7,569 matches
-
a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile din hățuri, dar mă străduiam să le aduc la ascultare. Încet-încet, soarele, care urcase în vârful cerului, mi se așezase drept inimă. Așteptam cu nerăbdare glas de clopot, care să vestească masa de prânz de la mănăstire. În scurtă vreme, ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dar până una-alta “cât vom trăi să avem a ne odihni”. Și dacă donatorii or fi fost tineri, cei de la “Driiano” n-au decât să aștepte mult și bine moartea donatorilor. Odată cu ultimul cuvânt, s-a auzit zvon de clopot. Asta însemna ceasul vecerniei. Călugărul a privit la mine, făcându-mă să înțeleg că ne vom opri din voroavă. ― Apoi, pe astăzi ne-a fi deajuns. Să ne vedem fiecare de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce dinspre mănăstire a ajuns la mine zvon de clopot... “Uite că e ora prânzului și eu nu am simțit că mi-i foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi și asta nu se ia din drum. Bravo, prietene!” - m-a firitisit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
atunci în cameră. “Înseamnă că gândul de veghe are dreptate în cele ce îmi spune... Și mai am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie. Deși eram destul de indispus, am urmat ritualul obișnuit al ospătării, apoi m-am întins pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am pus în gând. Cu desaga plină de cărți, am luat-o apostolește spre chilie, fiindcă foamea mă mâna din urmă. Vorba ceea: goliciunea mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care spunea că trebuie s-o iau apostolește către chilie. Am plecat grăbit, purtând în minte întrebarea: “Oare cine și ce îmi va aduce de mâncare? Ce bine ar fi dacă...” Numai că nu s-a întâmplat nimic care să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
În timp ce tocmai mă mândream în sinea mea că am reușit să străbat vreo patru veacuri din istoria frământată a acestei cetăți, care îi apărea prelatului Marcus Bandinus ca o nouă Romă, palele vânticelului care abia adia a adus zvon de clopot. Cel care anunța ceasul când călugării se adună pentru masă... Cu desaga pe umăr și sufletul încălzit de faptul că am văzut-o pe Zâna și că am reușit să sfârșesc studiul celor zece volume de istorie, am pornit spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale, bătrânul m-a făcut atent: ― Te rog ca diseară să nu întârzii. ― Nu voi întârzia, părinte. ― Poftă bună, fiule. ―Mulțumesc, sfințite. Aceeași urare și din partea mea. Acea atenționare: “Te rog
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
importanță ! E clar ? Gore Clar și felicitări, madamme Aspazia. Totuși, în afară de domnul profesor, mai aveți vreun martor ? ASP Da. Pe ăl de sus. Gore Pe...ăl de Sus?...Pe Dum... ASP Da. Pe dum-nea-lui, Nae Prescură, clopotar etilic la Popârliți, clopotul aflându-se din punct de vedere topometric, la cea mai ridicată cotă a comunei și mult deasupra nivelului Mării. Poate chiar deasupra Oceanului ? Gore Ca martor, ce poate să zică domnul Prescură ? ASP Nu zice nimic, că-i mut și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
au asupra corpului, sufletului aceste vibrații dizarmonioase? Am mai amintit de experimentele lui Masaru Emoto asupra apei. S-au făcut experimente și în acest sens, privind efectele sunetelor asupra corpului, sufletului și s-a constatat cum muzica simfonică, clasică, sunetul clopotelor, sunetele armonioase au efecte extraordinare asupra corpului, aduc armonia in trup si în suflet, contribuie alături de alte terapii la procesul de vindecare al diferitelor boli și în același timp s-a constatat efectul nociv al muzicii rock si al altor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zis ,,Ce vrei? De ce țipi?" probabil s-ar fi oprit. Ar fi dat o explicație sau ar fi plecat. Dar așa, văzând că țipă în zadar, a țipat și mai tare ca să fie auzită. Se simțea probabil ca sub un clopot de sticlă din care privea lumea care își continua mișcările netulburată. Ea vroia să iasă de sub clopotul de sticlă, să-l sfărâme și n-avea pentru asta decât o singură armă, disperarea ei. Disperarea cu care a început să țipe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi plecat. Dar așa, văzând că țipă în zadar, a țipat și mai tare ca să fie auzită. Se simțea probabil ca sub un clopot de sticlă din care privea lumea care își continua mișcările netulburată. Ea vroia să iasă de sub clopotul de sticlă, să-l sfărâme și n-avea pentru asta decât o singură armă, disperarea ei. Disperarea cu care a început să țipe ca și cum ar fi bătut cu pumnii în clopotul invizibil de sticlă. Până când țipătul s-a frânt. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își continua mișcările netulburată. Ea vroia să iasă de sub clopotul de sticlă, să-l sfărâme și n-avea pentru asta decât o singură armă, disperarea ei. Disperarea cu care a început să țipe ca și cum ar fi bătut cu pumnii în clopotul invizibil de sticlă. Până când țipătul s-a frânt. M-am întors atunci la prima mea pasiune, înțelegînd că ea e singura care merită să fie trăită, care nu te dezonorează. Pasiunea pentru dreptate. Am priceput că există atâta nedreptate pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată m-am oprit și am început să țip. Nimeni nu s-a apropiat de mine să întrebe ce vreau. Trecătorii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise sunetul acela vag de clopot, n-am știut niciodată. L-am auzit până ce am ieșit din pădure, apoi, brusc, a dispărut. Oricât m-am învîrtit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise sunetul acela vag de clopot, n-am știut niciodată. L-am auzit până ce am ieșit din pădure, apoi, brusc, a dispărut. Oricât m-am învîrtit și am așteptat nu l-am mai auzit... Ba nu, l-am mai auzit o dată, să nu mint. Era o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în jur, un întuneric alb, o mlaștină albă, vântul spulbera zăpada orbindu-mă și orice drum dispăruse. Eram gata să cedez, să mă așez în zăpadă epuizat, renunțând să mă mai lupt cu viscolul, când am auzit din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet de clopot. L-am recunoscut și m-a cuprins o mare emoție. Nu mă mai interesa că eram orb. Regăsisem clopotul. Și, într-adevăr, clopotul se îndepărta încet. Am pornit parcă după el și curând am priceput că ieșisem din mlaștină. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet de clopot. L-am recunoscut și m-a cuprins o mare emoție. Nu mă mai interesa că eram orb. Regăsisem clopotul. Și, într-adevăr, clopotul se îndepărta încet. Am pornit parcă după el și curând am priceput că ieșisem din mlaștină. Am auzit foarte aproape de mine sunetul arțarului din spatele gării. Și în aceeași clipă clopotul a dispărut din nou. Am deschis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet de clopot. L-am recunoscut și m-a cuprins o mare emoție. Nu mă mai interesa că eram orb. Regăsisem clopotul. Și, într-adevăr, clopotul se îndepărta încet. Am pornit parcă după el și curând am priceput că ieșisem din mlaștină. Am auzit foarte aproape de mine sunetul arțarului din spatele gării. Și în aceeași clipă clopotul a dispărut din nou. Am deschis ochii și mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai interesa că eram orb. Regăsisem clopotul. Și, într-adevăr, clopotul se îndepărta încet. Am pornit parcă după el și curând am priceput că ieșisem din mlaștină. Am auzit foarte aproape de mine sunetul arțarului din spatele gării. Și în aceeași clipă clopotul a dispărut din nou. Am deschis ochii și mi-am dat seama că visasem... Oricum, ciudată mlaștină, ce ziceți? Și încă nu observasem scena care m-a tulburat cel mai mult în ziua aceea. De fapt, un lucru banal care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a făcut între timp o băltoacă de sânge... așadar, îl renegi pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința asta. Singura speranță care ți-a rămas sânt amintirile tale, un sunet de clopot care întîrzie să renască și... da, nu mai e timp, cobra se ridică, scoate limba și te fascinează cu legănările ei, din moment în moment se va repezi, cobrele atacă totdeauna fulgerător, iar mușcătura lor e totdeauna mortală... Ai vrea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se va repezi, cobrele atacă totdeauna fulgerător, iar mușcătura lor e totdeauna mortală... Ai vrea să mai ceri o amânare, dar n-ai cui s-o ceri... deci renunți, aștepți să vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să te scoată din grotă, să te ducă între oameni, într-o lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Da, da, e ca o dâră mirositoare prin aer. Dacă aș închide ochii, m-aș putea duce după ea. Nu am nevoie de altă călăuză. Aș ajunge cu siguranță dincolo de mlaștini sau dincolo de pădure. Mirosul acesta e sunetul meu de clopot, profesore. Știi ce? Să fii fericit că n-ai uitat sunetul de clopot de care mi-ai vorbit. El e puntea dumitale. Urmând sunetul de clopot, iar eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]