4,078 matches
-
condițiuni ca și independenței sârbe. Excelența-Sa nu-și ascunde dificultățile locale ce există în România, dar, după ce a examinat matur argumentele ce se produc într-un sens sau într altul, plenipotențiarii Franței au crezut preferabil de a nu se depărta de marea regulă a egalității drepturilor și a libertății cultelor. Este dificil de altfel ca guvernul român să respingă de pe teritoriul său principiul admis în Turcia pentru propriii săi supuși. Excelența-Sa crede că este de neîndoit că România, încercând
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Europei. Chiar situațiunea ei geografică face ca să-i fie cauza identică cu aceea a liniștii și a păcii Europei. Tocmai unde ea este tare pătrunsă, tocmai unde ea simte că, luându-i-se cea mai însemnată parte din Dunăre și depărtând-o de mare, s-ar primejdui un viitor în care nu numai dânsa are interese, tocmai de aceea ea stăruiește așa de mult a păstra integritatea actuală a teritoriului ei și cutează a spera că Tractatul de la Berlin, care va
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sunt și vor rămânea; căci este în natura societăților libere de a discuta și de a se împărți, cât trăiesc ele sub forma lor liberală. Fie ca aci să vă aduceți cu toți aminte numai de ceea ce ne unește, să depărtăm astăzi cuvintele amari și resimțimintele cari nu ar fi la locul lor, nici la momentul lor. Însă să nu pierdeți din vedere că, dacă entuziasmul dă coroanele, numai concordia, numai dreptatea, numai înțelepciunea le întărește pe fruntea celor ce le
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
complicații. Și o sensibilitate anormală pe fond stresant la duoden. Mi s-a spus complice, într-o zi: "Domnu' Dumitrașcu, ar fi bine să nu luați nici un medicament din cele care vi se dau aici..." Și omul acela s-a depărtat! Știam. Știam de la P. Neamț. Și Adrian îmi spusese. Seara, o sunam pe Magda și cuvintele cu ea îmi păstrau intelectualitatea nealterată. Apoi am ieșit. Medicamente (de negăsit), regim, repaus. Regret că nu am o boală de inimă! Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mihai. Copilul este adorabil, absolut o scumpete și se face pe zi ce trece tot mai frumos. Nu pot spune că este cu adevărat o frumusețe, pentru că pentru moment are ochii cam mici și o ureche are tendința să stea depărtată de cap, este mai mare decât cealaltă. Amândoi bunicii lui au urechile depărtate așa că are pe cine moșteni. Are însă cea mai superbă piele, cele mai adorabile gropițe și gură care se pot vedea”. Sâmbătă, 15 aprilie. În Grecia se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de aviație, nu l-a atras pe marele voievod Mihai, deși învățase să călărească de la o vârstă fragedă și era un bun călăreț. Aviația și marina erau arme puțin dezvoltate în Armata Română. Instrucția corespunzătoare se putea realiza în locuri depărtate de principalele reședințe regale și necesitau o anumită vârstă, ceea ce a impus abordarea mai târzie și cu caracter temporar-accidental a acestui gen de instrucție de către Marele Voievod Mihai. Cele mai lesnicioase condiții de instruire militară a Marelui Voievod Mihai, cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
primară a fost instruit de un învățător (institutor). Apoi, tatăl său, regele, “nu l-a trimis la școlile superioare din Apus pentru a crește în lumina teoriilor înalte și de unde să se întoarcă într-adevăr cu diplome strălucite, dar mai depărtate de căldura iubirii poporului ce va conduce < ...>. Augustul Părinte, a hotărât ca unicul Său Fiu să-și facă studiile în Țară. Această înaltă hotărâre înseamnă și prețuirea culturii noastre și încrederea în forțele educative și didactice ale țării. Joi, 27
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și șterge necontenit ochii înlăcrimați. Ne depărtăm lăsând în urmă o agoniseală, o fericire... La lumina zilei văd că suntem însoțiți de militari, cu baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
