38,100 matches
-
la sociolingvistica, de a privi faptele de limbă într-o perspectivă larg culturală. Dincolo de interesul pur "de specialitate" al articolelor cuprinse în acest volum, ceea ce impresionează e capacitatea autorului de a face din cercetarea lingvistică un domeniu pasionant pentru orice cititor: printr-un discurs a cărui valoare e dată de o profundă implicare intelectuală și chiar existențiala. Faptele devin totdeauna relevante pentru ceva mai adînc, uman semnificativ; aproape din fiecare detaliu se poate reconstitui complexul dinamic al istoriei culturale românești. În
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
și el la Tîrgul de Carte, cu inima mare, plină (de pătimi livrești), deschisă, dar cu buzunarul mic, gol și închis. Cum revista cotidiană a Tîrgului, BOOKAREST, aflată în al doilea an de apariție, a fost gratuită, am strîns pentru cititorii noștri știri din toate cele patru zile / numere. MIERCURI, 2 iunie 1999, la deschidere: "Timp de cinci zile, la Tîrg, scriitorii se vor suporta unii pe alții, editurile concurente se vor privi în ochi și toată această încordare, pentru ca voi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
Nicolae Manolescu: "E cald, îngrozitor de cald. Nu știu cum de iese atîta căldură din cărțile astea. Sau din oameni? Ar fi bine". Mircea Martin: "Atmosferă mi se pare normală, adică intensă, precipitata, tensionată, cu multe așteptări (...) atît din punctul de vedere al cititorului, cît și al editorului. Sper că logo-ul Ai carte, ai parte să funcționeze în ambele sensuri". Costache Olăreanu. "(...) Sufăr de lipsa unei instalații de aer condiționat și, bineînțeles că mai sufăr și din cauza coincidentei celor două manifestări, cea de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
București cu volumul Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. I (1949, 1952-1953); vol. al II-lea (1953-1955). - 1992 - vol. al III-lea (1956-1959). - 1994 - vol. al IV-lea (1960). Autorul își întrerupe acum povestirea "din motive de sănătate", făgăduind cititorilor să-i însoțească "și pe ultima parte a drumului parcurs pînă în vara anului 1964, cînd vom părăsi împreună prima închisoare pentru a reveni în cea înconjurată de grațiile, sîrmă ghimpată și cîinii de pază de la hotarele țării..." - 1996 - vol
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
spațiul existențial ci și în acela al operei. N-a fost - a remarcat bine dl. Mircea Iorgulescu într-un excelent studiu din 1984 - un exotic și un obsedat de pitoresc, cum l-au receptat, la început, o bună parte dintre cititorii săi francezi. În scrierile sale trăiește o umanitate rănită, populată cu declasați, eșuați, oameni cu meserii incerte sau fără nici una, dezmoșteniți sau izgoniți care continuă să nădăjduiască. E o lume marginalizata, a învinșilor revoltați sau a revoltaților învinși. Și, surprinzător
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
gîndit, în ultimii ani de viață, să adune într-o carte momente semnificative din viața scriitorului. Folosește, pentru asta, texte concludențe ale scriitorului dintr-o perioadă sau alta, ediția să constituindu-se că o autobiografie de un fel special. Oricum, cititorul acestei ediții (textele, cele mai multe, sînt traduse de editor) realizînd, pe fragmente, ceva din inegalabilul tragism al unei vieți cu totul neobișnuită. (Prima secțiune a ediției e intitulată chiar "Autobiografia", de parcă toate celelalte n-ar avea același caracter). Se știe, Romain
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodica sau prezente constant în viață pictorului. Dar indiferent de importanță lor, ele au o inconsistenta de spectre care traversează textul fără un chip
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
rafinament) a primit un flaut valoros și George Cosmin Bănica (vocație violonistica certă) o frumoasă vioară lucrata la Reghin. Evident, sunt laureații Premiului I la categoria vârstei lor. Notele acestea nu au cum să ocolească această relatare, cumva opaca pentru cititori; am reprodus numai câteva din temele obligatorii a fi fost sesizate. Remarci critice nu sunt acum a fi proiectate asupra impactului pe care aceste selecții le-au avut asupra auditorului din sala de concurs sau de la Gala laureaților. Cred că
