4,004 matches
-
arendașilor evrei, care se ocupau de exploatarea proprietăților aristocraților. Apariția mișcării Contrareformei a înrăutățit și mai mult relațiile dintre bisericile ortodoxă și catolică. Numeroși ucraineni ortodocși socoteau că Uniunea de la Brest este o amenințare la adresa credinței ortodoxe. Abuzurile frecvente la adresa clerului ortodox a adăugat o dimensiune religioasă a conflictului. Această răscoală putea fi una dintre nenumăratele alte revolte ale cazacilor, dar prezența în fruntea mișcării a unui războinic matur, priceput militar și negociator precum Hmelnițiki a făcut ca soarta rebeliunii să
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
douăzeci de ani Harold a fost căsătorit "mōrē danicō" (după obiceiul danez) cu Ealdgyth Gât-de-lebădă ("Edith Swanneschals" sau "Edith Swanneck") și a avut cu ea cel puțin șase copii. Mariajul era acceptat de mireni deși, din punctul de vedere al clerului, Edith era considerată amanta lui Harold. Copiii lor nu au fost nici o clipă însă tratați ca nelegitimi. Dintre ei, o fiică Gytha a devenit soția cneazului rus Vladimir Monomah. Prin descendenții acestei uniuni anglo-ruse, Harold este strămoșul monarhilor de mai
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
bunicul său, Afonso I, a trebuit să ofere numeroase privilegii Bisericii. Acestea au dus la crearea unui stat în stat. Odată ce statutul de țară al Portugaliei a fost confirmat, Afonso al II-lea și-a permis să reducă din puterea clerului, și să folosească o parte din fondurile Bisericii Romano-Catolice pentru necesitățile statului. Aceste măsuri au avut drept rezultat un conflict diplomatic între papalitate și Portugalia. După ce a fost excomunicat pentru îndrăzneala sa de către Papa Honoriu al III-lea, Afonso al
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
și de conciliile ecumenice). Pe baza acestor idei profund umaniste și tipic protestante, unele principi ai transilvaniei au tematizat și mai înainte problematica liturgiei în biserica ortodoxă a românilor transilvăneni, Ioan Sigismund Zápolya fiind primul care i-a și poruncit clerului ortodox ca în privința limbii liturgice să treacă de la limba slavonă veche la vlahă (română), însă fără să facă ulterior orice demers în acest sens. Gheorghe Rákóczi a acționat mult mai ferm în acest sens: a poruncit traducerea Noului Testament chiar
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
căsătoria moral inacceptabil deoarece recăsătoria atât timp cât fostul soț este în viață este în opoziție cu Biserica Anglicană iar oamenii n-o vor tolera pe Wallis ca regină. Ca rege, Eduard deținea și rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane iar clerul aștepta de la el să sprijine învățăturile bisericii. Eduard a propus o soluție alternativă a unei căsătorii morganatice, în care el să rămână rege dar Wallis să nu devină regină. În schimb ea va deține un titlu mai mic iar copiii
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Palatul mitropolitan și Catedrala Mitropolitană din Cernăuți (1844-1864). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul clerului. Această atitudine a sa a lovit, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina. Deși românii din Imperiul Austro-Ungar doreau înființarea unei singure mitropolii pentru toți românii ortodocși din imperiu, episcopul Eugenie Hacman s-a opus revendicărilor naționale românești, luptând
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
doreau înființarea unei singure mitropolii pentru toți românii ortodocși din imperiu, episcopul Eugenie Hacman s-a opus revendicărilor naționale românești, luptând cu disperare pentru înființarea unei Mitropolii a Bucovinei și visând să ajungă în scaunul de mitropolit. În anul 1861 clerul din Bucovina a decretat ridicarea episcopiei la rang de mitropolie. Totuși, fruntașii bucovineni (printre care și Eudoxiu Hurmuzachi) au făcut parte din delegația românilor din toate eparhiile române de pe teritoriul Austro-Ungariei venită în anul 1862 cu o petiție în fața împăratului
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
oficiilor parohiale ce țineau evidența stării civile, să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin „-iuc“, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești . În perioada păstoririi sale a sprijinit autoritatea habsburgică, în demersul acesteia de a-și subordona clerul bucovinean. Din ordinul său, școlile primare românești din Bucovina au fost puse sub ascultarea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar dascălii au fost aduși dintre străini. PS Daniil a vegheat ca în toate școlile limbile de predare să fie germana sau
