3,588 matches
-
Numerele de ocupare pot lua valorile 0, 1, 2, ... pentru bosoni dar numai valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul stărilor sistemului de N particule, care a
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul stărilor sistemului de N particule, care a primit numele de "spațiu Fock". Transpunerea formalismului mecanicii cuantice în spațiul Fock se face prin intermediul unor operatori care acționează asupra numerelor de ocupare formula 5 (spre deosebire de operatorii care reprezintă observabile în mecanica cuantică și care acționează asupra funcțiilor de stare formula 2 din spațiul Hilbert). Stările Fock se construiesc cu ajutorul operatorilor
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
în spațiul stărilor sistemului de N particule, care a primit numele de "spațiu Fock". Transpunerea formalismului mecanicii cuantice în spațiul Fock se face prin intermediul unor operatori care acționează asupra numerelor de ocupare formula 5 (spre deosebire de operatorii care reprezintă observabile în mecanica cuantică și care acționează asupra funcțiilor de stare formula 2 din spațiul Hilbert). Stările Fock se construiesc cu ajutorul operatorilor formula 18 și formula 19, definiți prin relațiile Rezultă de aici că, pentru un indice formula 22 arbitrar, adică formula 19 este adjunctul hermitic al lui formula 18
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
în spațiul Fock este Termenul biparticulă este de forma unde formula 59 e o funcție simetrică. Reprezentarea sa în spațiul numerelor de ocupare este unde formula 61 pentru bosoni și formula 62 pentru fermioni. Trecerea de la mecanica clasică a unei particule la mecanica cuantică a aceleiași particule se face înlocuind mărimile fizice observabile prin operatori în spațiul Hilbert. Trecerea de la mecanica cuantică a unei singure particule la teoria cuantică a unui sistem de particule identice se face înlocuind funcția de stare în spațiul Hilbert
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
spațiul numerelor de ocupare este unde formula 61 pentru bosoni și formula 62 pentru fermioni. Trecerea de la mecanica clasică a unei particule la mecanica cuantică a aceleiași particule se face înlocuind mărimile fizice observabile prin operatori în spațiul Hilbert. Trecerea de la mecanica cuantică a unei singure particule la teoria cuantică a unui sistem de particule identice se face înlocuind funcția de stare în spațiul Hilbert prin operatori în spațiul Fock. Această asemănare superficială a făcut ca reprezentarea numerelor de ocupare să fie numită
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
pentru bosoni și formula 62 pentru fermioni. Trecerea de la mecanica clasică a unei particule la mecanica cuantică a aceleiași particule se face înlocuind mărimile fizice observabile prin operatori în spațiul Hilbert. Trecerea de la mecanica cuantică a unei singure particule la teoria cuantică a unui sistem de particule identice se face înlocuind funcția de stare în spațiul Hilbert prin operatori în spațiul Fock. Această asemănare superficială a făcut ca reprezentarea numerelor de ocupare să fie numită, impropriu, „cuantificarea a doua”.
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
lui Ludwig Boltzmann cum că stările energetice ale unui sistem fizic ar putea fi discrete, descoperirea efectului fotoelectric făcută de Heinrich Hertz în 1887, enunțarea problemei radiațiilor făcută asupra corpurilor negre de către Gustav Kirchhoff în iarna lui 1859-1860 și ipoteza cuantică din 1900, enunțată de Max Planck, care spune că orice sistem atomic radiant de energie poate fi, teoretic, împărțit intr-un număr discret de „elemente de energie” ε (epsilon), astfel încât fiecare dintre aceste elemente de energie este proporțional cu frecvența
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
h" este un număr numit constanta lui Planck. Apoi, Albert Einstein, cu scopul de a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de lucru din suprafața metalului. Expresia de „mecanica cuantică” a fost folosită pentru prima dată în Germania, ("Quantenmechanik") de către grupul de fizicieni Max Born, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli, la Universitatea din Göttingen la începutul
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de lucru din suprafața metalului. Expresia de „mecanica cuantică” a fost folosită pentru prima dată în Germania, ("Quantenmechanik") de către grupul de fizicieni Max Born, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli, la Universitatea din Göttingen la începutul anilor 1920, iar în anul 1924 a fost menționată în lucrarea lui Born, „"Zur
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
Universitatea din Göttingen la începutul anilor 1920, iar în anul 1924 a fost menționată în lucrarea lui Born, „"Zur Quantenmechanik"”. În anii următori, aceasta bază teoretică a început încet să se aplice în structura chimică, reactivitate și legături. Expresia „fizică cuantică” a fost folosită pentru prima dată în lucrarea lui Johnston „Universul lui Planck în lumina fizicii moderne”. Fizica, în accepțiunea actuală a termenului, a fost fondată la mijlocul al XIX-lea, ca sinteză a unor științe mai vechi: mecanica, optica, acustica
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
și proprietățile fizice ale materiei. Sinteza a fost posibilă după ce s-a constatat că diferitele forțe ale naturii sunt legate între ele și că se pot transforma din una în alta din cauza faptului că toate sunt forme de energie. Mecanica cuantică este teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică. Ludwig Eduard Boltzmann a sugerat în 1877 că nivelele de energie ale unui sistem fizic, cum ar fi o moleculă, ar putea fi discrete. El a fost unul dintre fondatorii "Austrian Mathematical
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
discrete în molecule, cum ar fi cele de iod în stare gazoasă, având originea în termodinamica lor statică și în teoriile statisticei mecanice, a fost susținută cu argumente matematice, douăzeci de ani mai târziu, de Max Planck, cu prima teorie cuantică completă. În 1900, fizicianul german Max Planck a introdus ideea că energia este cuantificată, cu scopul de a obține o formulă pentru frecvența observată dependentă de energia emisă de un corp negru, aceasta fiind numită formula lui Planck.
