4,975 matches
-
de infertilitate masculină sunt prezentate în tabelul 58. Examenul clinic al bărbatului infertil trebuie să precizeze: antecedentele personale privind derularea pubertății, prezența orhitei urliene, calitatea dinamicii sexuale; date clinice generale: calitatea dezvoltării caracterelor sexuale secundare; aspectul organelor genitale externe, dimensiunile, consistența și sensibilitatea testiculelor (testiculele mici, dure, insensibile sunt evocatoare pentru disgenezii gonadice sau orhite, iar volumul testicular normal este de obicei asociat cu anomalii ale ductelor spermatice). Investigațiile de laborator debutează cu spermograma. în cazul unor anomalii severe, se impun
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
imperioasă de defecație), durere la defecație (fistule, abcese anale, hemoroizi) - tulburări de tranzit intestinal: diaree (eliminare frecventă de scaune lichide sau semilichide, cu resturi alimentare nedigerate) în boli inflamatorii ale intestinului, constipație (eliminare rară până la câteva zile de fecale de consistență crescută, în cantitate și volum mici), alternanța diaree-constipație în neoplasmul colo-rectal, ileusul (suprimarea completă a eliminării materiilor fecale și gazelor) - emisia de gaze: eliminarea frecventă se numește flatulență - hemoragia intestinală poate fi sub formă de melenă (scaun negru, moale, lucios
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ascită 3. endocrine: ginecomastie, atrofie testiculară, impotență sexuală, scăderea libidoului, amenoree, infertilitate 4. neuropsihiatrice: astenie marcată, somnolență diurnă și insomnie nocturnă, uneori tulburări de comportament 5. sindrom hemoragipar: gingivoragii, epistaxis, hematoame, echimoze, peteșii pe gambe și brațe 6. hepatomegalie cu consistență crescută, margine dură, ascuțită, suprafață regulată sau nodulară 7. hipertensiune (HT) portală prin creșterea presiunii în sistemul port, manifestă prin: splenomegalie, circulație colaterală abdominală, ascită, hemoroizi. La aceste semne se adaugă varicele esofagiene și gastrice care nu sunt evidențiate clinic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în mod normal formațiunile anatomice ale aparatului renourinar. Doar la pacienții cu țesut adipos foarte sărac reprezentat se poate palpa polul inferior al rinichiului drept, recunoscut prin faptul că păstrează permanent contactul lombar. Palparea rinichiului urmărește poziția, volumul, forma, mobilitatea, consistența, suprafața și sensibilitatea rinichiului. Creșterea în dimensiuni apare în caz de hidro- sau pionefroză, tumori renale, rinichi polichistic (recunoscut prin faptul că este bilateral mărit și cu suprafața boselată). Rinichiul poate fi palpat fără a fi crescut în dimensiuni în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
deplasează în sens caudal (în jos). În această situație rinichiul este mobil deoarece poate fi readus în poziție prin împingere. Există 3 grade de ptoză renală, iar palparea pune problema diagnosticului diferențial cu alte organe abdominale (vezicula biliară, splină, ficat). Consistența normală este dură, devine elastică sau fluctuentă în caz de hidrosau pionefroză. Suprafața netedă se modifică în tumori renale sau rinichiul polichistic. În mod normal rinichiul nu este sensibil la palpare. Procedeele de palpare pot fi monomanuale sau bimanuale. Cel
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
împrumutate modelele? Că acolo se făurește o cultură atât de mare precum cea a antichității? Că acolo e o adevărată Schlarafenland, o Paese di Cuccagna? Că utopia era posibilă? Fericirea colectivă, libertatea de gândire de acolo, explozia artelor, chiar și consistența flamandă a meniului sovietic conturau o astfel de imagine. Spre asta s-ar fi îndreptat și românii, muritori de foame deocamdată. E limpede, Călinescu plusează în direcția pe care i-o cereau interesele partidului care îl făcuse deputat. Ascetul din
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca o zăpadă liniștită", Ghimpii adoră). Exceptând însă gruparea suprarealistă care se cristaliza în jurul lui Gellu Naum și Gherasim Luca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nenumărate ființe albe și negre ca pionii de șah/ unde Moartea își sculpta profilul pe fiecare din fețe". Pionii sunt și ei marionete, piese fără importanță, iar rasa nu contează. Totul se sfârșește în domeniul artei, nimic nu mai are consistența realului, ca și cum s-ar da o replică tuturor celor care credeau că arta e un univers de grad secund, o copie a primului, totul e răsturnat aici, lumea nu-și găsește consistența și se transformă în copie a universului secund
