3,543 matches
-
cont de relieful de dedesubt. Deși cea mai bună metodă de a lupta împotriva givrajului este evitarea zonelor în care sunt condiții favorabile formării lui, totuși, acest lucru nu este convenabil întotdeauna. Dacă se constată că aeronava este givrată înainte de decolare, ea trebuie "degivrată". Degivrarea se poate face prin: Aceste măsuri îndepărtează gheața pe moment, dar nu au efecte de durată în caz de condiții de givraj. Dacă se prevăd condiții de givraj după decolare, este necesară folosirea lichidelor "antigivraj". Acestea
Givraj () [Corola-website/Science/331038_a_332367]
-
constată că aeronava este givrată înainte de decolare, ea trebuie "degivrată". Degivrarea se poate face prin: Aceste măsuri îndepărtează gheața pe moment, dar nu au efecte de durată în caz de condiții de givraj. Dacă se prevăd condiții de givraj după decolare, este necesară folosirea lichidelor "antigivraj". Acestea sunt soluții mai viscoase și mai aderente decât cele de degivrare și trebuie folosite înainte ca givrajul să se instaleze. În zbor, apariția givrajului se poate observa urmărind depunerile pe obiectele mici (suporți, proeminențe
Givraj () [Corola-website/Science/331038_a_332367]
-
F4U Corsair, care s-au dovedit superioare Zero-urilor, atât ca performanță cât și ca durabilitate. Avioanele Hellcat au fost creditate cu doborârea a 5.168 avioane inamice, ocupând locul doi în rândul avioanelor americane de vânătoare, în vreme ce avionul cu decolare de pe pistele terestre Lockheed P-38 a ocupat locul al treilea, cu 3.785 victorii pe toate fronturile. India și Pakistan au fost implicate în conflicte militare în 1965 și 1971 în timpul cărora fiecare tabără s-a bucurat de supremația
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Luftwaffe" trebuia să sprijine acest asalt prin Operațiunea "Bodenplatte". Planul "Bodenplatte" presupunea un atac surpriză asupra 16 baze aeriene din Belgia, Olanda și Franța. Obiectivele germanilor erau distrugerea sau avarierea gravă a cât mai multor avioane, hangare și piste de decolare aliate. Toate grupurile ("Geschwader") de vânătoare și bombardament disponibile pe frontul de vest au fost redistribuite. Au fost aduse în plus unități de vânătoare de noapte ("Nachtjagdgeschwader") și de bombardiere medii ("Kampfgeschwader"), care urmau să acționeze ca avioane de diraje
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
îi împiedice pe aliați ca, în cazul în care hărțile ar fi căzut în mâinile lor, să nu poată identifica bazele avioanelor germane. Comandanților germani le-a fost refuzată permisiunea să își informeze piloții cu privire la amănuntele operațiunii până chiar înainte de decolare. Astfel de măsuri de secretizare au creat confuzie operațională. Chiar și în cazul comandanților, ei nu au putut afla decât câteva lucruri strict necesare pentru înțelegerea planului. Când a fost declanșată operațiunea, numeroși piloți germani nu înțelegeau încă obiectivele atacului
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
cunoscută de "Luftwaffe". Aici își afla cartierul general Grupul nr. 126 RCAF (Royal Canadian Air Force). Escadrilele 411 și 412 erau în misiune de cercetare, astfel că majoritatea aparatelor de zbor se aflau deja în aer. Escadrila 401 se pregătea pentru decolare când avioanele din cadrul JG 6 și-au făcut apariția în zonă la 09:15 . Cei mai mulți piloți germani nu au văzut aerodromul, fiind preocupați de menținerea formației strânse la joasă altitudine. În aceste condiții, piloții escadrilei 401 au reușit să decoleze
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
confundat cu Le Culot. De fapt, germanii au atacat aeroportul Sint-Truiden. Eroarea piloților germani este simplu de explicat - Le Culot se învecina cu Sint-Truiden. Sint-Truiden era baza grupurilor de vânătoare 48 și 404. Escadrila de vânâtoare 492 se pregătea de decolare pentru ora 09:20. JG 4 a atacat aeroportul la 09:15. Mai multe avioane P-47, care așteptau pe pistă, au fost abandonate de piloți, după care au fost distruse. În ciuda numărului redus de avioane participante la atac, JG
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
