6,479 matches
-
lucru pe care vrea să-1 însemneze expresia «s-a ascuns» (Fac., 3, 1)<footnote Ibidem, p. 276. footnote>. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu flacără, foc duhovnicesc și soare nematerial: Dar Acela e (Foc) duhovnicesc, cu neputință de împărțit, e cu desăvârșire inseparabil și indivizibil; căci atunci când e comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil și există în mine; răsare în mine înăuntrul ticăloasei mele inimi ca un soare sau ca discul unui soare, arătându-se sferic, luminos, ca
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
izbăvit iarăși din multa rătăcire și m-a scos din adâncul răutăților<footnote Idem, Cateheze, p. 248. footnote>. Ajutorul oferit de părintele duhovnicesc nu face de prisos treptele ascetice pe care trebuie să le parcurgă novicele pentru a ajunge la desăvârșire, ci acesta este conștientizat de părintele său că trebuie să înceapă procesul despătimirii și al asprelor nevoințe pentru a se învrednici de vederea dumnezeieștii lumini: prin multă osteneală și cu multe lacrimi și cu înstrăinare exactă și cu ascultare desăvârșită
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
la altă reuniune, unde apărea purificat complet de ceea ce observase cu puțin înainte, nefăcând nici o aluzie la circulația sa, părând a nu avea altă intimitate decât a oamenilor pe care îi vizita în prezent. Gaittany trăia în sfere suprapuse, cu desăvârșire izolate între ele, în așa mod că niciodată nu se întîlnea într-un cerc cu membrii celorlalte. Umorul lucrului era că Gaittany, care insistase pe lângă Ioanide să vină în casa lui Saferian, în care acesta era în fond un familial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de scrofuloze și alte manifestații de mizerie fiziologică.") După o scurtă anchetă asupra părinților, Hergot convinse pe fetiță să intre în cabinet, ca s-o consulte gratuit, promițîndu-i bomboane (avea borcane pline cu pastile de eucaliptol, mentă). În anticameră, cu desăvârșire goală (cu excepția a două scaune), fetița fu atrasă de un obiect inedit. De soba înaltă de teracotă era rezemat un violoncel. Ea întinse mâna în direcția lui. La ieșirea din cabinet, nu mai putu rezista ispitei și întrebă pe doctor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțeles. Conțescu se afla într-adevăr mai bine. Câtăva vreme suferi de inapetență și de insomnie, apoi căzu în somnolență, dormind fără întrerupere. Medicii îi prescriseră să stea culcat cu capul în jos, de teama unui accident circulatoriu, și cu desăvârșire liniștit. Ce va fi trecut prin creierul adormit al lui Conțescu nu se știe, clar este că ideea de a rezista cu orice chip toropelii i se înfipse cu putere în cuget, și, fără a se mișca deloc, pacientul începu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și căruțele în jos și veni tocmai a doua zi, cu un maldăr de ziare pe zilele din urmă pe care le pierduse, și din mai multe publicații. Ioanide trase cu coada ochiului la jurnale, între care unele lui cu desăvârșire necunoscute, fără a face o cât de mică observație. Doru nu șezuse degeaba jos, de vreme ce făcuse o combinație. O cursă de la oraș până la satul de la pod aducea zilnic popii ziarele, iar acesta le preda oamenilor cu caii prin care pietrarii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin curte. Când se întoarse, Indolenta dormea cu fața spre perete pe largul divan și scotea pe nări un imperceptibil sforăit, care lui Ioanide, nevrozat, i se păru înspăimîntător. Dezbrăcîndu-se, se culcă și adormi. A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că Deutsche Buchhandlung, ca o foarte onorabilă agenție comercială, nu aparține reprezentanței politice. De altfel nici nu începuse a funcționa, singura operație deocamdată fiind punerea unei firme. Nimeni nu trecuse de o lună de zile pe acolo, localul era cu desăvârșire gol. Andrei Gulimănescu, pus în cauză și înfricoșat, trimise și el unei gazete o scrisoare, declarând (nu fără mistificație) că n-avea nici un amestec în închirierea parterului casei, de vreme ce nu-i aparținea și n-avea căderea să se amestece în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
