3,745 matches
-
duce? De ce nu mi-a lăsat un bilet? Rămân îndelungată vreme ros de îndoială. Da: pe urmă singur argumentez în favoarea ei. Probabil se împăcase cu Anișoara și eu nu știam. Ca să aducă ulterior scrisoarea, i-ar fi trebuit prea multe complicități și nici nu avea certitudinea că aș fi găsit-o. De asemenea, ce motiv ar fi avut să mi-o plaseze aici? De ce să ție să ne împăcăm? Ce interes ar fi avut? Când mi-a refuzat primirea oricărui ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
societăți erau dominate de grupări largi sau de instituții care nu permiteau în niciun fel apariția entităților concurente. Statele autoritare controlau drastic grupurile și instituțiile, dar nici măcar cele liberale nu se caracterizau printr-o deschidere totală. În particular, o anumită complicitate între unele grupuri mai mari, precum patronatele sau sindicatele, părea să ducă, pe continentul european și în special în Scandinavia, la așa-numitele acorduri de "cartel". Acest tip de dezvoltare, care a ajuns să fie destul de comun, mai ales între
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rolului jucat de entitățile mai puțin "organizate" din societățile moderne, și în special din Occident. Aceste mișcări mai puțin organizate contrastau puternic și păreau a fi chiar un antidot pentru grupurile de interese organizate care păreau adesea să lucreze în complicitate între ele și cu guvernul, ca în cazul acordurilor neocorporatiste (Klandermans et al., 1981; Rucht, 1991). Diferența dintre grupuri și mișcări nu este totuși atât de marcantă pe cât pare. De fapt, noțiunea de "mișcare" cuprinde o dublă realitate, aceea a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
faptul că acest rol este amplu, poate chiar covârșitor; dar perspectivele continuă să se diferențieze în ce privește "valoarea" pozitivă sau negativă a grupurilor. Judecățile negative din trecut își au ecoul în pesimismul modern al celor care scot în evidență gradul de "complicitate" al grupurilor de interes majore (neocorporatism), sau al celor care doresc să facă o distincție clară între grupurile de interese în sensul strict (considerate mai curând birocratice) și mișcări (considerate mai deschise). Domeniul analizei grupurilor rămâne astfel controversat, controversele fiind
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de neocorporatism (Lehmbruch și Schmitter, 1982: 2-4). S-a sugerat chiar că societățile capitaliste avansate s-ar mișca neapărat spre acest stil de elaborare și implementare a politicilor datorită rolului jucat de grupurile reprezentând producătorii, între care apare chiar o complicitate. S-a arătat că democrațiile europene mai mici cele scandinave, statele Benelux și Austria se caracterizau prin procese ale politicilor publice în care principala funcție a guvernelor părea să fie aceea de a răspunde la cereri din partea grupurilor organizate sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de economie modernă. Anatema este aruncată asupra activităților comerciale, asupra "cîștigurilor murdare" ale negoțului, peste "cloaca bogățiilor", în vreme ce o bogată literatură despre negustori și antreprenori elogiază deschiderea de noi drumuri, circulația bunurilor, înmulțirea schimburilor. Condamnate în numele Fericirii și al Virtuții, "complicitatea ban-industrie", căutarea bunăstării, efortul general pentru ameliorarea condițiilor de viață sînt apreciate de numeroșii analiști drept tot atîtea cuceriri ale Civilizației. Nu trebuie decît să comparăm starea unor regiuni care nu au nici comerț, nici industrie cu starea provinciilor în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
leagă viața individului de ceea ce el numește, în altă parte, „subdestin”. Epoca, destinul pot justifica multe, dar nu totul. În triumful sau în eșecul individului intră și o voință bine sau rău dirijată, o ezitare, o lipsă de angajare morală, complicitatea, pe scurt, a forțelor subiective lângă complicitatea existenței obiective. Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în altă parte, „subdestin”. Epoca, destinul pot justifica multe, dar nu totul. În triumful sau în eșecul individului intră și o voință bine sau rău dirijată, o ezitare, o lipsă de angajare morală, complicitatea, pe scurt, a forțelor subiective lângă complicitatea existenței obiective. Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
este sociabil, se împrietenește repede, are ceea ce se cheamă vocația adaptării, se pare că nimic nu o să îl împiedice să trăiască mulțumit în orașul unde el a pus prima piatră. Nimic nu anunță în el un Meursault, o victimă a complicității vieții și a istoriei. Nu e totuși așa, ceva neprevăzut se întâmplă și curmă firul unei existențe fără traumatisme. Cartea începe în momentul în care neprevăzutul apare și împinge destinul acestui mărunt electrician spre o zonă tragică de existență. Călin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
