6,583 matches
-
a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să explice interesul stârnit de roman, și la apariția sa în 1933, și după aceea. (Nu iau în seamă calitățile intrinseci ale scrierii.) Tot ca o curiozitate, semnificativă însă, aș semnala multitudinea punctelor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a fost mânată de firescul simț de ordine al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
au spus? a întrebat-o cu nerăbdare. Ați vorbit cu Rhea? Doamna de onoare și-a golit întâi paharul, pe urmă a replicat: — Am vorbit cu toți, a anunțat ea lăsându-și paharul pe masă, zâmbind și punând un accent curios de lipsit de dramatism pentru ea pe cuvântul „toți“. S-a uitat întâi la doamna Silsburn, pe urmă la mine, apoi la locotenent. — Vă puteți relaxa, a adăugat ea. Toate-s bune și frumoase. Ce vreți să spuneți? Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O, lăsați-i să vină la mine, împietriții și entuziaștii, universitarii, curioșii, cei mari și cei mici și cei atotștiutori! Să vină cu autocarele, cu parașutele, înarmați cu aparate Leica. Îmi roiesc în minte amabile discursuri de bun-venit. O mână mi se și întinde după cutia de detergent și a doua după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, pentru că el era nebun după toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă de mândrie - asemenea unui brahmacharia, sau un proaspăt inițiat în religia hindusă, care-și alege prima pânză de legat în jurul șalelor. Era o treabă foarte curioasă. Și, de asemenea, exact în clipa când și le îmbrăca, se petrecea întotdeauna și câte un mic accident cu hainele lui Seymour. Putea să stea trei-patru minute pironit în fața unui dulap deschis, contemplându-și partea lui din standul de cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață ușoară, sinilie, ce se Împrăștia ridicându-se din albia sinuoasă a râului Moldova. Făcându-și semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mă voi manifesta În același timp și ca bărbat, și ca femeie, ceea ce, dacă o luăm așa, nu e chiar foarte neplăcut. - Și cum vă Înmulțiți? Întrebă Mașa, cu sfială În glas. Nu cumva prin ouă? chicoti ea, fiind foarte curioasă cum va reacționa oaspetele. Ar fi vrut ca el să râdă. Oaspetele Însă părea să nu sesizeze ironia. - Adică de ce nu? răspunse el destul de serios. - Și clociți cu schimbul? Ca rândunele sau porumbeii? - Da, clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone, privind figura Doctorului care Își schimba fizionomia proporțional cu paharele golite. Intuind ce gândește, acesta se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zi În urmă Îl sunase Carla și Îi promisese solemn, astăzi nu va Întârzia sub nici un motiv. Cunoștințe vechi, patronul localului care Îndeplinea și funcția de ospătar, le amenajă o masă oarecum mai lateral - desigur, cât mai ferită de privirile curioșilor - și având În vedere, de fiecare dată, gustarea bucatelor se prelungea până după miezul nopții, presupunea iarăși un câștig bine venit. Cunoscând cine plătește consumația, se prezentă În fața lui Tony Pavone făcându-i o plecăciune. „Vă stau la dispoziție...” Polipeanu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur, se satură numai când se ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau la pas mărunt și Atena Înțelese: Încă nu vor merge acasă.Curioasă din fire, Îl opservă pe Tony Pavone, câutănd cu privirea ceva anume. Avea de ce să fie mulțumită iar orgoliul Îi satisfăcea vanitatea. Această impresie avea s-o constate În a doua jumătate a zilei, atunci când bărbatul de lângă ea o privise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întrebător la șefa lui... „Nu corespunde...Mai adăugați două kilograme „Sare de lămâie” și un bulgăre de „Sodă Caustică”...!!” Procesul de producție al vinului alb fiind terminat, Directoarea Tatiana oferi un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă dacă pot căpăta o notă bună...?” Evident pesimist În ce privește compoziția din paharul oferit, Gică Popescu gustă o picătură, apoi alta. Alchimia se dovedi a fi la Înălțime iar el contrariat, ar fi băut tot paharul dacă nu-i cunoștea compoziția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
difuzat de seismologi preciza: unda de șoc a cutremurului de pământ lovise centrul orașului,făcând distrugeri mari,Îngropând sub dărâmături omorând mii de oameni și făcând zeci de mii de răniți ce aveau nevoie urgent de ajutor. Odată cu ivirea zorilor,curioși ori dornici de-a oferi o mână de ajutor, majoritatea periferică a populației dăduse năvală În centru căscând gura, mai mult Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a hotărât să le Încurce limbile Într-o așa manieră Încât nu s-au mai putut Înțelege, abandonând lucrarea și Împrăștiindu-se În cele patru vânturi a planetei...! Iar ruinele acelei construcții căreia i-a rămas numele de „Turnul Babel” curioșii o pot vedea și În zilele noastre, a-ți Înțeles...? Nu termină bine expunerea când un individ din ce-i prezenți interveni În forță: la Început Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva care la rândul lor au avut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
