5,487 matches
-
muncii etc.; 2.2) rata cheltuielilor cu salariile s-a redus cu 8,6% de la 156,25 lei la 142,85 lei, influența asupra cheltuielilor cu salariile fiind de -1.431,3 mii lei. Ca o concluzie generală, se poate conchide că majorarea fondului de salarii a fost justificată în totalitate deoarece s-a produs doar pe fondul creșterii productivității muncii. Factorul cantitativ, numărul mediu de salariați, și cel calitativ, cheltuieli cu salariile la 1.000 de lei cifră de afaceri
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
situațiile care impun alegerea în grup a unei decizii optime dintr-o serie de alternative sau când se impune stabilirea unui punct de vedere comun între diferite structuri, departamente sau niveluri ierarhice ale organizației. Din analiza rolurilor manageriale se poate conchide că există o multitudine de activități care solicită anumite calități ale managerului în acțiune. În legătură cu această observație, trebuie menționat faptul că nu toate activitățile unei organizații sunt executate de manager; prin delegarea sarcinilor, anumite roluri pot fi transferate în mod
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice sau piesă adiacentă mașinii, trece prin toate stările cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru, ocupat de mașină, ci este pe bord, fără identitate fixă, întotdeauna descentrat, conchis de stările prin care el trece”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Subiectul uman teoretizat de cei doi filosofi francezi traversează așadar o „serie de stări plecând de la zero”, „se naște în fiecare stare a seriei, renaște în starea următoare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
El va Încerca să demonstreze Într-o modalitate a priori existența lui Dumnezeu. De aceea, Duns Scot caută să confere necesitate raporturilor conceptuale pe care Își baza demonstrația. În linii mari, el stabilește că Dumnezeu este o ființă posibilă și conchide de aici că dacă o ființă e posibilă, este și necesară: „Dacă o primă cauză eficientă este posibilă, și dacă un scop final și o perfecțiune supremă sunt posibile, atunci rezultă de aici ca sunt totodată și necesare”. În această
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
noastre. Pentru că, deși noi vedem soarele foarte clar, nu trebuie să considerăm că este de mărimea pe care o vedem;, putem foarte bine să ne imaginăm distinct un cap de leu pe un corp de capră, fără ca, din aceasta, să conchidem că În lume ar exista himere: pentru că rațiunea nu ne spune că ceea ce vedem sau ne imaginăm astfel este adevărat. Însă ea ne spune că toate ideile sau noțiunile trebuie să aibă un fundament de adevăr. Căci n-ar fi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care le umple, este totuși mult mai puțin rezonabil să credem Într-un nu știu ce care nu e inteligibil, pentru a explica doar aparent și prin termeni ce n-au nici un sens, modul În care este rarefiat un corp, decât să conchidem, ca urmare a faptului că e rarefiat, că are Între particulele sale pori sau intervale, care devin mai mari și sunt umplute de un alt corp. Nu trebuie să ne fie dificil a crede că rarefierea nu se face așa cum
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
realizării finalităților educației” (Păun, 1982). Sociopedagogia urmărește deci utilizarea practicilor sociale în acțiunile și metodele educaționale. Educația este abordată ca o acțiune permanentă, disciplina în cauză ocupându-se atunci și cu educația adulților, cu diferitele sale forme și instituții. „Putem conchide”, scrie Emil Păun, „că sociopedagogia urmărește să studieze relevanța și impactul educațional al factorilor de natură socială, precum și modalitățile de dirijare și control al efectelor acestora în planul formării individului prin influența educației ca acțiune intențională”. Lucrarea sa se ocupă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
