4,459 matches
-
iubirii, populăm hotarele celuilalt cu lipsa noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De-abia în iubire elementele fondului intim-străin îmi apar în toată inconsistența lor și își dezvăluie natura accidentală și exterioritatea. De-abia acum aflu că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
realitatea care se distribuie fără să se împartă, ca lumina soarelui, ca un cântec, ca o valoare. Prietenia, deși o consumăm cu toții, nu o regăsim oricând intactă? Ideile sânt deci realități mai puternice decât noi, care au o subzistență fără consistență. Nu au un contur care să poată fi perceput prin analizatorii obișnuiți. Nu "vezi" relațiile de producție, dar nici nu poți spune că nu există și nici nu poți spune că realitatea ta de individ e mai puternică decât viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
individ e mai puternică decât viața, limba sau raționalitatea. Cu alte cuvinte, ești "întru ceva" care e mai puternic decât tine, dar care se adeverește prin tine, prin fiecare caz individual. Cum să putem vorbi atunci atât de ușor despre consistența obiectivă a Ideilor? În fond, Platon se întreabă: poate cineva dintre noi pretinde că e omul adevărat, prietenul adevărat etc. ? Pot eu, ca ființă aproximativă, să exist, în timp ce omul adevărat nu există? Pot eu să nu trăiesc în ceva mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povestim ziua, apoi judecata începe. " Pornesc de la o distincție logică. Disting universalul de general. Universalul este extensiv, privește totalitatea cazurilor, în timp ce generalul este de ordinul speciei: în vreme ce generalul îi vizează pe toți în același timp și are o subzistență fără consistență, ca limba sau ca spiritul obiectiv, univesalul nu are întotdeauna generalul în el, rămânând să-i vizeze nu pe toți odată, ci pe toți gândiți ca fiecare în parte și într-un moment determinat. Moartea, de pildă, este un universal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși faptul de a reacționa la "transcendental" ca o eminență a lui "dincoace", a "sinelui lărgit" etc. "Cîtuși de puțin: mă ierți dacă îți spun că le simt ca pe niște locuri comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă umbră, și e bine așa. Însă altceva mă încîntă să observ. Scrieți, și tu și Andrei, mai bine decât scriam noi. La vârsta voastră, noi păcătuiam fie printr-o învolburare a ideii, care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care, neputând fi unite decât prin salt, oferă un model ontologic nesaturat sau, în plan subiectiv, generează drama). Invers, pentru Noica, Hegel e valabil potrivit modelului - realizează G-D-I -, dar pentru mine este nepreluabil peratologic (limita ca atare nu are nici o consistență; totul e flux). La Noica, e tot mai mult vorba de o intransigență prin blocaj în propriul gând. Ce se întîmplă aici cu faimoasa "închidere care se deschide"? Astă-seară a fost rândul lui Andrei de a ne povesti etapa în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ce îl detest pe Nietzsche: în vidul conștiinței lui filozofice nu putea apărea decât voința, voința în forma ei cea mai proastă, ca voință de putere. La fel, eticul în genere nu trebuie să ajungă la virtuozitate, ci doar la consistența lăuntrică a ceea ce faci. Îmi place teribil vorba lui Kant că eticul e acea comportare care trebuie săvârșită în singurătate ca și cum ar fi săvârșită în comunitate. Îmi displace comportamentul care vrea să se instituie ca "etică pentru alții". De altminteri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit poate în seducția vieții publice, s-ar fi lăsat confiscat de gloria parlamentarului, de pildă. Pentru că și articolul lui, dacă e să îl judec - și sânt tentat ca mâine să-l reluăm paragraf cu paragraf spre a-i vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos. E un gest mai mult de demnitate cărturărească, nu și un act cărturăresc. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții, ea este oarecum adăugată ei, dintr-un "afară" care-i macină consistența și o face să rămână etern străină de ea. Și un copil simte asta. Simte că balaurul face parte din poveste. Pe când personajele mele, deși aveau nume abstracte, se născuseră din relația câtorva fragmente de viață, cât se poate de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păr bogat. Dar mai era și o mască împotriva firelor rebele, un complex calmant și balsam. Toate pentru acele femei cărora le place să aibă părul lipit de cap. Cum putea împăca ambele tabere? Cum putea materialul ei să capete consistență? Era o nebunie. Este posibil să ai un păr care să fie și plin de volum, și lipit de cap? Sau ar fi trebuit să mintă că părul trebuie să fie lins înainte să prindă volum, inventând astfel un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am petrecut vreo zece zile delicioase În compania părinților mei. Îmi fusese de ajuns să pricep că nu mai trebuia să menționez proiectul meu de roman. Le-am povestit scenariul, iar mama mi-a dat sfaturi prețioase pentru a da consistență psihologiei personajelor. Am considerat-o Întotdeauna o excelentă creatoare de dialoguri. În parte datorită ei a căpătat scenariul meu un avans din suma Încasărilor, iar producătorul neamț s-a decis să-l realizeze. Tata mă sfătuia să lucrez În cinemascop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Prin aparițiile sale publice, prin cărțile și studiile sale, prin rezultatele muncii echipei Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” al Academiei Române, pe care îl conduce, Marius Sala ne invită să facem din interesul față de limbi o pasiune a cărei consistență se apropie de cea pentru istorie. Funcționarea și evoluția limbilor s-au transformat, prin Marius Sala, pentru publicul românesc, într-un subiect de larg interes. Colecția „Viața cuvintelor”, deschisă la Editura „Humanitas” cu această carte, intitulată 101 cuvinte moștenite, împrumutate
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
