3,605 matches
-
devine ritmul interior al sufletului și este legat de o perspectivă escatologică situată între un principiu temporal, care are loc în istorie (istoria creației, istoria lui Israel, istoria lui Cristos, istoria Bisericii), și un sfârșit metatemporal (împărăția cerurilor și transcenderea cosmosului). Această perspectivă a dus, în mod gradual, la emanciparea muzicii de raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și o conformează acestora, pentru ca să fie unul și același lucru cu ea”. Un alt punct important în lucrarea boeziană este surprinderea a trei modalități sau părți, în care se exprimă puterea muzicii: acestea sunt muzica mundana (corespunde armoniei dintre părțile cosmosului, mișcarea astrelor, succesiunea anotimpurilor, etc.), muzica humana (corespunde armoniei dintre membrele corpului și legăturii dintre suflet și trup) și muzica instrumentalis (cea produsă artificial de instrumentele muzicale). Cele trei muzici sunt expresia unicei armonii arhetipale (vis musica). Această tripartiție a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a persoanei, individul face parte din lumea obiectivată și e atras în jocul tuturor obiectivărilor. în ciuda totalei lui libertăți concrete, în ciuda numeroaselor lui libertăți, el rămîne membru al societății, element al istoriei, parte a cosmosului. Oricît de vastă, oricît de asigurată, libertatea individului rămîne limitată prin însuși nivelul la care e situată : cel al exteriorității și al exteriorităților. Doar articularea individului cu dimensiunea profundă a persoanei îl situează în adevăratul regim al libertății. Potrivit doctrinelor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele științifice ale Noii Cosmologii au constituit, se știe, un cutremur ucigător. Faptul că Pămîntul își pierdea stabilitatea și poziția centrală în cosmos ruina simbolismul natural, aparent obiectiv, al poziției calitative centrale pe care omul o ocupă în lume ; revolta sentimentul natural al individului și al instituțiilor creștine de a se afla în centrul universului. Lumea se dezagregase : toată e bucăți, orice coerență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru static, obiectivat, e îndemnată să se actualizeze ca perspectivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ne face să privim (ori măcar să întrevedem) realul dintr-o dublă perspectivă : din punctul nostru de vedere, al ființei-în-lume, și simultan din punctul de vedere al Polului divin. Ea ne arată cum se vede realul observat din centrul terestru al cosmosului, cu ochii creaturii, și cum se vede același real din centrul lui transcendent. în formularea lui Andrei Pleșu, schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
antic. De fapt, în aceste culturi magia era considerată o componentă importantă și legitimă a religiei, deoarece - deși făcea apel la tehnici și formule care par să acționeze independent de religie - ea era inserată într-o viziune religioasă precisă a cosmosului și a forțelor sale. Practicile magice sunt, în realitate, concepute ca reproducere și actualizare a unui eveniment arhetipal (uneori mitic) ce a avut loc în sfera divină (Hutter, 1996, p. 102). În definitiv, puterea religioasă dă eficacitate ritului magic întrucât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
învierii din morți este atestată numai începând cu epoca târzie elenistă (2Mac 7,9; Dan 12,2) și trebuie, deci, să o excludem din cercetarea aceasta. Capitolul 7 Cosmologia religioasă Biblia ebraică nu are un termen care să corespundă cuvântului „cosmos”, acesta fiind de origine greacă. În puținele locuri în care LXX, adică versiunea greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt 4,19; 17,3), ea utilizează o accepțiune ce nu corespunde conceptului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