este neîndoielnic, dar acest câștig nu ar fi posibil dacă individul nu ar fi expus influenței colective. Dacă datorăm educației „partea cea mai bună din noi”, va trebui să recunoaștem că „această parte este de origine socială”. Și sociologul francez conchide: „Trebuie să ne întoarcem la studiul societății, căci numai în el poate găsi pedagogul principiile speculației sale” (ibidem, p.73). Din afirmarea primatului societății, crede un exeget contemporan, decurge ideea că individul nu poate exista ca ființă independentă și autonomă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pedagogiei sociale, prin comparație cu pedagogia, insistând doar pe cultivarea individualității, rezultă din constatarea: „Toate valorile, pe care le numim valori ale culturii, își datoresc și originea, și dezvoltarea vieții sociale”. Deoarece „numai în societate avem atitudini filosofice, artistice, religioase”, conchide pedagogul român, „problema pare că se rezolvă în favoarea socialului”. Pedagogia socială nu încalcă însă drepturile personalității umane, ci oferă acesteia condiții cât mai prielnice de dezvoltare. Sub imboldurile acestei direcții, în științele educației s-a ajuns, crede I.C. Petrescu, la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fost redusă. Nu au existat manuscrise sau nu s-au putut tipări. Dintre puținele abordări, în primii ani de după 1989, semnalăm doar două luări de poziție, propunând noi strategii în educația adultului. Este nevoie de o reformă a educației adulților, conchide profesorul George Văideanu, de o „revigorare sau de sporire a coerenței și eficienței sistemului... cu preocuparea înscrierii sau reînscrierii în contextul european”. După ce, timp de patru decenii, educația a fost marcată de „tehnologism și de economism”, punându-se accentul doar
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
răspunderea culturii sătești”. Mai mult, echipa poate servi drept model, exercită o „influență pedagogică” chiar și asupra „oamenilor politici” care sunt animați de bună credință în munca lor de organizatori. În finalul acestui articol, publicat în decembrie 1936, D. Gusti conchide: „Această multiplă operă de pedagogie socială este deci aceea care ne dă cea mai mare satisfacție și ne face să credem într-un viitor mai bun”. Experiența din timpul campaniilor studențești de vară a dezvoltat un model original de cercetare-intervenție
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în țările române, act ce rezervă înfăptuirilor de la Scăieni un loc aparte în istoria luptei pentru progres social și cultural, pentru școală și instrucție în țara noastră. G. Mladenatz, cel ce îngrijește volumul de scrieri economice al lui T.Diamant, conchide la sfârșitul introducerii sale: „Teodor Diamant ne apare ca un om cult, un dezinteresat, câștigat pentru ideile cele mai progresiste ale timpului său; nu a precupețit nimic pentru a le răspândi și chiar pentru a le vedea devenite realitate. A
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
realizat” 22 februarie 1991 Ă 582). Vorbind despre „sărmanii ardeleni”, despre care spune că nu-i poate, totuși, disprețui și despre regățenii caracterizați de un englez de la BBC ca fiind „popor înșelător Ă nestatornic, viclean, plin de fantezie, teatral”, Cioran conchide: „cred că am moștenit și defectele unora și ale altora, așa încât sunt un «român absolut»” (12 iulie 1974 Ă 605). În fine, crede în fatalitate Ă și n-o mai disprețuiește, căci „datul” e și „noroc”, neîmplinirea e (și) împlinire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mahala!” (16 iunie 1970 Ă 486). Tristețea... Ă aici e un semn încă al compasiunii îndurerate. De altfel, se recunoaște în Eminescu. După ce mărturisise că viziunea nu i se datorează vreunei influențe, ci „unor infirmități, unor tulburări... înnăscute”, Cioran conchide: „Nu e mai puțin adevărat însă că într-un anume sens eu descind direct din Rugăciunea unui dac, al cărei ton violent, rostit ca un blestem și nu ca o iertare, mi-a plăcut întotdeauna” (24 III 1975 Ă 265
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scăpa de un destin minor, asta e convingerea mea adâncă” (idem). Verdictele în acest sens nu sunt izolate și, uneori, în ele mai apare tristețea că ele nu mai sunt nici măcar consecința disprețului. Referindu-se într-un loc la Brâncuși, conchide: „Rare sunt reușitele tribului nostru: două sau trei și care, atunci când sunt etalate, stârnesc surâsul: Seminție fără rost. A trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pasiune se dizolvă în suferință, cum orice patimă se convertește în tortură. Or, convertirea aceasta este o ispășire care împlinește și, când gândește așa, Cioran se află în preajma unui sens. Doar că mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât să dea dreptate vorbelor testamentare ale mamei, invocate ca pe un cod impersonal, care mută orice contextualizare în derizoriu: „Mama, înainte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