vânătoare 390 și 366 au lansat câte o patrulă în acea dimineață, acest fapt jucând un rol de primă importanță în eșecului atacului german. Comandantul escadrilei 487 din cadrul grupului 352, John Charles Meyer, a anticipat intențiile germanilor și a ordonat decolarea a 12 avioane P-51 într-o misiune de patrulare activă. Decolarea avioanelor britanice s-a făcut sub focul inamicului, care începuse deja atacul. Câțiva piloți aliați au câștigat titlul de „as al aerului” în acea zi. Nici un avion P-
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
acest fapt jucând un rol de primă importanță în eșecului atacului german. Comandantul escadrilei 487 din cadrul grupului 352, John Charles Meyer, a anticipat intențiile germanilor și a ordonat decolarea a 12 avioane P-51 într-o misiune de patrulare activă. Decolarea avioanelor britanice s-a făcut sub focul inamicului, care începuse deja atacul. Câțiva piloți aliați au câștigat titlul de „as al aerului” în acea zi. Nici un avion P-51 nu a fost doborât. Două P-51 au fost avariate în
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de aeronavă An-12, Yak-42 și Tu-134, B-737, A-320. Benzi murdărie suplimentar, situat paralel cu principal, aeroportul nu este utilizat. Aerodromul este potrivit pentru funcționarea pe tot parcursul anului a aeronavei, fără limitare, în lumina și întuneric. Capacitatea de 12 decolări și aterizări pe oră. Aeroportul are de salvare și stingere a incendiilor de vehicule, echipate în conformitate cu cele 6 categorii. Echipamente de iluminat, stație de unitate și sistem de aterizare instrument de a permite executarea în condiții de siguranță a zborurilor
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
stingere a incendiilor de vehicule, echipate în conformitate cu cele 6 categorii. Echipamente de iluminat, stație de unitate și sistem de aterizare instrument de a permite executarea în condiții de siguranță a zborurilor în condiții de vizibilitate slabă (de condițiile meteorologice de decolare 60h800 250). Ocazional, aeroportul mai este utilizat de aeronave cargo, realimentare a zborurilor de tranzit și avioane de stat. http://www.crainou.ro/2015/ 11/21/aeroporturile-suceava-si-cernauti-vor-actiona-complementar-si-nu-concurential/
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
Halfa - Atbara - Khartum - Malakal - Juba - - Nairobi - Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria West - Cape Town și retur. Raidul începe la 3 ianuarie 1935, ora 10, cu plecarea de la Băneasa. Pe drum au multe defecțiuni, probleme cu decolarea de la Alep, unde terenul este foarte moale, iar la Damasc Ivanovici are câteva zile febră, astfel că ajung la Cairo cu mare întârziere, abia la 12 februarie, unde rămân opt zile pentru a revizui avionul. Reiau raidul la 20 februarie
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
decurg fără incidente, dar la Nairobi trebuie să se oprească deoarece Stenger are malarie. Aici sunt nevoiți să râmână patru zile, timp în care vizitează rezervația . La 13 mai reiau zborul, iar în ziua următoare survolează , ajungând la Juba. După decolarea de la Malakal rezervorul avionului YR-ACK iar se fisurează și sunt nevoiți să aterizeze la Kosti. Cârpesc rezervorul, iar la Khartum îl lipesc de bine de rău. După Wadi Halfa cârpeala rezervorului nu ține, iar timp de cinci ore și jumătate
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de culori diferite pentru ca rolul acestora să fie ușor de identificat. O escadră tipică poate include Tipuri de avioane care s-au folosit anterior pe această clasă de portavioane includ: Puntea de zbor este înclinată la nouă grade, ceea ce facilitează decolarea și aterizarea avioanelor. Acest unghi a punții a fost ușor redus față de portavioanele anterioare, deoarece această formă îmbunătățește fluxul de aer în jurul portavionului. Patru catapulte cu abur sunt utilizate pentru lansarea avioanelor, și patru cabluri sunt folosite pentru frânarea acestora
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