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
publicând Panic syndrom la Editură Univers, Dumitru Radu Popa și-a recucerit publicul din România, care îl uitase, după stabilirea scriitorului la New York. Noua sa carte, apărută la Editură Cartea Românească, îi face în și mai mare măsură dependenți pe cititori de farmecul scrisului sau. Deși... nu mai este vorba de exact același farmec. În volumul anterior, și în special în primă nuvelă din cuprinsul lui, elementul de atracție îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Le Figaro littéraire că, dacă s-ar adună tot ce s-a scris despre această carte, ar ieși un volum cu cîteva mii de pagini.) Dosarul Afacerii Houellebecq e alcătuit de oameni competenți, care au citit cartea și o prezintă cititorului român (Elenă Brîndușa Steiciuc), care au urmărit punctele de vedere contradictorii apărute în presa franceză și le rezumă pe cele mai semnificative (I. Pătrașcu) și de un bun traducător, Sorin Gheorghiu, care a ales un fragment elocvent pentru toata zarva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
tocmai extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
cu zîmbetul suspiciunii și cu ușoară plictiseală de la mesele prea îmbelșugate, lesne glisînd în indiferență poate fi primită această carte patetica încă din titlu. O atît de insistența exhibare de sentimente cîtă există aici ar părea natural să îndepărteze un cititor mai rece. Iar dacă, în plus, acest cititor, lipsit de apetentele idolatre sau mitizante ce par a anima paginile în discuție, se mai și simte aflat la o oarecare distanță (temporală, spațială, dar mai ales culturală) de cele relatate de
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
mesele prea îmbelșugate, lesne glisînd în indiferență poate fi primită această carte patetica încă din titlu. O atît de insistența exhibare de sentimente cîtă există aici ar părea natural să îndepărteze un cititor mai rece. Iar dacă, în plus, acest cititor, lipsit de apetentele idolatre sau mitizante ce par a anima paginile în discuție, se mai și simte aflat la o oarecare distanță (temporală, spațială, dar mai ales culturală) de cele relatate de Adam Puslojic, atunci teoretic cărții menționate nu ar
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
volutele vorbirii și gîndirii lui Adam Puslojic. Pentru Adam Puslojic orice referință livresca face să rezoneze o întreagă claviatură de afecte și antrenează confesiuni ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie. La fel cum, ni se povestește, intră în relație cu cărțile, personalizîndu-le, si Nichita Stănescu. Dar mai mult decît despre cărți, în
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
cercetezi, să regasești acest dualism al lui, acest alter ego, acest punct de vedere din alt punct de vedere". Firește, volumul nu este scutit de riscul mitizării lui Nichita Stănescu. Însă, așa cum din poezia să (mimînd uneori delirul și ininteligibilul) cititorul aproape că nu se poate abține să nu construiască un sens, la fel de imposibil și de inevitabil este pentru Adam Puslojic să nu proiecteze în mit figură prietenului sau blond. (Sub podul lui Apollodor, Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
trei mari Haydn, Mozart, Beethoven "se pot găsi numeroase mostre de manierism" autoarea preferă să-și urmărească analiza în "momentele ne-clasice", rezervându-se, spune, pentru un eventual demers viitor. O justificare mai detaliată a acestei omisiuni ar fi necesară cititorului, în plus este păcat că o cercetare atât de atentă să fie incompletă. Bineînțeles, romantismul este un teren bogat, iar Schumann cu aluziile sale culturale, cu fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust tehnicista sau provinciala deseori întâlnită în muzicologia noastră, dornică să pătrundă dincolo de litera partiturii, și să acceseze universul secret al creatorului, Valentina Sandu-Dediu ne-a dat o carte densă de informație, nutrita de pasiunea