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sfârșește în domeniul artei, nimic nu mai are consistența realului, ca și cum s-ar da o replică tuturor celor care credeau că arta e un univers de grad secund, o copie a primului, totul e răsturnat aici, lumea nu-și găsește consistența și se transformă în copie a universului secund. Ultima strofă aduce un alt element în acest univers distonant, jocul lingvistic, cu schimbări ale regimului morfologic sau semantic: "Zorile purtau pe bună-dimineața brațelor de flăcări/ spiritul matematic al domnului inginer sustras
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se confundă, "un înger își desfrunzește din aripi albul arctic" e o construcție oximoronică, viață și pustietate alăturate, într-o demonstrație de pierdere în material a spiritului. Totul e scriitură, chiar și viața umană, nimic nu pare a avea suficientă consistență pentru a aspira la o existență de sine stătătoare, "amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgulă pe cer". Motivul trubadurului e folosit și aici, " Doamnă, aceasta e cea din urmă floare pe care mi-o arunci/ și de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că ei înșiși sunt personaje, ca în cazul lui Jose Saramago. Și aici se creează temporar iluzia sincerității, prin acumulări de elemente care par să contureze un mediu care capătă concretețe, dar apoi este făcut să-și piardă din această consistență precum un castel de cărți de joc care se dărâmă lăsând în loc o lume compusă din piesele acestui puzzle. Deși este dificil de realizat o segmentare a acestor tehnici care presupun, în principal, un acut dialog fie cu lumea, fie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugerează și el aceeași detașare, privirea de la o distanță ironică a propriilor zbateri sufletești. Lirismul lui Tonegaru se constituie tocmai din aceste ruperi de ritm, din aceste schimbări de tonalitate. De aceea se multiplică și elementele care sugerează lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nicio schimbare nu aduce ceva total diferit. Tehnica e în mare parte proprie lui Tonegaru care reușește să-și constituie poemele din astfel din alunecări, din treceri de la o idee la alta. De la motivul luminii care se lichefiază și capătă consistență materială, aproape împietrind, dar care rămâne încă un semn pozitiv, în prima parte a strofei citate, la ancora cu dublu însemn se simte oscilarea interioară. Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e un desen al unui peisaj urban doar ghicit, lipsit de consistența realității, " Dincolo de spatele meu bănuiam un oraș/ Pensulând fiecare punct esențial/ limbi de flăcări ajungeau până la stelele fixe/ ca și cum pe un prosop uriaș/ pus la uscat/ fluturau urmele de sânge lăsate de Cain". Totul este distorsionat, mitologia nu face decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de incertitudine nu lipsesc nici aici, eul poetic nu impune o viziune, ci încearcă să surprindă o fărâmă din realitatea care se refuză, de multe ori aceasta nu poate fi reconstituită decât fragmentar și prin presupuneri succesive, nimic nu are consistența adevărului absolut "dincolo de peluze un visător oarecare/ poate la cine știe ce mansardă". Finalul, devenit aproape celebru pentru afirmarea frondei, s-a spus, închide textul simetric oferind ceea ce ar putea fi echivalat cu resemnarea, dar și cu schimbarea viziunii, există aici o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a exteriorului cu lumea interioară. Se lasă impresia că exteriorul e fals, e nesigur, singura realitate ce poate fi cunoscută și exprimată e cea interioară, în comparație cu aceasta lumea exterioară devine una a ficțiunii, în care impresiile nu reușesc să capete consistența certitudinii. Se preferă concretizarea imaginii prin trimitere la cotidian, la realitatea imediată. "De țărm fosforul mării se izbea/ plesnind ca niște palme de copil/ pe apa dintr-un bazin cu heruvimi de ghips/ să prindă un pește roșu mort inutil
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poate descoperi "ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte...". Certitudinea în conturarea tabloului devine pe final incertitudine, sunt, de fapt, coordonatele pe care se structurează poezia epocii, poate ca o consecință a războiului, unele fapte capătă consistență, altele se estompează, realitatea fiind în continuă schimbare. Tratarea iubirii sau a relațiilor amoroase are ceva din ironia și savoarea caragialiană, pentru că sunt supuse aceleiași degradării. Titlul este și el unul apropiat de cele publicistice în astfel de cazuri, Dramă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
