46,651 matches
-
secund. A privit mereu spre literatură ca spre un ideal inaccesibil, iar gîndul că ar putea fi el însuși scriitor - și încă unul însemnat - l-a considerat, probabil, o aberație. Filimon nu a avut a face niciodată cu ceea ce se cheamă lume literară; n-a îndrăznit să întrețină relații cu alți scriitori. Orfan, autodidact, cîntăreț în strană, mic funcționar, apoi funcționar mediu și epitrop al Bisericii Enii, acolo unde și tatăl său fusese preot și epitrop, Filimon și-a dus existența
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
în care personajele medievale vorbesc în cel mai comic limbaj pașoptist, atunci diferența dintre Filimon și ceilalți devine copleșitoare. " - Bine ai venit, Kir Costeo, ia spune-mi, cum mergi cu alișverișurile? - După vremi, cocoane Dinule. - Știi la ce te-am chemat? - Nu știu, dar îmi închipuiesc că pentru răfuirea socotelelor dintre noi. - Bravo, Kir Costeo! Ai ghicit. Să începem dar! Să paravalisim mai întîi condeiele ca să vedem dacă se potrivește catastihul meu cu al dumitale. Ia spune-mi acum, cît o să
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Cristian Teodorescu Unde e Silviu Brucan să facă haz de marea busculadă a foștilor aliați? Unde e Amedeu Lăzărescu să-i cheme la ordine pe liberali, cu vocea lui neînduplecată, dinainte de a fi fost dovedit că a făcut poliție politică? Ce-o fi făcînd "profesorul" Măgureanu, cel care ne-ar fi putut explica existența unor interese oculte în marele scandal politic de
Noua distribuire a rolurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9151_a_10476]
-
nu urmări la nesfârșit emisiunile TV!" Prea mulți oameni stau ore în șir, nemișcați, cu figuri cadaverice, în fața televizoarelor. Ei rămân astfel nu pentru că programul ar fi atrăgător, ci pentru că îndeplinește funcția unui drog. Televiziunea ideală este aceea care îi cheamă pe oameni în întunericul ei magic și care, în același timp, îi gonește afară, în lumina matinală a acțiunii.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
Charles Bukowski. De aproape vă las să vă convingeți de reușitele transpunerii ei în limba română: "nu știu cât aveam:/ cred că vreo cinci, șase ani,/ și fetița aia de prin vecini,/ de-aceeași vârstă cu mine, îmi/ aduc aminte că o chema Lila Jane,/ în fiecare zi/ îmi făcea același lucru,/ mai întâi mă întreba "ești gata",/ eu îi spuneam că da, sunt, și ea-și/ ridica fustița și-mi arăta chiloțeii,/ care-n fiecare zi erau de altă culoare.// după vreo
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
ale cărui policioare răsar bucăți de strălucitoare actualitate. Unelte purtate ordonat, și-o chitară boemă, studii în piatră, bronz și lemn, ancadramente colțuroase și ovaluri șlefuite, asprimi și dulceți, hotărîri, duioșii. Dar... arta n-ar fi nimic fără publicul ei, chemat să-și lase impresiile pe un caiet velin, botezat carte de oaspeți. O dulce ispită, a ironiei indiscrete - pentru care-i mulțumesc - a împins-o pe vecina mea de călătorie să citească, înainte să scriem. Și n-am mai scris
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
cont propriu în 1990 și 1991, când credeam cu toții că tot ce zboară se mănâncă. Dacă primul număr din Ali Baba (cu un tiraj, în 1990, de 30.000 de exemplare...) a ajuns în tot atâtea case cu copii, se cheamă că în generația celor care au acum în jur de 30 de ani, Dana mai are încă mulți prieteni. Adunată parțial într-un album, grație mai ales perseverenței și gustului desăvârșit al doamnei Dorina Schobel (mama Danei, fost muzeograf la
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
mult despre regizorii care îl iubesc sau nu pe actor, care îl folosesc ca pe un instrument care să vizualizeze, să încarneze descifrări, obsesii, năluci. Sau care, dimpotrivă, îl provoacă să se arate așa cum nici nu s-a intuit, îl cheamă să meargă adînc în el, dincolo de cunoscut și de limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii. Ca să ne alimentăm iluziile, memoria afectivă, ca să ne sprijinim teoriile, ca să cultivăm amintirile care-i conțin, care duc povestea
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
aprecieri, chiar de dorințe este ceva elementar să fie menținute în marginile bunei cuviințe și când se întâmplă ca aceste margini să nu fie respectate de cei care le formulează este de datoria organelor de drept să intervie și să cheme la ordine cu energia cuvenită pe cel care comite infracțiunea. Acolo unde există censura această datorie revine obligatoriu organelor ei. însă ziarul menționat pe care nu am câștiga nimic numindu-l, s-a scris că: "triburile de abisinieni nu au
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
romantici și că a sfîrșit prin a-i iubi mai puțin? Că încetul cu încetul a descoperit și a mărturisit gusturile sale adevărate, că a recunoscut în sfîrșit că se născuse clasic". O dată cu primenirea generațiilor, menționează Șerban Cioculescu, romantismul este chemat la judecată, sub învinuirea că "a rupt echilibrul sufletului francez", de pildă în lucrarea Le romantisme français a lui Pierre Lasserre în care se încearcă augmentarea celebrei distincții goetheene: "j^appelle le classique le sain, et le romantique le malade