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale au devenit, la cerere bănuim, tot mai lungi, chiar repetitive, pe un substrat obsesional. Despre partea Securității, s-ar zice că prin degustătorii ei în cizme, aștepta foiletonul următor cu nerăbdarea cititorilor din epoca ai lui Dickens. Luau lecții de observație psihologică de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune să-i fi fascinat: era calea spre forul suprem: Departamentul dezinformării. Îmi povestea Ion Caraion, la ultima cină
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
demodate sau naive, când la așa ceva ajunge oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că literatura, așa o citești, cu umor, cu o înțelegere integratoare, cu un sentiment al relativității valorilor. Înseamnă această că toți criticii literări sau toți cititorii cu o minimă educație estetică sunt postmoderniști? Multe dintre meritele atribuite de Mircea Cărtărescu generației sale sunt inventate. Exegetul consideră, de exemplu, că inițiativa unor critici că Ion Negoitescu sau Nicolae Manolescu de a scrie istorii ale literaturii ține de
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
încredere lui Ghilezan, trimitîndu-l, la Geneva, pentru convorbiri cu Grigore Gafencu, una, la Bratislava, pentru a convorbi cu Milan Hodza și, la Budapesta, pentru o convorbire cu contele Bethlen. Dar, pentru că a venit vorba de Iuliu Maniu, trebuie sa reamintesc cititorilor observația lui Ghilezan că președintele P.N.T. nu era interesat de putere. Să adaug o apreciere a d-lui Sorin Alexandrescu, din recentă sa carte, Paradoxul român, că era mai curînd un abulic, refuzînd acțiunea, ceea ce e catastrofal, totuși, pentru un
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
C. Rogozanu Cartea lui Ioan Morar, Șovăiala, este un dublu apel la inima cititorului sau, cum spune inspirat într-un vers însuși autorul, un "dublu click". Primul click, cel care orientează atenția cititorului, îi aparține Editurii Brumar de la Timișoara: o ediție de lux cu un format special, cu foaie de cea mai bună calitate
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
C. Rogozanu Cartea lui Ioan Morar, Șovăiala, este un dublu apel la inima cititorului sau, cum spune inspirat într-un vers însuși autorul, un "dublu click". Primul click, cel care orientează atenția cititorului, îi aparține Editurii Brumar de la Timișoara: o ediție de lux cu un format special, cu foaie de cea mai bună calitate, cu cinci desene de Dan Ursachi etc. Interesante sunt notele editoriale contaminate de un aer arhaic și familiar: "Șovăiala
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
de un aer arhaic și familiar: "Șovăiala iese de sub tiparul editurii Brumar din Timișoara în zilele lui decembrie 1999"(s.m). Al doilea click este chiar poezia practicată de acest poet, o poezie indiferentă la tendințele literare actuale, adresată unui cititor mai mult prieten decît cunoscător. Această ultimă apreciere poate fi interpretată ca un reproș și prefer să păstrez ambiguitatea. În astfel de demersuri poetice asincronice este foarte greu de dat un verdict. O poezie frumoasă, inteligentă însă fără pulsul noului
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
cu pricepere & stăruință, au stârnit aproape adormitul orgoliu auctorial." (s.m.) Iată o situație ideală în care orgoliul autorului se trezește după ce textele au fost produse și ușurează munca editorului. Și poemele produc aceeași impresie de contribuție discretă însă extrem de substanțială - cititorul se poate delecta cu o poezie de calitate fără a fi tulburat de șocuri novatoare, experimentale. Ioan Morar, Șovăiala, Ed. Brumar, Timișoara, 1999, 72p., f. preț
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
Lucrul avansa bine, cînd, fatalitate, Peron a fost debarcat de o lovitură de stat, fugind din țară. Rămas singur și uitat în cel imens castel, C.V. Gheorghiu, după o vreme, a fugit cît a putut de repede. Să reținem, pentru cititori, acest pasaj: "L-am cunoscut înainte de război, ca poet, apoi ca reporter de mare clasă și am fost surprins să aflu că în ultimele decenii devenise el însuși preot, fapt inexplicabil pentru mine sau explicabil oarecum prin aceea că provenea
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]