nu ar trebui readus în starea lui paradisiacă, adică la starea inocenței. Totul e însă zadarnic, pentru că în insula utopică unde Călin și Maria se retrag, pentru a pune bazele unei lumi fără tragedii, încolțesc ura și îndoiala, violența și complicitatea. Încheierea e că nu se poate ieși din propria condiție și că o fatală complicitate împinge individul spre zone abisale de existență. „Omul - spune prozatorul - e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.” Ce sugerează aici este că nu există totdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
zadarnic, pentru că în insula utopică unde Călin și Maria se retrag, pentru a pune bazele unei lumi fără tragedii, încolțesc ura și îndoiala, violența și complicitatea. Încheierea e că nu se poate ieși din propria condiție și că o fatală complicitate împinge individul spre zone abisale de existență. „Omul - spune prozatorul - e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.” Ce sugerează aici este că nu există totdeauna o potrivire între logica destinului individual și logica existenței, că individul poate deveni, împotriva voinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
indivizi cu o stare civilă precisă și reia la persoana întâi scene pe care le-a narat înainte, indirect, în opera de ficțiune. Trecerea de la universul livresc la cel existențial se face fără nici o pregătire specială. Prozatorul este sigur de complicitatea și de puterea de înțelegere a cititorului său; fratele Nilă, portarul unui bloc de pe strada C.A. Rosetti, nu este altul decât personajul din Moromeții și Delirul. Greoi, cu fruntea groasă și pururi încruntată, ca și când destinul întregii lumi s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
maniera sa, la reducerea eterogenității dintre descriere și narațiune. 1. "... ambiția esențială a scriitorului este că trebuie în mod necesar să fie diferit", P. Valery. Pentru prezentarea acestor mecanisme, a se vedea Y. Reuter, 1981. 2. J. Ricardou denunță astfel complicitatea ideologică ce reunește sub același semn de "a avea ceva de spus" teoriile expresiei și reprezentării: " Dacă acest sens instituit privește aspecte ale Eului, manifestarea este în mod neobișnuit denumită expresie. Dacă sensul instituit se raportează la aspecte ale lumii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
V). Actorii secvențelor de spectacol istoric contemporan repetă, cu modificările de rigoare, acte ale protagoniștilor mitici. Participant la asasinarea lui Pătrășcanu, Lucuță intră în categoria ucigătorului de frate, a cărui spiță urcă până la Cain. În aceeași tipologie se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat ascunzătoarea unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în cruzime și reaua lui credință. Nu se poate arunca vina numai pe dominația străină (reală și dură în prima fază, jenantă întotdeauna), nici doar pe "responsabilii" de la vârf, instalați acolo fără voia poporului. O complicată rețea de interese și complicități, analoagă celei descrise de A. Zinoviev când vorbea de homo sovieticus, s-a format cu vremea, alcătuind adevărata temelie a puterii. Istoricii, sociologii, antropologii vor trebui să examineze fenomenul și să caute răspunsuri. Însă revoluția n-ar putea să antreneze
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la acea stare de libertate interioară, capabilă să garanteze autenticitatea noii atitudini. Mass-media a revelat, între timp, circumstanțe, conjuncturi demne de luare-aminte sub acest unghi. O societate civilă, încă timidă, e pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de res publica. Fără adevăr nu există libertate, nici democrație autentică. Am citit undeva, pe frontispiciul unei venerabile universități, acest îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-și încerca puterile. Vom urmări cu un ochi neîndurător fiecare faptă a administrației, de care depinde mersul mașinii guvernamentale, fiindcă dezmățul în administrație produce dezmățul universal: orice caz de nedreptate sau de abuz va fi pedepsit în mod exemplar. Tăinuirea, complicitatea solidară printre funcționarii administrației vor dispărea după primele exemple ale unei pedepse. Aureola puterii noastre cere pedepse eficace, adică neînduplecate, pentru cea mai mică încălcare a legii, pentru că orice călcare atinge prestigiul superior al autorității. Condamnatul, fiind prea aspru pedepsit
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
afacerile poliției; arestările propriu-zise vor fi făcute de corpul de jandarmi și de poliția municipală. Acela care nu ar face raportul său asupra celor ce a văzut și auzit despre chestiunile politice va fi considerat tot atât de vinovat de tăinuire sau complicitate, ca și când s-ar dovedi că a săvârșit aceste două crime. După cum astăzi frații noștri sunt obligați pe propria lor răspundere să denunțe obștii pe renegații lor sau pe persoanele care întreprind ceva contrar obștii lor, tot așa, în regatul nostru