către tot ce este insolit și incomod, în pofida conformismelor burgheze (pe care personal le detest, fiind într-asta în mod surprinzător în consonanță cu tata). Dar să reiau șirul ideii. Am spus că nu sunt bine încredințat a fi cu desăvârșire fixat asupra modului geografic de a mă realiza în structura mea spirituală. Fiindcă mă aflu în România și am întîlnit Mișcarea, m-am devotat ei. Presupunând că viitorul n-ar corespunde așteptărilor și am eșua în acalmie istorică, întocmai ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noi nu i-am salva. Prin urmare, să lăsăm destinul acestei țări să se exprime prin noi, să avem măcar consolația de a nu fi fost lași. Ceea ce se va întîmpla va fi uluitor, fața pământului se va schimba cu desăvârșire, și bietele noastre manuale de geografie și istorie vor trebui arse în mormane. Am văzut și ascultat lucruri decisive, pe care mulți dintre oamenii noștri așa-ziși de răspundere nu le știu. Forțele tinere vor inunda toată Europa, G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
violente cu Aurora hotărî să se interneze în sanatoriu, spre a avea un alibi. XXIII Încă din primăvară, Ioanide primise din partea unui primar de cartier invitația de a construi o primărie monumentală și o biserică pe un vast teren cu desăvârșire degajat și care urma să constituie piața principală a cartierului. Primarul era un om politic temut, polemist parlamentar care făcuse interpelări răsunătoare și divizor de partide, cu toate că el însuși era șeful unui mic partid, cu ajutorul căruia pătrundea în Parlament fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În timp ce Pomponescu era ministru, în imposibilitatea fizică și morală de a profesa arhitectura, Ioanide îl lua peste picior, confiscîndu-i ideea sa favorită, executînd-o demonstrativ. Niciodată Pomponescu nu simți mai tragic insignifianța însărcinării sale publice. Era de fapt un om cu desăvârșire ratat, consolat cu un post decorativ, demnitar, nu erou, un director de teatru temut de tot personalul, pe scena căruia însă culegeau aplauze actorii. Situația deveni crispată când madam Pomponescu-Mamy, asistată de madam Pomponescu-mamă, semnală scandalul. Doamnele Pomponescu fuseseră și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum, nu știi, Jean? Un articol în care se spune că Ioanideface parte din Mișcare. Pomponescu făcu din buze numai gestul corespunzător cuvântului "aș". - Nu crezi, zise madam Pomponescu, că e adevărat? . - Ioanide nu se vâră în politică, e cu desăvârșire inaptpentru acțiune. . - Mulți par așa nevinovați și în realitate sunt tari în intrigă.Unde e jurnalul, domnule Hagienuș? Orientalistul se prefăcu complet zăpăcit și declară că l-a pierdut, însă implacabila madam Pomponescu îl găsi, dîndu-i-l să-l citească tare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu încăpățînare refuzată, osânda rămânând definitivă. Ioanide presimțise de mult că Tudorel este vinovat, caietul cu memoriul nu-i lăsase nici o îndoială. Obișnuit de mult cu ideea, căzu într-o apatie totală, rău înțeleasă de cei din jurul lui. Părea cu desăvârșire indiferent. În realitate, știa că nu poate face nimic. Ioanide ascunse știrea Elvirei, iar aceasta, pentru care nu era un secret, o ascunse lui Ioanide. Dar se surprinseră amândoi cu jurnalul anunțând condamnarea (rar caz în care arhitectul cumpără pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decenii de calm împiedicase manifestarea spontană a vocației Hangerlioaicăi, acum mirosul de răzmeriță din aer, reînviind condițiile epocii fanariote, îi dezvăluia personalitatea comprimată. Hangerlioaica adună în salonul ei un număr foarte mare de rubedenii de sex masculin, dintre cei cu desăvârșire valizi și mai ales tineri. S-ar fi crezut că prințesa dă o recepție. G. Călinescu Însă ușile erau păzite cu grijă. Hangerlioaica ceruse autorității militare să-i fixeze, în baza autorizației, imediat, ora când putea vedea pe nepotul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vă supărați, n-avem rilații, ne trezim la ocnă, și cine ne mai scoate de acolo? 2 Neamț scîrbos! Să-mi facă mie asta! (fr.). Mă doare îngrozitor (fr.). Prințesa plecă indignată, cu convingerea că les roturiers 1 degeneraseră cu desăvârșire. Doi țărani tineri care făceau parte din Mișcare comunicaseră confidențial Hangerlioaicăi că ei Prostimea (fr.). G. Călinescu s-ar fi urnit, dar n-aveau ordine. Dimpotrivă, li se spusese să stea absolut liniștiți până la noi instrucții. Asta însemna, după prințesă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în scandal decât într-un anume moment prielnic, apoi opinia publică se imunizează și devine indiferentă. Cunoscuții nu mai arătau interes nici pentru, nici contra lui Ioanide și ca atare nu mai reacționau la sugestiile familiei Pomponescu. Marea este cu desăvârșire uitată iarna, și numai la apropierea verii imaginea ei revine ademenitoare în minte. Scandalul