3,776 matches
-
flori de câmp, Rătăcire, Serenadă pentru etajul XII, Accident, Cuibul salamandrelor, Misterul lui Herodot, Fair Play, Iarba verde de acasă, Eu, tu și Ovidiu, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Avaria, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună, Drumuri în cumpănă, Ciocolată cu alune, Ora zero, Omul care ne trebuie, Cine mă strigă ?, Mijlocaș la deschidere, Singur printre prieteni, Mere roșii. Mesajul propagandistic : cine ia din prima încercare examenul de admitere la facultate trăiește o existență artificială, ruptă de viața adevărată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1963) 111-112 Dragostea începe vineri (1973) 191, 196 Dragostea mea călătoare (1981) 234, 246 Dragostea și revoluția (1983) 234, 243-244 Dreptate în lanțuri (1984) 234 Drum în penumbră (1972) 196 Drumeț în calea lupilor (1990) 234, 242, 276 Drumuri în cumpănă (1979) 192, 196 Duios Anastasia trecea (1979) 193 Duminică la ora 6 (1966) 104, 111, 115, 127, 129, 139, 159, 161, 173, 176, 193, 196, 240, 249, 286 E E atât de aproape fericirea (1978) 192, 196 Ediție specială (1978
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1999). SCRIERI: Adagio, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1989; Aura de apărare, Chișinău, 1989; Soliloc, Chișinău, 1992; Descărcare în egretă, Timișoara, 1999; Canonul tăcerii, pref. Adrian Dinu Rachieru, Chișinău, 2000; În regatul suferinței, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Existența în cumpănă, LA, 1993, 18 februarie; Călin Ciornea-Josu, În căutarea autorului, „Semne”, 1996, iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 244; ; Grigore Chiper, O existență între anod și catod, „Contrafort”, 1999, 11-12; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 108-112; Simion Bărbulescu, Poeți din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în efuziunile sale de cenzura unei erudiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Doar că în spațiul românesc, elementul ce obstacula adoptarea identității naționale era identitatea confesională, în speță cea creștin-ortodoxă, care crea o comunitate de credință transnațională, ce nu ținea cont nici de granițele etnice nici de cele lingvistice. Intelectualii români de la cumpăna secolului al XX-lea, apostoli ai ideii naționale și ai românismului, erau de-a dreptul exasperați de îndărătnicia țăranilor români de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Evoluția tipografiilor, 1830-1890 Sursa: A. Drace-Francis (2006, p. 168, Fig. 3.9) Glisând din planul dinamicii producției de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
4 75,6 Oltenia 29,5 70,5 5,6 94,4 17,8 82,2 Dobrogea 33,8 66,2 14,4 58,6 24,8 75,2 Sursa: Recensământul general al populațiunei României (Colescu, 1905, p. LVIII) La cumpăna dintre secole, doar 22 la sută din populația de peste șapte ani a regatului era alfabetizată, în sate rata analfabetismului atingând procentul de 84,8 la sută. Cu totul dramatică era situația literalității femeilor la sate. Doar 4,5 la sută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
România de la unire încoace în maĭ puțin de un patrar de veac (1859-1881) din două țerișoare micĭ și slabe supuse Turcilor și Rușilor, ascultând și temĕndu-se de toată lumea, un stat puternic și respectat care joacă astăzi un rol insemnat în cumpăna politiceĭ europene" (Xenopol, 1890, pp. 174-175). După cum remarcă și L. Boia (1997, p. 240), lunga domnie de 48 de ani a lui Carol a creat premisele temporale pentru canonizarea sa istorică antumă, realizările din timpul său asigurându-i introducerea în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită din gura de foc a noii școli care privea cu ochi critici trecutul românesc a fost trasă la cumpăna dintre secole, deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
existent ca "realitate legislativă", principiul manualelor alternative nu s-a aplicat decât începând cu anul școlar 1998-1999 (în ciclul primar), respectiv 1999-2000 în clasele V-XII. Acțiunea de pluralizare a conținutului informativ a fost considerată a fi un moment de cumpănă în reforma educațională. Prin dispoziția din 1998 a Ministerului Educației Naționale de editare a manualelor alternative, "monopolul manualului unic a fost spart definitiv [după cincizeci de ani, din 1948], iar țara noastră s-a atașat celor mai bune tradiții europene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu decade în categoria femeilor infidele. Acceptă suveranitatea lui Arveragus și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de cedare în fața lui Aurel. Decide chiar să aleagă sinuciderea, decât să-i capituleze celui care manifesta pentru ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în 1893 cu marile ei realizări de teamă ca lumea să nu le treacă sub tăcere și ca dulce târgul Ieșilor să nu fie scos din circuitul mondial al ideilor socialiste. O energie impresionantă, într-adevăr. Dar, când pui în cumpănă Premiul Academiei Române, de 7.500 lei, pentru cea mai bună carte de literatură a momentului, un premiu care ar fi fost dat pe merit și pe tăcute, ce iese din această comparație?. Când mai adaogi și pensia de stat, amânată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mormântul lor, / Și mi-ar mai trece de dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu dor mă duc în mormânt, / Că mi-i arsă inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe masă, / Că pe cer s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale soarelui care mijlocesc împlinirea vechiului timp și deschiderea vieții celei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bucuriile mele: Să fiu cuminte; Pământule bun, / Învață-mă să cânt; Apă blândă, / Fă-mă fată mândră; / Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Dă-mi razele tale / Într-o zi bună / Să-mi fac cunună!"166 Soarele omniscient este invocat la cumpenele vieții, pentru ajutor: " Eu de nuntă-s bucuroasă, / Da nu mi-i bărbatu-acasă; / Mi-i bărbatul la război / Și nu pot veni la voi. Nu pot merge singurea, / N-am casa pe cin` lăsa. Dar soarele auzea / Cum sta și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează primenirea spațiului nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează primenirea spațiului nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rugați ca să nu intrați în ispită.”. Viața și lucrarea unei mame creștine sunt legate de credință și rugăciune, dar și de harul care vine de la Dumnezeu în creșterea și educația copilului. în familie se trăiește frumusețea copilăriei și a tinereții, cumpăna de aur a vârstei. Aici, în familie, se pregătește puterea spirituală, moral-creștină, aici se formează înțelepciunea vieții, care deschide perspectiva unui viitor fericit. Din cele expuse până aici, putem afirma că actele cele mai importante din viața noastră sunt în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să devină o realitate pe cât de efemeră, pe atât de superficială, pe cât de îngust și accentuat orientate/interesate, pe atât de artificiale, pe cât de fluctuante, pe atât de sărace (din punct de vedere sufletesc, spiritual). Aflate într-o astfel de cumpănă existențială, relațiile interumane declanșează poziții de abordare diferite ale antropologilor, psihologilor sociali, sociologilor etc. Astfel, unii susțin faptul că în atare condiții și relațiile trebuie să se adapteze: vor intra și ele în sfera rapidității, a performanței, a randamentului și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vara anului 1904, mai precis din 29 iulie, am găsit un articol în care era criticată modă de a aduce artiști străini, nu neapărat valoroși sau recunoscuți, pentru a efectua lucrări importante, de un simbolism public aparte, în România de la cumpăna veacurilor. Articolul, semnat cu un pseudonim, Lys, era intitulat Mânia streinismului și aducea în prim plan faptul că Primăria Capitalei comandă un bust, ce trebuia să-l înfățișeze pe Rege, unui sculptor florentin, un anume Romanelli, destul de modest, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al amfiteatrele și bibliotecilor, foarte familiarizat însă cu birturile de joasă condiție, tânărul cu porniri generoase, dar și cu patimă mai mult sau mai putin romantică a amorului neconvențional ori cu viciul pariurilor la cursele de cai. Alături de aceștia, la cumpăna dintre anii 1903- 1904, hazardul l-a adus și pe fostul ofițer Vasile Butză, student politehnist, inițial la Liège, apoi la Bruxelles, căutător neobosit de subvenții pentru studii. Nu știm dacă într-adevăr s-au găsit împreună atunci ori i-
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
la Liège, iar apoi, după 1900, la Bruxelles. Tânărul Butză era un neobosit căutător de subvenții pentru studiile sale, care, parcă nu se mai încheiau... Începuse prin 1897... Nu știm dacă în mod real s-au găsit împreună atunci, la cumpăna anilor 1903-1904, ori i-a reunit pur și simplu întâmplarea sau vreun imaginar prea bogat al unor terți. În fine, am mai reținut și istoria unui alt personaj în momentul în care traversa durerea pierderii soției, dar și satisfacția susținerii
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate la cumpăna dintre cele două veacuri: al XIX-lea și al XX-lea. La capătul acestui prim volum dintr-un proiect mai amplu, nu putem adăuga decât că deja își așteaptă continuarea. Continuare în ceea ce privește istoria instituțională și prezența studenților români în celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
conștiință. Eul abandonat, însingurat, se prăbușește întrucât valorile morale de care s-a înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința pierderii valorilor morale, duce la pierderea sensului propriei sale persoane, dar și la pierderea sensului propriei vieți. Totul se pune în cumpănă. Sensurile se pierd. Existența devine inutilă, absurdă. Persoana se dizolvă. Tragicul înseamnă prăbușirea Eului prin pierderea suportului său moral. Disperare. Această situație tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la 1848. C.A. Rosetti deține în cabinet ministerul cultelor. Heliade are o poziție echivocă, la început fiind împotriva domnitorului străin, după aceea elogiindu-l. Toate aceste aspecte sunt edificatoare pentru atitudinile scriitorilor și oamenilor de cultură în momentele de cumpănă ale epocii de după revoluție, până în preajma realizării statului național. Copilăria și adolescența lui Caragiale se desfășoară pe acest fundal general. Într-unul din momentele sale patetice, Caragiale îi împărtășește lui Vlahuță o versiune romantică despre venirea lui pe lume: „Parcă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]