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
noi se află fiul lui Șerban Cioculescu". într-un număr recent al celei mai bune reviste literare din țară a apărut fotografia de arhivă cu Barbu Brezianu și tata, cu mențiunea Barbu Brezianu și Barbu Cioculescu... Paradoxal, și mama mă chema câteodată la masă: Șerbane", dar niciodată pe tata cu numele de Barbu. Nici ea, nici nimeni. Asta-ți spune ceva? în fapt, între părintele meu și mine au existat mari deosebiri structurale și o asemenea înrudire spirituală, ca de la părinte
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
în față ororile unui liberalism fără instrumente de control. Toți vechii care mai pot articula trei vorbe sunt la posturi. De câte ori ai apărut tu la televiziune și de câte ori Pleșiță? Ale cui sunt posturile private de televiziune? De ce nu mai sunt chemați scriitorii la postul național de radio? Ce intelectuali de seamă vor figura pe listele de deputați ai parlamentului european? Ce tiraje au cărțile noastre? îți fac o cafea? - Ce ți se pare relevabil la răscrucea vieții noastre literare cu așa-
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
schița în cîteva linii un autoportret interior? Din toată inima îți doresc încă mulți și rodnici ani. - Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației, ea a fost aceea care, în procesul de creație se cheamă inspirație. I se mai adaugă darul observației, și aici voi pomeni copilul de cinci ani care privea cu încântare nervurile negre de pe aripile fluturilor galbeni. în horoscop, tema ar face referință la o excepțională intuiție - dar nu mă pot pronunța
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
cai de la Fanar... Și după aceste, după toate, era bătrân și (iertare!) curvar... Nevastă-sa se afla la }arigrad. Urmează o pagină delicioasă... Neculce romancier: Vodă îți luasă o fată a unei rachierițe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Anița, țiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ține în brați, de-o săruta și purta cu sălbi de galbeni și cu haine de șahmarand (aur și argint), cu șlic de sobol și cu multe odoare
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
vorbește în numele unei oarecare Fundații Naționale pentru Tineret. Tot ce știm despre Fundația cu pricina este, în afară de ce scrie președintele ei în memoriu, că se află în proces cu Fundația Națională pentru Tineret (da, da, ați citit bine, ambele se cheamă la fel), declarîndu-și ambele drept sediu clădirea din București, Calea Victoriei 120 (unde se află GDS și revista 22) în virtutea unei hotărîri judecătorești și a unei Legi a tinerilor. Ca nejuriști, nu ne putem pronunța asupra valabilității unui text de lege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
mai bun în garderoba lor săracă, alcătuind o paletă de culori țipătoare cu predominanță pentru roșu, verde, albastru și galben. Femeile în picioare arborau eșarfe roșii, îndemnînd caii costelivi cu coamele și urechile prinse în panglici roșii. Obiceiul de a chema pe muncitori la manifestație cu familiile lor fusese introdus de Ștefan Gheorghiu.ť De fapt, aceluiași Ștefan Gheorghiu, de trei ori victimă a foștilor Ťtovarăși de luptăť (care l-au lăsat să moară, de ftizie, la 34 de ani, după ce
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul potecilor ce te cheamă fără zăbavă... Din cronici și legende vei afla că aici înaintașii au lăsat urme adânci; urme ce așteaptă să le descoperi... Să pornim deci! Dar de unde s-o începem? Se pare că bariera „Trei Calici” ar fi unul din cele
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Adevăratul Eu și fericirea sunt același lucru. Iar după ce L-au batjocorit, l-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și l-au dus să-L răstignească. Și ducându-și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care în evreiește se zice Golgota. Și duceau și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru și al lui
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
nimeni nu are voie să facă cel mai mic zgomot. Elevul chemat face semn cu mâna unui jucător să vină la el. Acesta, în cea mai perfectă liniște, se ridică în picioare și se îndreaptă spre cel ce l-a chemat. Dacă se aude un zgomot cât de mic, o trosnitură sau un scârțâit din picioare, învățătorul îi face semn cu mâna să treacă la loc. Dacă elevul chemat reușește să ajungă la conducător, acesta îi ia locul. Variantă Dacă jocul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ales că popularitatea celui ucis crescuse simțitor. Rămășițele pământești ale lui Yakub Celebi au fost aduse în orașul Brusa. Baiazid a fost un om politic deosebit, pe lângă marile calități de comandant militar. Imediat după bătalia de la Kossovopolje, Baiazid i-a chemat pe fiii cneazului Lazăr, mort Baiazid I pe câmpul de luptă și a încheiat cu aceștia un tratat, prin care stabilea conducerea sârbilor, de către cei doi urmași, ștefan și Vuk Lazarevič, obligația plătirii tributului și participarea la războaiele purtate de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o mai doare, am rămas eu cu aceeași întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]