Acest aranjament permite sistemului CATOBAR lansarea și recuperarea mai rapidă, precum și o gamă mai largă de aeronave cu aripi fixe care pot utilizate la bordul portavioanelor, comparativ cu portavioanele mai mici, dintre care majoritatea folosesc un aranjament mai simplu pentru decolare verticală, fără catapulte sau cabluri de frânare. Portavionul este dotat cu patru mari lifturi, care se deplasează între puntea de zbor și hangarele dispuse mai jos. Aceste hangare sunt împărțite în trei încăperi cu uși de oțel groase, care sunt
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
de punte. Primul avion, comandat de colonelul Doolittle, a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor și-a ridicat din hangare pe punte propriile avioane și împreună cu TF 16 s-au îndreptat cu viteză maximă spre Pearl Harbor. Emisiunile interceptate, atât în japoneză cât și în și engleză, au confirmat la 14:46 succesul raidurilor
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
au fost produse și supuse testelor de zbor deasupra Mării Baltice la altitudini de peste 10 000 de metri. A5 a fost un prototip destinat testelor, cu dimensiuni apropiate de racheta A3: lungime 5,82 m, diametrul 0,78 m, greutate la decolare 900 kg, altitudine maximă atinsă 13 km, carburant oxigen lichid + alcool; dispunea de parașută de recuperare. A avut și o variantă ce era transportată sub un avion Heinkel He 111, destinată testelor aerodinamice în perioada 1939-1942. Aceasta a fost o
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
a fost o rachetă subsonică, variantă ce a rămas doar în faza de proiectare. A7 avea și o variantă pilotată cu echipaj uman, destinată recunoașterii, testată în anul 1941; caracteristici: lungime 5,91 m, diametru 0,38 m, greutate la decolare 10 000 kg, carburant oxigen lichid + metanol (85%), suprafața aripilor 1,6 m, înălțime atinsă 10 km, autonomie 25-50 km. A8 a fost un prototip premergător pentru A9 și A10, aceasta urmând să aibe tracțiunea crescută și combustibil acid azotic
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
dintre bombardiere au reușit să localizeze țintele. Unele ecipajele bombardierelor nu erau pregătite pentru război. Cel puțin un echipaj (cel condus de locotenentul Bill McRae) a fost pe punctul să decoleze fără încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
comandantului II./"Jagdgeschwader" 77 (JG 77) Hilmer von Bülow-Bothkamp. Nici acesta nu a luat în serios avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe cele din urmă. Avionaele de vânătoare au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar sunt reale. Observatorii tereștri au descris o formațiune de 44 de bombardiere, de couă ori mai mare decât era în realitate. La 13:10, fromația RAF a zburat peste câmpiile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de avioane în total, o cifră de două ori mai mică decât în realitate. Grupurile RAF 10 și 11 au alertat unitățile din subordine și camerele operaționale de la Uxbridge și Box din Wiltshire. Grupurile No. 10 și 11 au ordonat decolarea unor noi escadrile pentru sprijinirea celor 11 Hurricane din escadrila No. 601 care erau deja în aer. Grupul 10 a trimis în luptă câte o escadrilă de pe aeroporturile RAF Middle Wallop, RAF Exeter și RAF Warmwell, iar Grupul 11 a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Bristol Blenheim în raidul de pe 16 august, Tangmere a dispus ca două Hurricane din Fighter Interception Unit (FIU) care aveau în dotare radare să intre în acțiune. Paza de coastă RAF s-a alăturat de asemenea efortului de luptă ordonând decolarea escadrilei 235, dotată cu avioane Bristol Blenheim. Defensiva britanică se baza în special pe cele 68 de avioane de vânătoare Spitfire și Hurricane. În acel moment, raportul de forțe era de un avion de vânătoare RAF pentru fiecare patru bombardiere
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital Sciences. La 28 octombrie 2014, o rachetă Antares a explodat imediat după decolare, distrugând complet capsula fără pilot Cygnus și provocând daune lansatorului Orb.0 aflat în portul spațial regional din mijlocul Atlanticului. Este prima lansare pe timp de noapte a rachetei și a treia misiune de aprovizionare a Cygnus spre Stația Spațială
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]