însă nu implică o relaționare a umanului cu universalul, neimplicarea este subliniată cu emfază, "minutele defilau seci". Tehnica este a acumulării "inocente" de detalii care subminează seriozitatea textului. Proiectarea în trecut se produce și aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a desfășurat. Eul poetic are certitudinea unor mișcări subtile care scapă legilor cauzalității și înțelegerii umane. Siguranța/ certitudinea e legată tocmai de proiecția în viitor, dacă trecutul sau prezentul sunt inconsistente, vagi, greu de surprins, universul imaginar proiectat capătă o consistență mult mai mare. Termenul de întărire "zău" face și el parte din arsenalul retoric cu care se joacă poetul, "dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște așa tradițional/ și-aș descărca într-însa
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și parodică a universului real sau a celui literar și totodată adoptarea unui limbaj care se vrea sincer, a unui discurs autobiografic pentru că, până la urmă, propria existență este singura care poate fi supusă observației. 3.1. Autoreferențialitatea Pierderea încrederii în consistența lumii, nu numai în puterea umană de a o cunoaște în totalitate duce și la tratarea ei ca pe un imens text, o imensă ficțiune, de aici atât fragmentarismul cât și autoreferențialitatea poemelor ce caracterizează postmodernismul: "desubstanțializarea lumii fiind una
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stătută,/ sinuoase moluște cotcodocind duios/ peste neîncepute emoții, printre gânduri/ desfăcute în șisturi virgine..." (Singur-lună). La Daniel Corbu, transformarea lumii în text este însoțită și de o serie de căutări ale unor posibile origini ale poeziei, universul și-a pierdut consistența, devenind o simplă imagine, o fotografie a banalului, o copie. Poezia nu va fi însă o copie a unei altei copii, ci un text despre modul în care fragmentele de realitate se transformă în text: "Astăzi privesc lumea cu ochiul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
caz și în celălalt în poezia avangardei): "La dracu! Ei bine, nu sunt singur!/ Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/ nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e nici lună - nu-i nimic..." (Singur-lună). Poetul nu mai are încredere în consistența realității, în ceea ce-i transmit simțurile. Nimic nu este absolut și singura "realitate" pe care o cunoaște este cea pe care și-o construiește din cuvinte. Nici lui, nici cititorului nu i se mai permite iluzionarea, de aceea poezia este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau maligne (primare sau secundare) determină hepatomegalie circumscrisă sau chiar difuză. ETIOLOGIE Cauzele hepatomegaliei sunt diverse, fiind atât hepatice cât și sistemice (tab. 28). Elementele care trebuie considerate în descrierea unei hepatomegalii sunt: mărimea, viteza de creștere, sensibilitatea, suprafața, marginea, consistența, existența stigmatelor sugestive pentru o boală cronică de ficat sau una sistemică. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Variante de hepatomegalie 1.Hepatomegalia din ciroza hepatică: ficat mărit moderat de volum (spre sfârșitul bolii, ficatul se micșorează), nedureros, cu suprafață neregulată, margine ascuțită, consistență fermă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
marginea, consistența, existența stigmatelor sugestive pentru o boală cronică de ficat sau una sistemică. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Variante de hepatomegalie 1.Hepatomegalia din ciroza hepatică: ficat mărit moderat de volum (spre sfârșitul bolii, ficatul se micșorează), nedureros, cu suprafață neregulată, margine ascuțită, consistență fermă și mobil cu mișcările respiratorii. Stigmatele cutaneo-mucoase sugestive pentru ciroza hepatică întăresc diagnosticul. 2. Hepatomegalia tumorală 2.a. Hepatomegalia din cancerul primitiv hepatic: mărire parțială sau globală importantă și rapidă a ficatului, consistență dură, suprafață neregulată, de regulă dureroasă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
nedureros, cu suprafață neregulată, margine ascuțită, consistență fermă și mobil cu mișcările respiratorii. Stigmatele cutaneo-mucoase sugestive pentru ciroza hepatică întăresc diagnosticul. 2. Hepatomegalia tumorală 2.a. Hepatomegalia din cancerul primitiv hepatic: mărire parțială sau globală importantă și rapidă a ficatului, consistență dură, suprafață neregulată, de regulă dureroasă (posibil și nedureroasă), aproape fixă cu mișcările respiratorii; un suflu prehepatic poate fi uneori ascultat. 2.b.Hepatomegalia din cancerul hepatic secundar, metastatic: creșterea rapidă, în general globală a ficatului, dureroasă, cu suprafața neregulată
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]