KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

să protesteze, dar ea adăugă: Uită-te la Kenneth! Thaw îi aruncă o privire lui McAlpin, care își dăduse capul pe spate și rîdea de o glumă. își lăsase barba să-i crească pe timpul verii, iar vîrful ei auriu se clătina spre tavan. — Kenneth nu are nici o calitate negativă, spuse Judy. Dacă ar răni pe cineva, asta ar fi doar din prostie, nu în mod deliberat. — E un domn, zise Thaw. Numai să-l cunoști, și te civilizezi. în seara aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de respirație dureroasă, Thaw țipă: — Te rog! — Duncan... — Nu mai rezist...Nu mai rezist. Domnul Thaw îl lovi cu palma deschisă. — Fără efect. Eu aș putea... să mă... lovesc mai tare. Din nou! Domnul Thaw lovi mai tare. Thaw se clătină, își reveni, compară obrazul care durea cu chinul din piept și murmură: — Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
tare, că nu-l beau decît o dată pe an. De două ori, ești terminat. Singura cîrciumă unde se bea este în Grove Street, dar o să fim în siguranță pentru că sîntem trei. — Patru, zise Macbeth ridicîndu-se în picioare fără să se clatine. Petice trecătoare de soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd se opri în afara gangului din Riddrie, putu să se ridice și să se ducă singur sus. Din fericire, taică-său nu mai locuia acolo. Peste o săptămînă, după ce dobîndi suficient respect de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
semn că celălalt glumește, pînă cînd Rima se dădu în spate spunînd înfricoșată: — Du-te de-aici! Ești nebun. O luă în urma pașilor ei și se simți o amețeală totală. în același timp, ceva îl îmbrîncea într-o parte. Se clătină, dar stătu legînîndu-se puțin. — Rima. Drumul coboară pe partea asta a liniei și urcă pe cealaltă. E imposibil! Știu. Dar așa e. încearcă. Ea se apropie, puse un picior peste linie ezitînd, apoi îl retrase zicînd: — Bine, te cred. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
una. Energia pentru a o plăti se scade din viitorul tău. — Atunci, sînt încîntat să lucrez aici. Ar trebui să vă explic de ce anume vă veți ocupa. — Nu-i cazul. O să fac tot ce mi se spune. Gilchrist zîmbi și clătină din cap dezaprobator, zicînd: — Ignoranța socială e virtutea claselor muncitoare. Noi, profesioniștii, trebuie să înțelegem organismul în întregimea lui. Asta e și povara și mîndria noastră și justifică veniturile mai mari pe care le avem. — Prostii! zise bărbatul solid de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele pline cu scoici și pietricele, îți amintești? — Tu erai băiatul ăla? întrebă Lanark clătinînd din cap. Ce mai face doamna Fleck? Ai mai văzut-o? — Nu, în ultima vreme, nu. Nici nu mai iese din casa acum. Artrită. Din cauza vîrstei. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că ești aici. M-am întîlnit cu șase funcționari, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spătar chicotind. Credeam că am dat peste o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut, la fel ca tine. — Regret, dar cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile, dar colțurile gurii i se ridicaseră și-i strîngeau obrajii, unflndu-i și-i îngustau ochii; nu-și putea controla fața care era contorsionată toată și limba sufocată de un rînjet prostesc; în final, clătină din cap și rîse. Rîse și Libby. Se sprijinea de bar, și șoldul i se freca de coapsa lui. — Martha te folosește, zise Libby, ca să-l facă gelos pe prietenul ei. — Nu, nu fac asta. Ei bine, doar puțin. — Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Nu! O să-l sun pe Monboddo și el o să-mi spună numele complet; el mă cunoaște, dacă roboții lui cretini, nu. îmi cer scuze că-i atît de devreme, dar... Ezită, pentru că vocea îi suna din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului, la stadion... nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