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
diferiților parametri de mai sus; - evocarea unor evenimente trecute; - referiri la situații deosebite; - apelul la cunoștințe comune; - evocarea indirectă a normelor culturale de referință; - discreditarea unor atitudini, reguli sau norme. - zâmbetul, amabilitatea, atitudinile agreabile; - naturalețea discursului; - umorul; - evocarea situației de complicitate; - evocarea modului comun de a vedea lucrurile; - evocarea valorilor comune; - evocarea unei situații comune diferite de alte situații; - evocarea unor legături speciale cu persoane cunoscute de ambele părți; - evocarea unor legături comune valabile în prezent; - evocarea încrederii reciproce; - amenințarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Jolibert, "Comportement du consommateur", în Yves Simon și Pierre Joffre [coord.], Encyclopédie de gestion, Économica, Paris, 1997, pp. 372-475). Economiștii disting momentele consumului (decizie, act, satisfacere) și factorii (sociali, psihologici). Este remarcabil să constatăm, în plus, că există o mare complicitate între abordările psihologică și economică. Scopul practic al marketingului cultural se regăsește în definiția lui funcționalistă: "El are o funcție de mediere între ofertă și cerere, trebuie să organizeze întâlnirea dintre operă și public" (Yves Evrard, Le Management des entreprises artistiques
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ști de ce statul își însușește creația artistică și culturală încă din vremea Frontului Popular, așa cum arată Évelyne Ritaine (1983). Acesteia îi răspunde, într-un fel, analiza aparatelor ideologice de stat, dragi unor marxiști ca Jacques Ion sau Pierre Gaudibert. Ce complicitate se creează astfel între politic și cultural? Rezistența și criticile la această logică a interesului vin din partea artiștilor care refuză intervenția statului în domeniul creației, sub pretextul că resping impunerea unei arte oficiale, a unei arte de stat, a unei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
adecvate, determină trei concepții distincte despre rolul sociologului în cetate: teoria pieței este întotdeauna în raport cu o cerere instituțională și politică. Cercetarea este ghidată de scopuri instituționale, practice, în sprijinul grupurilor aflate la putere, pentru a favoriza, acompaniind-o, activitatea politică. Complicitatea cu mediul studiat se dezvoltă, până la a adopta o atitudine de expert solicitat și găsit. Arta și cultura sunt sectoare ale societății deosebit de atrăgătoare și "rentabile" pentru studii, din acest punct de vedere; teoria câmpului dezvoltă inevitabil un punct de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fapt nu e vorba încă de funcție); • Absența unul din membrii familiei este absent sau părăsește casa; • Interdicția o interdicție este adresată eroului; • Încălcarea interdicția nu este respectată; • Divulgarea obținerea acestor informații; • Vicleșugul cel rău izbutește să-și înșele victima; Complicitatea involuntară lăsîndu-se păcălită, victima își ajută inconștient dușmanul. Aceste prime șapte funcții constituie un fel de secvență pregătitoare; acțiunea propriu-zisă începînd odată cu funcția a opta: • Prejudicierea răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei; • Mijlocirea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un univers mitic în care este sau poate să fie eroul. În egală măsură discursul publicitar este subîntins de un univers ludic (P. Charaudeau, 1983: 102) al jocurilor de cuvinte, al ironiei, rimei și simetriei, prin care se instaurează o complicitate a plăcerii. Reușita mesajului publicitar este determinată de maximalizarea diferențelor (publicitatea pentru o mașină: Rabbitt Le lapin qui fait vroom!) și minimalizarea similarității printr-o retorică a formulelor pregnante, de o credibilitate în ultimă instanță lingvistică (jocuri de limbaj de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
O lucrare de referință în domeniul semioticii publicitare (Intelligence de la publicité a lui Georges Péninou) sintetizează într-o serie de trăsaturi semiotice cele două regimuri ale publicității REGIMUL DENOTAȚIEI REGIMUL CONOTAȚIEI Informație Semnificație Reprezentare Emoție Analitic Sintetic Obiect Semn Produs Complicitate Cunoaștere Valoare Instrucție Empatie Nume Caracter Practică Mit Mimesis Poiesis (G. Péninou, 1972: 112) Propensiunea spre vis și mit este modelarea așteptării salvatoare, aptă să răspundă angoaselor produse de o tradiție pustiită și de o modernitate pustiitoare (G. Balandier): "Țările
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]