la construirea relațiilor dintre cele două spații. Și peste tot, discuția a început sau s-a dezvoltat într-un subiect drag ambelor părți: parteneriatele interuniversitare, istoricul acestora, dezvoltarea lor care poate și trebuie să fie lărgită, îmbunătățită și întărită prin consistența acțiunilor. Protocolul de colaborare dintre cele două Universități bucovinene a fost mereu dat de exemplu. “Suceava-Cernăuți” s-a transformat, pentru o zi, la București, într-un model de trăinicie a unor legături istorice, actualizate și modernizate de la o etapă la
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Aș mai menționa și întârzierea unor politici publice care să vizeze probleme ca susținerea financiară a fertilizarilor in vitro sau modificarea indemnizației de creștere a copilului. Dar să nu vorbim numai de cantitate, ci și de calitate, de calitatea și consistența unor caractere feminine de care politica și societatea are nevoie și pe care noi, ca organizație de femei a unui partid politic, trebuie să o promovăm. Sunt voci care s-au exprimat vis-a-vis de faptul că simpla existență a unei
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
persoană și se sinucide, iar Socrate își reproșează că n-a știut să-i ofere îndrumarea potrivită : De ce te-am lăsat singur ?... Singur cu destinul tău... (p. 77). Moartea tânărului nu-i poate fi imputată direct filosofului, dar ea dă consistență dramatică uneia dintre acuzațiile formulate la proces, aceea de corupere a tineretului. Sosirea în sala de judecată a lui Anytos îmbătrânit mult, gârbov, trist, ca o mașinărie stricată (p. 86) impresionează asistența mai mult decât cuvintele meșteșugite ale lui Meletos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și de viziunea unei femei uriașe, îmbrăcate în negru, cu părul atârnând ca niște șerpi, cu o mătură în mână (I, p. 35-37). Tulburarea consoartei lui Tarquinius amintește întrucâtva de halucinațiile percepute de lady Macbeth (Macbeth, V, 1) și dă consistență dramatică unui personaj secundar ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul antic fără ca acesta să urmărească și repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care pune capăt vieții lui Brutus este fratele lui Aruns, Sextus, violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între cel ce incarnează abuzurile tiranice și apărătorul libertăților democratice. În plus, eroul negativ capătă o consistență și o pondere pe care nu le avea în cronica antică. Acolo, el apărea doar episodic, sfârșind ca victimă a locuitorilor din Gabii, dornici să se răzbune pentru nelegiuirile lui trecute (I 60). Personajul dramaturgului român intră în scenă în timpul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unor valori superioare. Tot astfel, Zoe Dumitrescu Bușulenga afirmă limpede superioritatea lui Sofocle, ca analist al omului, asupra lui Eschil care făcea adesea din lirism instrumentul unei tensiuni tragice înalte suplinind un profil uman slab, ilustrat de paloarea, lipsa de consistență a lui Oreste și a Electrei, de caracterul monocord al lui Xerxes, de nedefinirea lui Eteocle (p. 181). Deși se despart adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
CÎnd am intrat În librărie, Fermín Își ridică privirea și Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Ce-i cu fața asta? — Fermín, cred că avem o problemă. Chiar În acea seară am pus În aplicare planul de mare intrigă și puțină consistență pe care Îl concepuserăm cu cîteva zile În urmă Împreună cu don Gustavo Barceló. — Primul lucru e să ne asigurăm că dumneata nu te-ai Înșelat și că sîntem sub supravegherea poliției. Acuma, prefăcîndu-ne că habar n-avem, o să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub semnul Îndoielii, ci pur și simplu umbli după el pînă cînd se destramă sau te distruge. Am urmat-o pînă În Îngustul salon de penumbră unde Își avea masa de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mă mărit, Daniel. Am rămas uitîndu-mă la receptor. Am avut impresia că picioarele mi se afundă În pămînt sau că scheletul mi se micșorează cu cîțiva centimetri. — Daniel, mai ești acolo? — Da. — Te-a surprins. Am Înghițit o salivă de consistența betonului armat. — Nu. Ce mă surprinde e că Încă nu te-ai măritat pînă acum. Nu ți-or fi lipsit pretendenții. Cine-i norocosul? — Nu-l cunoști. Se numește Jacobo. E un prieten al unchiului meu Gustavo. Șef la Banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parțial ponderată prin așa-numita teorie a gravitației (Dodd, 1950), care urmează logica de bază a gravitației definită de Isaac Newton în fizica clasică: cu cât distanța dintre două zone incluse în rețeaua de migrație este mai mare, cu atât consistența trendului dintre cele două zone tinde să se diminueze. În plus, trebuie avut în vedere faptul că atitudinile și comportamentul potențialilor emigranți se constituie numai la nivelul raționalității individuale ce vizează de asemenea interesele grupului proxim (eventual ale familiei lărgite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
firesc să înfățișăm, succint, viziunea despre conceptul care figurează în însăși denumirea orientării. Este vorba, apoi, despre o lucrare considerată „un document fondator recunoscut al studiilor culturale britanice” (Peters, 2003, 228), care prefigurează o viziune despre comunicare, o viziune cu consistență reală și cu elemente de originalitate de nimeni puse la îndoială. În momentul apariției lucrării lui Williams, dominante în epocă erau criticile culturale promovate de către Adorno și Horkheimer și, în spațiul britanic, de către Q.D. Leavis și F.R. Leavis (pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pot direcționa viața și nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate menține viața spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva care nu poate lua o consistență, dar care, prin ficțiunea lui, poate să stimuleze o iluzie de viață. Trăiesc pentru că munții nu râd și viermii nu cântă. O pasiune a absurdului nu se poate naște decât într-un om în care s-a lichidat totul, dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]