poate depăși limitele prea strâmte ale scepticismului, dorindu-și cinismul practic. Într-un loc, după o secvență amplă în care detaliază „extraordinara figură a lui Talleyrand” (întregul său oportunism și orice trădare a lui ar fi urmat „mișcarea istoriei”), Cioran conchide: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să mă scutur de o atât de grea moștenire” (III, 54). Vina e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbă, atunci când notează această scenă, Cioran începe prin a se blama. „Rușine, rușine, rușine”. Într-o dimineață, se înfurie „dincolo de orice închipuire” (III, 140) pe instalator. I se face atât de rușine de „ieșirea” lui încât îi cere scuze. Apoi conchide: „Lucrul cel mai grav e să-ți pierzi controlul de sine” și recunoaște că, dacă în tinerețe îi plăcea să insulte oamenii, acum, de fiecare dată când o face, are „vii remușcări”. Dar remușcarea, cum o spusese cu multă vreme
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima” (II, 213). Altundeva, conchide că „venirea gloriei coincide cu cea a sterilității” (I, 147). Eventual l-ar încânta o glorie obținută prin distrugere: „O formă ispititoare de glorie, poate una din cele mai frumoase: să-ți legi numele de năruirea unei religii” (I, 147
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a slăbit, și an de an am asistat la declinul convingerii că am o misiune de îndeplinit, o influență de exercitat” (III, 124). Își amintește că la München, în 1936, credea că o nouă religie avea să apară în Balcani. Conchide: „Cu vârsta, am devenit modest, adică din ce în ce mai normal” (idem). E mai degrabă aici cenușa amintirii unei vâlvătăi care-i dădea sens și identitate. Notează la un moment dat: „Mă revolt împotriva grandomaniei altora pentru că nu mai am șansa de a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lucruri și de oameni. Să acceptăm sărăcia, anonimatul și moartea. Să ne reducem la maximum ambițiile, să acceptăm să trăim neștiuți, să ne obișnuim cu ideea de a dispărea...” (II, 195). Apoi, dându-și seama de imposibilitatea împlinirii acestor sfaturi, conchide: „Să dorești toate astea nu-i greu, dar când e vorba de trecut la fapte! Totuși se pot face unele progrese” (idem). Sau: „Din nefericire, am dorințe. Sunt sigur că dacă m-aș rupe de lume complet, tot n-aș
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
administrativ în dauna nivelelor superioare, de natură politică; 5. funcționarii intervin decisiv în formularea normelor de aplicare și în implementarea politicilor, instanțe prin care ele pot fi substanțial modificate față de intențiile politicienilor ce le-au legiferat. Peters (1999, p. 242) conchide că birocrația (și, astfel, funcționarii)dispune de expertiză, stabilitate și tehnici necesare pentru a influența deciziile politice. Ea dispune nu doar de expertiză, ci are și capacitatea instituțională de a se implica prin mijloace mai mult sau mai puțin legitime
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
acțiunile deformate ale birocraților să satisfacă unele interese/obiective ale acestora. Acțiunile sunt deformate astfel încât birocratul să obțină ori mai multă putere, ori mai mult venit, ori mai mult prestigiu, ori mai multă securitate, ori mai multă comoditate etc. Putem conchide că ne așteptăm la un grad cu atât mai mare de corupție a birocraților de la un nivel inferior cu cât nivelurile ierarhice în cadrul organizației sunt mai multe, pentru că acești birocrați au puteri discreționare mai mari. Existența canalelor redundante este în
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
nu a avut o moralitate exemplară. Aceeași întrebare a avut-o, fără nici o înțelegere cu mine, vărul meu Eugen, profesor la Politehnica din București, absolvent al aceluiași liceu. In ciuda acestei observații malițioase a fostului meu profesor și director, pot conchide totuși că acești oameni, cu slăbiciunile lor, au contribuit la construcția școlilor și nu la închiderea lor, așa cum fac guvernanții de astăzi. Doi oameni devotați Tecuciului au construit un spital, singurul care este și astăzi și un liceu care a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prin prisma războiului dar ororile din pușcăriile comuniste nu pot fi justificate pentru că au fost pe timp de pace. Comparând închisorile comuniste cu Auscwitz, Buchenwald și Dachau și apreciind că nu s-au petrecut masacre ca în lagărele fasciste, conchide că torturile din pușcăriile comuniste câteodată le-au întrecut pe acelea din lagărele morții. Și în ceea ce privește muncile la care erau supuși deținuții în lagăre, autorul exemplifică lagărul de la Periprava unde” nenorociții de deținuți sunt puși la cele mai grele munci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]