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
Margareta. Deja din 1606 Margareta îl numește moștenitor universal pe fiul Mariei, viitorul Ludovic al XIII-lea al Franței. Ca regentă, Maria îi încredințează Margaretei și roluri diplomatice cum ar fi primirea ambasadorilor străini la curte, sau negocierea cu reprezentanții clerului. , ultima descendentă a acestei vechi familii regale, moare în 27 martie 1615 la Paris, dar înmormântarea oficială are loc doar în 20 iunie 1616. Va fi înmormântată în capela familiei de Valois, la Saint-Denis. În timpul revoluției franceze, în 17 octombrie
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă și numit în funcția de inspector al clerului militar. În această calitate, a participat la elaborarea actelor normative care au conturat statutul preotului militar. Printre realizările sale că episcop pot fi menționate următoarele : În perioada celui de-al doilea război mondial, s-a ocupat cu îndrumarea spirituală a
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
cimitirul militar. După terminarea războiului, a îndeplinit funcția de locotenent de episcop al Românului (septembrie - decembrie 1947). La data de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militară Cluj, au fost desființate Episcopia Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Centrală a Monumentelor Istorice de la Viena care a cerut ierarhilor și preoților români în anul 1857 să trimită date despre valoarea istorică a bisericilor în care slujeau. Valoarea lor a fost așadar lăsată la început în seama priceperii sau intereselor clerului român. Nu se cunoaște rezultatul acestui demers, însă notăm de aici înainte un interes sporit față de vechimea bisericilor românilor ardeleni, în covârșitoarea lor majoritate de lemn, arătată în șematismele bisericilor greco-catolice și ortodoxe. Din a doua jumătate a secolului 19
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
consemnat această veste. La sosirea în Gherla, în ziua de 6 august 1912, a fost întâmpinat cu mare căldură. Întronizarea solemnă a fost făcută în ziua de duminică 11 august 1912. În aceeași zi, printr-o circulară episcopală, a anunțat clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice. Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
Șomcuta Mare, Baia Mare, Șimleu, Sighetu Marmației etc. A început să facă vizitații canonice și sfințiri de biserici, să participe la întrunirile învățătorilor. A editat în 1914 Șematismul în limba română, precum și o ediție în limba latină. A făcut, în rândul clerului, nenumărate promovări și a dat nenumărate distincții. Discursul rostit în iunie 1913 în Casa Magnaților din Budapesta, împotriva înființării "Episcopiei de Hajdúdorog", rămâne o capodoperă de combativitate națională, care a i-a scos din adormire pe mulți dintre cei care
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
favorizat dezvoltarea economiei, creșterea forțelor de producție ale țării, redresarea comerțului si meșteșugurilor, construirea orașelor. Cea mai mare dezvoltare în Atropatena a cunoscut-o posesiunea de pământuri de către biserică. Conform datelor prezentate de autorii antici, cele mai roditoare pământuri aparțineau clerului. Sclavagismul era dezvoltat. Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
episcop de Alba Iulia și Făgăraș. Călugării din mănăstirile blăjene s-au opus acestei numiri, dar Atanasie Rednic a mers la Viena, unde a primit bula papală de confirmare, la 15 mai 1765. La Viena a cerut îmbunătățiri pentru situația clerului. De la Viena a plecat la Muncaciu, unde a fost hirotonit episcop de către episcopul rutean Manuel Mihail Olsavszky, același episcop care îl consacrase episcop și pe Petru Pavel Aron. De la Muncaciu a plecat pe jos, prin Giuleștiul natal, la guvernul din
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
Sibiu, iar de la Sibiu a plecat la Blaj, unde a sosit la începutul lunii septembrie 1765. A fost instalat în scaunul episcopal la 13 noiembrie 1765, iar în beneficiu a fost introdus începând de la 14 aprilie 1766. Pentru îmbunătățirea situației clerului episcopul Rednic a continuat tratative și cu guvernul transilvănean de la Sibiu. În acest scop a numit patru deputați, care să ducă, în continuare, tratative cu guvernul transilvănean. Deputăția era formată din protopopii din localitățile ardelene "Daia", "Coșai", "Armeni" și "Monor
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
