a înglobat samavolnic și grupul țărilor captive, amenințând restul omenirii cu un nou război mondial pe plan extern. Pe plan intern - iadul biblic pălește pe lângă iadul diabolic patronat de „genialul, generalissimul, părintele tuturor proletarilor devenind „Lumii noi conducător și învățător”, așa cum era denumit atunci când i se atribuiau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de lacrimi și sânge nevinovat - înlănțuind dorința de libertate a popoarelor. Tuturor acestor nostalgici și altora asemănători lor din țările captive să le spunem un hotărât NU! Niciodată omenirea normală nu va putea să-l absolve pe tiranul tiranilor de imensitatea și monstruozitatea acțiunilor sale criminale! Niciodată! Omenirea sănătoasă mental și moral vă atrage atenția să vă liniștiți și să vă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]