coerentă dintre toate adunările pe care le-a convocat consiliul! Și sînt mai multe argumente în acest sens, dar cred că istoricii viitorului o vor pune pe seama tactului, toleranței, inteligenței omului care stă la stînga mea. Nu trebuie să-și clatine capul! Dacă e rebel, atunci avem nevoie de mai mulți ca el. Chiar aș putea fi convins să votez pentru o revoluție, dacă al douăzeci și noulea lord Monboddo s-ar încumeta s-o conducă! Se auziră cîteva rîsete răsunătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

permitea întunericul. La început, ea rămăsese așezată, cu piciorul stâng îndoit sub cel drept. În aproape 10 minute își schimbase poziția de vreo cinci ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
cu ocazia proiecției măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând o explicație care-L făcu încet, încet să pălească vizibil. ― Trebuie să-l omorâm ― zise el ― imediat. Thorson clătină din cap iritat. ― De ce? ce poate să facă? Să informeze Lumea? Și insistă: ― Luați bine aminte că nu există linii clare pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
le spun unde să vină? ― Nu. Absolut toate roboplanele publice sunt în legătură cu centrala de comenzi, în permanență. Prin unde. Aparatele urmăresc apoi fascicolul de comandă și ajung la videotelefonul de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti că văzuse unul pe undeva, prin anticameră. Îl aduse și-l instală alături de femeie. Detectorul afirmă: ― Ea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Eu de asemenea. Pune-mi trei întrebări și eu, la rândul meu îți voi pune trei. Urmă o tăcere pe care o întrerupse brutal. ― Bătrâne, să nu-mi spui că n-ai ce întreba. Ostilitatea lui Gosseyn începu să se clatine. Câte întrebări avea, nu i-ar fi ajuns noaptea întreagă să le pună. Nu era timp de pierdut. ― Dumneata, cine ești? ― întrebă el ironic. Hardie clătină din cap cu regret. ― Îmi pare rău. Eu sunt fie ce par a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
nu-mi spui că n-ai ce întreba. Ostilitatea lui Gosseyn începu să se clatine. Câte întrebări avea, nu i-ar fi ajuns noaptea întreagă să le pună. Nu era timp de pierdut. ― Dumneata, cine ești? ― întrebă el ironic. Hardie clătină din cap cu regret. ― Îmi pare rău. Eu sunt fie ce par a fi, fie altcineva. În acest din urmă caz, să ți-o spun, m-ar lăsa la mâna ta. Orice detector ar putea să scoată această informație. (Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
de metal. O deschise și, apropiindu-se de Gosseyn, i-o întinse. Gosseyn privi cu curiozitate cele douăsprezece pilule albe. ― Ia una ― îi zise Prescott. Gosseyn bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise pentru c clipă ochii, dar fără rezultat. Tubul îi ardea degetele, în timp ce încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
înseamnă asta? ― zise el, furios. De ce au fost amestecate femeile și copiii într-o chestie ca asta? Oamenii noștri primiseră doar ordin să trateze populația cu respect și considerație, cu excepția cazurilor în care li s-ar fi opus rezistență. Gosseyn clătină din cap, dar nu fu în stare să pronunțe vreun cuvânt. Ochii îi înotau în lacrimi, lacrimi de bucurie, dar și de durere, căci realiza că pierderile deja suferite erau, fără îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Kair ridicându-se: ― N-are rost să mai pierdem timpul ― zise psihiatrul. Am înțeles că tehnicienii galactici au amenajat pentru dumneata o sală specială. Antrenamentul nu va prezenta dificultăți având în vedere tot materialul pe care l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine? ― Cu un tip cu barbă. Vorba ei nu fusese decât un suspin. Își veni încet în fire, dar continua să tremure din tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam să fiu ucis de îndată ce-mi dezactivasem sistemele de apărare... Dar soldații au lucrat prost... Își clătină capul. ― E logic, bineînțeles. Corpul e cel care cedează primul, apoi cortexul, apoi... (Ochii îi scânteiară:) Dă-mi, te rog, arma unuia din soldați. Mi-e din ce în ce mai greu să lupt contra durerii. Gosseyn se aplecă și ridică o suflantă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]