1; 2,4; Is 1,2; 45,7; 51,13) sau „locuința morților și cerul” (Am 9,2). Abia în mărturiile databile în epoca postexilică târzie apar unele cuvinte care, înțelese în sens generic, erau utilizate pentru a sugera totalitatea cosmosului, ca de exemplu, termenul „totul” în Ier 10,16 sau Qoh 1,14 (în greacă, Înț 1,14). În orice caz, deși nu avea conceptul abstract de „cosmos”, Biblia ebraică declară explicit că Yhwh este creatorul divin și unic al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cuvinte care, înțelese în sens generic, erau utilizate pentru a sugera totalitatea cosmosului, ca de exemplu, termenul „totul” în Ier 10,16 sau Qoh 1,14 (în greacă, Înț 1,14). În orice caz, deși nu avea conceptul abstract de „cosmos”, Biblia ebraică declară explicit că Yhwh este creatorul divin și unic al întregului univers: așa afirmă merismul din Gen 1,1 alături de multe alte texte care se exprimă în mod asemănător (Gen 14,22; Is 45,7; Ps 146,6
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică aspectele conceptuale și religioase ale cosmosului însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică aspectele conceptuale și religioase ale cosmosului însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte cuvinte, în afară de faptul că este o realitate în întregime concretă și tangibilă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte cuvinte, în afară de faptul că este o realitate în întregime concretă și tangibilă, cosmosul are în sine și o semnificație religioasă care concordă cu ceea ce creatorul divin a decis și prestabilit la origini. Trebuie să mai ținem seama că în mentalitatea Orientului Apropiat antic, Dumnezeu nu era considerat un „spirit” opus materiei, ci mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe de o parte, stăpânind forțele haotice care duc la descompunere și moarte, pe de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93,3-4). Aceste declarații cu privire la puterea împotriva mării, confirmă multiplele calități de zeu suprem ale lui Yhwh (cf. Cap. 3, pp. 31-38), garant al stabilității ordinii cosmosului împotriva tentativelor de răzbunare ale puterilor haotice. Apele de acest fel au fost închise de Dumnezeu o dată pentru totdeauna într-un spațiu izolat, în afara lumii locuite de oameni (Ps 33,7), nisipul fiind hotarul lor ce nu poate fi trecut
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sufocant, nu poți construi un mediu care să permită viața și să reziste în timp (Ier 4,11). Lumea de dincolo În acest paragraf mă voi referi la lumea de dincolo concepută în sens aproape „geografic”, ca o regiune a cosmosului, deoarece aspectele religioase cu privire la moarte și defuncți, văzuți ca locuitori ai lumii de dincolo, au fost deja tratate (cf. Cap. 6, pp. 111-117). În consecință, luând în vizor aspectul propriu-zis cosmologic, va trebui să mă bazez aproape exclusiv pe izvoare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cavitate” și altele pe care nu e posibil să le analizăm aici; în orice caz, toate aceste expresii sunt de acord în a asocia lumea morților cu o regiune localizată în partea de jos a pământului, în dimensiunea inferioară a cosmosului. Spre această concluzie ne îndreaptă și eufemismul „cei care au coborât” (Ez 26,20) pentru a-i desemna pe cei morți. La fel ca în concepțiile cosmologice din Orientul Apropiat antic, și în Biblie, lumea de dincolo este văzută ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Canonul jaina a fost redactat între secolele IV III î. Hr., dar unele pasaje sunt mult mai vechi și mai păstrează, poate, cuvintele înseși ale Maestrului. Mahăvīra neagă existența unui Zeu suprem care ar fi creat lumea, dar acceptă existența zeilor. Cosmosul este infinit și prin urmare nu are început și nici nu va avea sfârșit. Universul are două componente eterne: ajīva și jīva, inanimatul, neînsuflețitul, inconștientul, non-spiritul, respectiv animatul, însuflețitul, conștientul, spiritul. O trăsătură caracteristică a jainismului este panpsihismul. Această teorie
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
existau diferite școli sceptice, filosofi care se îndoiau de posibilitatea unei cunoașteri efective într-un domeniu sau altul, iar existența lor e pesemne indicatorul cel mai sigur al temperaturii și subtilității climatului intelectual. Existau gânditori care respingeau cu desăvârșire acel cosmos spiritual al transmigrației. Existau adepți ai predestinării, care credeau în transmigrație, dar care socoteau că toate ființele înzestrate cu simțire trebuie să cunoască orice soartă cu putință până să se elibereze. Pentru Gautama sunt relevante îndeosebi trei mișcări: upanișadică, yoghină
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]