populației, care se ghiftuiau, se Îmbătau făcând o risipă incredibilă În timp ce nota de plată nu valora mai mult decât o sticlă cu apă minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un „Se aprobă” toată cantitatea, rostind. „Dute la secretară să pună ștampila iar dacă mai ai nevoie de alte deficitare materiale, te aștept cu multă plăcere...!!” Buimăcită, secretara Îl privea pe furiși În timp ce punea ștampila rotundă pe semnătura ministrului, comentând. „Curios...! Asemenea aprobări, de multă vreme...! Cum a-ți reușit...?” „Simplu...Totuși, ministrul e băiat de treabă...! Acum, mă pot prezenta la Ploiești la fabrica de carton asfaltat să ridic marfa...?” „Evident. Nu Înainte Însă de-a trece pe la Direcția Materialelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de ochii curioșilor, rostind. „Veste bună, domnule inginer. V-au redus din pedepsă, doi ani de zile...!” Tony Pavone Își șterse lacrimele, oftând. „Ce pot spune...? Trebue să mă mulțumesc, deoarece nu am primit În plus. Totuși, zece ani de zile pentru o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
formă de cerc În interiorul căreia se afla un obiect ori un corp omenesc neînsuflețit. Nu dădu atenție faptului. În mod sigur, Tony Pavone se afla printre acei „Gură cască” ignorând așteptarea care se prelungise prea mult.Totuși, În mijlocul cercului de curioși părea să fie un om...! Ce se Întâplase oare...? Refuză să creadă săvârșirea unui atentat deoarece, niciodată nu-și putuse imagina agresarea unei persoane, ziua În amiaza mare, În acest oraș New York,Capitală financiară a lumii civilizate unde se presupune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat. Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să creadă ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agresat. Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să creadă ce vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare În așa fel Încât curioșii lărgiră cerul. Se aplecă asupra lui Tony Pavone să-l poată vedea mai bine, cu lacrimi de durere, articulând : „Vai mie...!! Nefericita de mine...!! De ce a trebuit să pleci singur...??” Ridică mâinile către mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce vor veni În ziua următoare...! În toamna anului 1950, cu ordinul de recrutare În buzunar mă Îndreptam către orașul Satu Mare, pentru a mă pregăti și Însuși instrucția militară. Lăsasem În Capitală prietena mea pe care o iubeam dar lucru curios: nu eram necăjit, din contră, cu ceva timp În urmă văzusem un film american unde recruții se instruiau făcând exerciții la diferite aparate sportive Într-o veselie generală și, chiar simțem nevoia unei deconectări fizice, fiind extrem de optimist. La câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fu condusă În pat de mână. Sau conduse ea. Căci Horricker mergea În spatele ei și o săruta pe gât și umeri. Ea strigase „Oo!“ și fusese Încălecată. Domnul Sammler trebuia să asculte cu benevolență toate aceste rapoarte intime. În mod curios, deși cu mai multă considerație și decență, și H.G. Wells Îi vorbise despre pasiunea sexuală. De la un asemenea individ superior te-ai fi așteptat la vederi mai apropiate de cele ale lui Sofocle la bătrânețe. „Cu mare bucurie am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
conglomerat...“ — Conglomeratele astea sug tot ce Înseamnă afaceri În țară. Unul dintre ele, din câte Înțeleg, a preluat toate saloanele funerare din New York. Aud rapoarte că cei de la Campbell, Riverside au fost preluați de aceeași companie care publică revista Mad. — Curios. — Tinerețea e afacere mare. Copiii de școală cheltuiesc sume fantastice. Dacă destui copii devin radicali, asta e o piață de masă nouă, apoi devine o mare operațiune. — Am prins ideea generală. — Foarte puține lucruri stau pe loc. Întâi să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fereastra unui atelier vechi de croitorie. În Polonia, În război, mai ales În cele trei sau patru luni cât Sammler fusese ascuns Într-un mausoleu, Începuse el pentru prima dată să se Întoarcă spre lumea exterioară căutând cifre și prevestiri curioase. Viața moartă a acelei veri și spre toamnă când fusese căutător de prevestiri, și foarte copilăros, căci multe forme mai mari de Înțeles fuseseră călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]