a fi la ocazii speciale, îmbracă haine cu ornamente, numai din dorința de a "șoca" de a fi altfel decât ceilalți. Fetele și chiar femeile mai tinere folosesc farduri stridente pentru machiaj, fiind în contrast cu ținuta. Decolteurile exagerate, îmbrăcămintea sumară, le depărtează de sat și le apropie doar de arena circului. Cei mai în vârsta în zadar le explică că o comportare civilizată înseamnă în primul rând "simplitate". A avea o atitudine opozantă față de tot ce este "obișnuit" sau unanim acceptat nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
temple , unele dintre ele sunt monumente UNESCO). Printre acestea se numără : Kinkaku-ji ( Templul de aur ), Nembutsu-ji, Tenryū-ji, Nanzen-ji, Kiyomizu-dera ș. a. În Kyoto era foarte cald, dar am avut voința de a vizita mai multe temple în aceeași zi, deși erau depărtate unul de celălalt. Cu ocazia vizitării lor, am făcut multe poze în locurile unde am avut acces. La Kinkaku-ji era un ochi de apă limpede... pe fundul căruia se zăreau o mulțime de monede. La o distanță oarecare de apă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sus din pădure că voi muri tânăr. Dar că voi muri cu spada În mână, așa cum se cuvine unui cavaler, așa că nu mi pare rău! — Pustnicul a prezis și pieirea Staufenilor. Vorbea de un eșafod ridicat undeva Într-un oraș depărtat la marginea mării albastre, pe care se va rostogoli capul ultimului lor urmaș, suspină Bodo. Nu la malul mării, ci aici, În piața orașului nostru, vor muri toți vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde pentru prieteni și aspre, neînchipuit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
restul lumii, lipsit de orice mijloace de transport publice, situat În jurul unui mare și singur centru de consum. Problema pe care mi-am pus-o a fost aceasta: cum va fi influențată agricultura de acest centru de consum, În măsura În care se depărtează de el? Și atunci mi-am imaginat acele cercuri concentrice. În primul cerc am plasat cum era și firesc, agricultura cea mai intensivă. În măsura depărtării din cauza cheltuielilor de transport, se trece la sisteme mai extensive, la produse ce suportă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să se publice în presă știri despre ajutorul dat pentru că, după părerea lor, prietenia și dragostea „cresc în umbra vieții private mult mai bine decât în arșița soarelui public”), începând cu 1823 drumul refugiaților către casă devenise ordin: „să se depărteze ori la patria lor înapoi, ori în țările nemțești în lăuntrul împărăției.” Seria refugiaților dintr-o parte în alta însă a continuat. Chiar și după ce domnitorul Moldovei Mihai Sturza și-a ținut sfatul la otelul Petersburg din Iași, la 27
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai importante, Das Werden des Gottesglaubens (ed. a II-a germană, 1926), s-a bucurat de oarecare notorietate printre cercurile filosofice când discuțiile tezei lui Rudolf Otto erau în toi. Se apropia puțin de Otto prin«emoționalismul» său, dar se depărta prin greutatea pe care o dădea Söderblom ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acum. O scară sau un copac erau atunci suficiente pentru a ajunge destul de ușor la cer, iar puterile cerești luau cu ușurință și de bunăvoie același drum, în jos, către pământ. În momentul de față, cerul și pământul s-au depărtat și doar cei aleși pot face anevoioasa călătorie către cer și înapoi spre pământ. Într-un referat atât de scurt, acest lucru poate să nu pară suficient de convingător. Se poate spune că scările și treptele cuprind un simbolism firesc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
