6,287 matches
-
standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea din jur. Până să-și caute Maimuța de la cinema hrana în altă parte, considerase că alungarea ei intra în atribuțiile sale zilnice. Așa că, nu stătuse pe gânduri atunci când salvase proteza lui Ammaji și nici acum nu-și dăduse seama că gestul lui Pinky de-a cumpăra o înghețată avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual, căci noul Colector Districtual nu sosise încă pentru a-și lua în primire postul, brigadierul încercă să sune la Departamentul de Sănătate Publică, dar nimeri la un star de cinema aflat în concediu la munte, la Magazinul de dulciuri Malabar, la familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande de maimuțe. S-ar destrăma pe loc și ar dispărea în liniște în pădure, ca să se alăture altor maimuțe din altă parte. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avem de gând să fugim, știi. Cine știe de ce trebuia să includă atât de mulți „știi“? — N-o să mă dau jos din copacul ăsta, spuse Sampath. — De ce nu? îi zise Pinky, coborând în grabă scara observând-o pe Maimuța de la Cinema apropiindu-se pentru a se așeza în locul obișnuit de lângă Sampath, pe pat. Putem să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar sunt încă foarte ferme și... — Am înțeles, moșule. Nu le putem folosi. Credeam că și le-ar putea aranja. Gândește-te. Nu avem nevoie de o curvă bătrână vârâtă-n ipsos. Avem nevoie de cineva natural. Dar stelele de cinema nu sunt naturale, John. Nu au așa ceva în ele. Ai să vezi. — Așa e. Doris. Dă-i drumul. Mă tem că te-am indus în eroare. Știu tot ceea ce se poate ști, adică zero. Doris e lesbi, moșule. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viața mea. Știu ce-ți spui. Îți spui: dar e teribil! E măreț! Îți spui: sunt unii tipi atât de norocoși! Cred că totul arată cât se poate de mișto, cu bilete de avion și restaurante, cu taxiuri, staruri de cinema, Selina, Fiasco-ul, banii. Dar viața mea e în același timp cultura mea personală - de fapt, asta îți și arăt, în așa ceva te las să pătrunzi, în cultura mea personală. Și sunt foarte serios când îți spun să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Parlour 39 cu Tab Penman, Bill Levy și Gresham Tanner. Alcătuiesc o trupă ciudată acești milionari, baroni ai hotelurilor din Miami, stăpâni ai fermelor din Nebraska, regi ai petrolului din Maryland. Singurele lor subiecte de discuție sunt stelele de cinema și banii. Vorbesc despre bani în stilul rechinului american, de parcă banul ar fi unica măsură a tot ce există, singurul etalon. Îi găsesc o companie destul de relaxantă. Fielding culege dolarii. Fielding culege și lirele. Fiecare întâlnire se încheie cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
masă de biliard, trei piese de mobilier învelite cu polietilen, diverse podoabe cu caracter religios și zorzoane cu licărirea lor palidă, deosebiți Exact licărul de care nu aveam nevoie. Am intrat într-o sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în capul mesei lungi. Doamna Davis trecu iar în lumină. Era ora cinci. — Acum doi ani, a continuat actorul. Am dat o probă pentru tine. Râse scârbit Pentru o reclamă. — Dea? am făcut. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
douăzeci și unu. Cel puțin de asta eram sigur. Lorne se plimba în sandalele lui aurii cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată, concentrată) dar bătrâna mătărângă era în formă bună, ceea ce nu se putea nega, cu strălucirea de bronz și argint a tuturor roboților americani. Da, asta e: ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor. Restaurantul era plin cu stele de cinema, multe stele de cinema. De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor. Restaurantul era plin cu stele de cinema, multe stele de cinema. De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor. Restaurantul era plin cu stele de cinema, multe stele de cinema. De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște sughițuri urâte care semănau cu o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor. Restaurantul era plin cu stele de cinema, multe stele de cinema. De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște sughițuri urâte care semănau cu o serie de upercuturi trase în bărbie. Una din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și, poate, de a oferi puțină mângâiere. La urma urmei, pentru ce sunt buni prietenii? La ce sunt buni? Adesea mi-am pus această întrebare. Mai erau și alte motive care mă țintuiau în tăcere. E clar că stelele de cinema sunt cititori foarte rapizi. Când, după prânz, am aterizat în holul hotelului Ashbery, un adevărat trib de adulți a năvălit peste mine, în timp ce feței mele i se întâmplau deodată o mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă duce la closet, dar e clar că așa ceva nu se practica aici. Aici nu ești la cinema. Oamenii care merg la Operă nu se duc la toaletă, n-o fac nici la ei acasă. Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
n-ar mai suporta să stea în propria ei apropiere. O, mamă... Cântecul urlătorilor e închinat celor pe care ei nu îi pot suporta, definind și mimând înțelesul cuvântului insuportabil. Ai observat ce tare vorbesc oamenii prin snackbaruri și la cinema, cum mai dârdâie scândurile din fundul grădinilor din cauza tinerelor talente lipsite de orice brumă de talent, a toboșarilor, a suflătorilor de doi bani, a tranzistoarelor date unul mai tare decât celălalt, ai observat modul în care vezi și auzi blestemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am spus involuntar, ridicându-mi mâinile la piept pentru un moment, parcă pentru a mi-l păzi de niște cercei care ar putea țâșni în direcția mea - ca bărbații care, la cinema, se așază picior peste picior când un personaj din film e lovit la ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie să suferi pentru a-ți face găuri în sfârcuri. Mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
babalâci: „Vreau și eu... vreau la film. Au băgat Lolek și Bolek la pescuit“. De obicei, nu aștepta mai mult de un sfert de ceas. Pe cei mai grăbiți, nevoiașii, proletarii sau elevii de la „Lazăr“, îi rezolva în sala de cinema, sus, la balcon. Când prindea câte un „borțos“, îl ducea să-l trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80 de zile, cu berea băută la „Gambrinus“ - aveam 15 ani - și cu multe multe alte cadențe de pași, de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i povestesc despre ceea ce se înfiripase între noi, o legătură sufletească mai puternică decât prietenia sau chiar dragostea aceea tulbure, adolescentină, cu care te îndrăgostești de o poză din ziar sau de o voce de la radio, de un chip de la cinema sau de la televizor. Multă vreme am simțit-o pe Ania ca pe o soră a mea nevăzută, dintr-un misterios ținut cu nume de Basarabia, o soră pe care trebuia să o ocrotesc, să o îndrum, să-i iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în care destinul meu venise să ne întâlnim și eu i-am întors spatele, apucând-o în altă parte. Nu mai sunt sigur, acum, că într-adevăr așa a fost... Cum parcă nici nu mai sunt convins că acolo, la cinema „Central“, R. m-a făcut să renunț la primul an de facultate. Cum, mai în jos, în stația de pe vremuri a troleibuzelor din fața Primăriei, am urcat-o cu de-a sila pe Pu într-un troleu, speriat că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]