fi profesori ai tineretului studios, pentru a rămâne în mănăstire, erau nevoiți să învețe o meserie potrivită cu statutul călugăresc: tiparul, olăritul, fabricarea lumânărilor de ceară, croitoria etc. Călugării erau obligați să poarte rasa călugărească și potcap. „Făcând împerecheri în cler împotriva episcopului său”, pe Grigore Maior, care era nemulțumit că nu a fost el preferat de împărăteasa Maria Terezia pentru funcția de episcop deși întrunise cele mai multe voturi la sinodul electoral, l-a trimis cu domiciliu obligatoriu pentru trei luni și
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
de ajutarea anumitro persoane să părăsească Germania. O altă ramură a rezistenței era cea formată pe o minoritate din rândul credincioșilor creștini, atât catolici cât și protestanți. Rolul lor a fost unul mai mult simbolic, doar o mică parte a clerului a luat atitudine clară împotriva regimului, așa cum a făcut-o pastorii protestanți Dietrich Bonhoeffer, Martin Niemöller și Edmund Schlink, episcopii catolici Clemens von Galen și Johannes Sproll, iezuiții Alfred Delp, Rupert Mayer etc. Poziția lor a inspirat câteva acte de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
După ce sultanul a retras autocefalia arhiepiscopiei din Ohrid, în 1766, ortodocșii albanezi au revenit sub jurisdicția canonică a patriarhului ecumenic. Creștinii ortodocși de pe teritoriul statului albanez de astăzi erau în secolul al XIX-lea strâns legați de Biserica Ortodoxă Greacă. Clerul era în majoritate grec. Spre deosebire de musulmanii sau catolicii din regiune, între ortodocșii de acolo existau numeroase minorități naționale care au influențat regiunea: în primul rând greci, aromâni și macedoneni. Mișcarea națională albaneză "Rilindija" (română: Renașterea) formată din musulmani și catolici
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
război mondial a încercat să-i convingă pe ierarhii Bisericii Ortodoxe din Albania să consimtă la o uniune cu Biserica Romano-Catolică în cadrul episcopiilor italiano-albaneze existente. Ortodocșii au refuzat această ofertă până la prăbușirea ocupației italiene în 1943. În această perioadă în clerul albanez activau 440 de preoți. După ce comuniștii au preluat puterea în 1944 iar la conducerea statului albanez a ajuns Enver Hoxha, Biserica Ortodoxă din Albania a devenit din nou o țintă a represiunilor. Ortodocșii mai sperau în anii '40 să
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
care să participe preoți și laici din toate episcopiile albaneze și care să pregătească refacerea instituțională a Bisericii Ortodoxe din Albania. În același an, episcopul Anastasios a fost numit și înscăunat de către sinodul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol și cu aprobarea clerului albanez drept arhiepiscop al Albaniei. Conducerea politică a Albaniei, care actualmente afirmă și garantează neamestecul statului în viața comunităților religioase, a recunoscut această numire. În iulie 1992 a avut loc ceremonia de înscăunare a noului mitropolit și preluarea oficială a
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
care a fost acordată sârbilor ortodocși libertate bisericească și autonomie politică pe teritoriul aflat sub administrare imperială, fapt ce a dus la stabilirea a ca. 40.000 de familii de sârbi părțile Banatului și Crișanei, ei fiind însoțiți de un cler numeros. Pe 15 aprilie 1706 episcopul sârb Isaia Diacovici a obținut aprobarea imperială din partea împăratului Iosif I pentru înființarea unei episcopii ortodoxe la Arad. În anii 1830, sub păstorirea episcopului Gherasim Raț, limba liturgică slavonă a fost înlocuită treptat cu
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
răspândească învățăturile protestante în rândurile credincioșilor ortodocși. Ungurii, calvini, mult mai meticuloși și mai interesați în atragerea românilor ardeleni la credința lor, având sprijinul principilor țării, cunoscuți sub denumirea de ""principi calvini"", își încep propaganda prin răspândirea promisiunii că atât clerului cât și mirenilor care vor îmbrățișa noua credință, li se vor acorda anumite înlesniri și scutiri: scutirea preoților de iobăgie, introducerea limbii române în biserică în locul celei slavone, dreptul românilor de a-și alege episcop, etc. Observând că promisiunile lor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
O dată ce "Manifestul de Unire" a fost semnat, împăratul Leopold l-a întărit prin cunoscuta "Diplomă solemnă a unirii" din 16 februarie 1699, prin care se primea și se întărea unirea, acordându-se bisericii unite drepturile, privilegiile și scutințele celei romano-catolice, clerul unit fiind și el scutit de sarcinile iobăgești și dotat cu sesii parohiale, completată prin alta din 26 august 1699. Privitor la Racovița, în documentele bisericești s-a păstrat numele protopopului Toma, primul slujitor al altarului cunoscut al satului, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]