marilor creatori, că dictatura din țările comuniste Întrecea orice fel sau model de dictatură pe care l-a cunoscut omenirea În cele vreo trei milenii de când avem istorie scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea tiraniei comuniste În nemaipomenita ei brutalitate și arbitrariu - mai ales În perioada dejist-stalinistă când s-a Încercat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rană vie prin care se cască existența - mare, glorioasă, invincibilă, zeiească. Du entfernst dich von mir, du Stunde, Wunden schlägt mir dein Flügelschlag. Allein was soll ich mit meinem Munde, Mit meiner Nacht, mit meinem Tag?!, cântă același Rilke: Te depărtezi de mine, o ceas, Răni Îmi lovește bătaia ta de aripă. Singur ce să fac cu gura mea, Cu noaptea mea, cu ziua mea?!, Într-un scurt poem intitulat Der Dichter - Poetul. De atunci, cred că s-a Înțeles acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtea deprinderi și chiar boli ale ratării: lenea, oprirea instrucției, a informației specifice, cantonarea În limitele acelui gen ce părea a ne fi consacrat, imobilismul fizic și apoi alcoolul, dacă nu chiar forme ale prostituției. Deoarece orice activitate care te depărtează de propria-ți vocație, odată confirmată și recunoscută ca atare, este o formă a prostituției, chiar dacă formele ei sunt Înșelătoare. O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ocupanți, o pereche de artiști evrei, emigraseră!Ă, pe scurt, În această lungă, mizeră, dar și splendidă, prolifică și orgolioasă perioadă a mea - orgolioasă, deoarece, afirmându-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai salutam pe stradă. După mulți ani, la Paris, În casa lui Virgil Tănase, Într-o seară, mi-a făcut reproșul „de a-l fi ales pe altul!”. Se referea, cred, la prietenia cu Nicolae
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea nu e numai dimineața În fața oglinzii la vederea părului alb, dar și la reacția unora, străini mai ales, care mi se adresează ca unui om bătrân. Sunt aproape convins că e o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eram, dar și conștiințele de vârf românești ale timpului și... chiar și unele europene, mai ales În cazul unei reale hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca dovadă, am scris și publicat primele trei romane, a căror tematică nu se depărtează prea mult de tradiția modernă a romanului autohton. Cu unele „evaziuni, digresiuni”, e drept, care anunțau viitorul „orizont și ambiție tematică”, dar care au fost destul de prost, de stângaci, de insidios remarcate chiar și de criticii de vârf, ce-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceea am botezat textul: „poem epic” - Drumul la zid. Acesta a fost timpul În care destinul meu literar sau pulsiunile mele secrete ce au ieșit „la lumina zilei” și la cea a tiparului mi-au jucat festa de a mă „depărta” de ceea ce am numit mai sus orizontul tematic al prozei române dintre cele două războaie, orizont care, Într-o formă sau alta, s-a prelungit și după. Un „orizont” și o tematică ce, spre deosebire de poezie, care, În urma lui Eminescu sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să pregătească o donație a ei personală, pentru Muzeul de artă și literatură (de fapt „Galeria oamenilor de seamă”, n.n.). Dacă Dvs. Îi veți scrie, ea vă va răspunde cu o deosebită plăcere. Arta din ziua de azi s-a depărtat mult de cea veche! Îmi vorbeați În scrisoare de Florica Pursch . Îmi pare că D-na Pursch a fost nepoata D-lui Ciurea, iar eu prietenă cu Florica. Nu mai știu nimic despre această familie - Îmi pare rău, mai cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
într-adevăr și înfricoșător de multă dreptate!, a venit târziu, extrem de târziu! Atât de târziu încât, într-o țară ca a noastră, unde reacțiile sunt ascunse, rapide sau „absente” - adică deviate! -, iar memoria capricioasă, uitucă, adesea, când efectul prim se depărtează în timp sau ia alte forme, încât nici nu mai aveam dreptate! „Dreptate” istorică politică în România postbelică ceaușistă nu au avut Țepeneag și Breban, dizidenți „frontali” de primă oră - și, orice s-ar spune, această „primă oră” a dictaturii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]