Ioanide fusese părăsit brusc și în mod natural, fără putință de a fi realimentat prin aceleași mijloace. În acest abandon, Ioanide ridica construcția. Fapt și mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lipsă de ranchiună și de pierderea celor doi copii, respinse această ipoteză. Înțelegând despre ce este vorba, Pomponescu se dedică zelos lucrării și ședea acum închis în biroul lui ca să studieze elementele și să întocmească planul. Astfel uită aproape cu desăvârșire de recentele lui necazuri și de preavizul lui Gavrilcea. După câtva timp convocă pe client, îi expuse concepția și-i înmînă o schiță, analizând clădirea din toate unghiurile de vedere posibile, ca s-o cerceteze acasă. Clientului nu-i plăcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică cu acesta până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că „procesul de sacralizare a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se manifeste, dar camuflat, În societățile moderne. Reactualizând istoria sacră, imitând comportamentul divin, omul-consideră M. Eliade se așează și se păstrează lângă zei, adică În real și semnificativ. Actele devin reale pentru că repetă, reactualizează arhetipul, depășindu-se semnificațiile individuale la desăvârșirea ceremonialului. Repetarea actelor inițiale se motivează prin faptul că, mitul dezvăluie elemente originare ale condiției umane. Posibilitatea se Întemeiază pe tranziția de la timpul sacru la timpul profan. Timpul mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
însuși) o persoană nu primește semnale de recunoaștere pozitivă (de exemplu, un "bună ziua!" sau un "ce mai faci?"), atunci el preferă și pe cele negative (cum ar fi, de exemplu, un reproș, o observație) decât ca acestea să lipsească cu desăvârșire (Bouillerce, Rousseau, 2000). Preluând și dezvoltând concluziile lui A. Maslow, Eric Berne va utiliza în Introducere la lucrarea sa Games People Play (1981), termenul de stroke pentru a exprima nevoia de recunoaștere. Această trebuință exprimă nevoia oamenilor de o anumită
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și trebuie permanent redefinite, reclarificate, reafirmate în noi limite", menționează J. Salomé (2002, p. 26). e. relația cu divinul, "cu acea parte care rămâne neatinsă în noi și ne unește cu infinitul" (idem, p. 26), cu absolutul, cu eternitatea, cu desăvârșirea. Relațiile intime Oamenii, cei mai mulți, nu se mulțumesc cu relații superficiale, ocazionale, instituționale. Ei au nevoie de raporturi stabile, în care să aibă încredere și să se implice deplin. Cele mai profunde relații interpersonale în care se angajează ființele umane sunt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comportamentele noastre relațiile de cooperare. Ele există și probabil că nici nu s-ar putea altfel. Căci la o privire mai atentă nici nu am putea admite (și nici nu ar putea funcționa) un sistem social concurențial pur (lipsit cu desăvârșire de motivații, atitudini, comportamente și raporturi de cooperare/colaborare), în absolut toate segmentele și activitățile sale. Interesant este că nu vorbim de o societate a cooperării (care să se înrădăcineze în structurile mentale profunde), ci de una concurențială, poate (și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a stabili reala identitate a tovarășului de drum. Premeditata ambiguitate abil manevrată care planează asupra întâmplării nu ne poate înșela. Enunțul’’ ideii fantastice este reluat și distribuit într-un nou moment epicpsihologic. Este momentul în care ,,opera’’ spiritului satanic atinge desăvârșirea, când starea de uimită încântare a eroului se confundă cu starea de ,,vrajă’’ despersonalizată în stăpânirea căreia intră. Din momentul acesta, ,,omul sașiu’’ este stăpân absolut peste faptele și gândurile tânărului drumeț. Implacabil, ,,diavolul’’ dirijează pas cu pas mișcările ,,victimei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se cultivă și se perfecționează spiritul de observație, capacitatea de analiză fină a fenomenelor. Aptitudinea este un mijloc admirabil de a economisi munca, este un instrument natural de progres care permite să se lucreze mai bine cu muncă mai puțină. Desăvârșirea aptitudinilor cere perseverență, muncă titanică, înde-lungată, ce nu se pot efectua cu o voință slabă. Formarea aptitudinilor este condiționată de poziția creatoare față de muncă, de dorința personală și priceperea de a căuta noul, de entuziasm, de îndrăzneală creatoare, de înțelegerea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]