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
Logică cuantică este un operator algebric utilizat pentru construirea și manipularea combinațiilor logice ale evenimentelor din mecanică cuantică.Domeniul de studiu și numele sunt originare dintr-o lucrare din 1936 a lui Garrett Birkhoff și John von Neumann, care încercau să reconcilieze
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Logică cuantică este un operator algebric utilizat pentru construirea și manipularea combinațiilor logice ale evenimentelor din mecanică cuantică.Domeniul de studiu și numele sunt originare dintr-o lucrare din 1936 a lui Garrett Birkhoff și John von Neumann, care încercau să reconcilieze unele dintre aparențele inconsistente dintre logică clasică booleană și observațiile referitoare la mecanica cuantică. Numele de
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
din mecanică cuantică.Domeniul de studiu și numele sunt originare dintr-o lucrare din 1936 a lui Garrett Birkhoff și John von Neumann, care încercau să reconcilieze unele dintre aparențele inconsistente dintre logică clasică booleană și observațiile referitoare la mecanica cuantică. Numele de "logică cuantică" provine dintr-o analogie formală dintre laticea Hilbert LH și laticea booleană LC a logicii clasice.Mai mult elementele laticei LH, subspațiile spațiului Hilbert corespund operatorilor de proiectare, i.e. proprietăților observabile cu două valori (proprii) 0
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
de studiu și numele sunt originare dintr-o lucrare din 1936 a lui Garrett Birkhoff și John von Neumann, care încercau să reconcilieze unele dintre aparențele inconsistente dintre logică clasică booleană și observațiile referitoare la mecanica cuantică. Numele de "logică cuantică" provine dintr-o analogie formală dintre laticea Hilbert LH și laticea booleană LC a logicii clasice.Mai mult elementele laticei LH, subspațiile spațiului Hilbert corespund operatorilor de proiectare, i.e. proprietăților observabile cu două valori (proprii) 0 și 1.Din această
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
clasice.Mai mult elementele laticei LH, subspațiile spațiului Hilbert corespund operatorilor de proiectare, i.e. proprietăților observabile cu două valori (proprii) 0 și 1.Din această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von Neumann,care intenționau să scoată la suprafață inconsecventa logicii cu privire la măsurarea variabilelor complementare în mecanica
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von Neumann,care intenționau să scoată la suprafață inconsecventa logicii cu privire la măsurarea variabilelor complementare în mecanica cuantică,cum ar fi poziția și impulsul. Logică cuantică poate fi interpretată după modificarea versiunii propoziției logice,dar,deasemenea, aceasta poate fi necomutativa și non-asociativa cu mai multe valori logice. Logică cuantică are proprietăți distincte față de logică obișnuită,mai ales eșecul
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von Neumann,care intenționau să scoată la suprafață inconsecventa logicii cu privire la măsurarea variabilelor complementare în mecanica cuantică,cum ar fi poziția și impulsul. Logică cuantică poate fi interpretată după modificarea versiunii propoziției logice,dar,deasemenea, aceasta poate fi necomutativa și non-asociativa cu mai multe valori logice. Logică cuantică are proprietăți distincte față de logică obișnuită,mai ales eșecul legii distributive a unei propoziții logice. p și
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
suprafață inconsecventa logicii cu privire la măsurarea variabilelor complementare în mecanica cuantică,cum ar fi poziția și impulsul. Logică cuantică poate fi interpretată după modificarea versiunii propoziției logice,dar,deasemenea, aceasta poate fi necomutativa și non-asociativa cu mai multe valori logice. Logică cuantică are proprietăți distincte față de logică obișnuită,mai ales eșecul legii distributive a unei propoziții logice. p și(q sau r)=(p și q) sau (p și r),unde simbolurile p,q și r sunt variabile ale propozitiei.Pentru a demonstra
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
plus, pe LO implicația materială ¬ A ∨ B și implicația cvasi-materială ¬ A ∨( A ∧ B ) sunt legate de relația ¬ A ∨( A ∧ B )≤¬ A ∨ B iar pe o latice booleană LC distributivitatea implică ¬ A ∨( A ∧ B )≤ A ∨ B. Mai importante pentru caracterizarea logicii cuantice sunt acele propoziții care sunt formal adevărate în logica clasică dar nu și în cea cuantică.Cea mai scurtă dintre ele și poate cea mai importantă este A → ( B → A ). Se poate demonstra că orice tautologie din logică cuantică este
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
relația ¬ A ∨( A ∧ B )≤¬ A ∨ B iar pe o latice booleană LC distributivitatea implică ¬ A ∨( A ∧ B )≤ A ∨ B. Mai importante pentru caracterizarea logicii cuantice sunt acele propoziții care sunt formal adevărate în logica clasică dar nu și în cea cuantică.Cea mai scurtă dintre ele și poate cea mai importantă este A → ( B → A ). Se poate demonstra că orice tautologie din logică cuantică este tautologie și în logica booleană, în schimb reciprocă nu este adevărată.Există o infinitate de propoziții
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]