3,549 matches
-
Înțelegeți, două lumi s-au pomenit față în față. (Uitați-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai ales, din cauza acelei misterioase „democrații”, puteau să și-o permită! Această nepăsare ne consterna. Scrutam șirurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de dragi, fie și numai prin aspectul literelor lor... Exista Franța... Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care îi strălucea în privire fără ca cineva să-și dea seama. Charlotte îi deslușea scânteierea până și-n luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
anilor ’20. La cincisprezece ani, rămâneam singur cu sora mea. În polemica lor era parcă o presimțire tacită a acelui viitor foarte apropiat... Viața Charlottei, mă gândeam eu, îi împăca, le oferea un teren neutru. Cu vârsta, am început să deslușesc un cu totul alt motiv al acelei predilecții franceze a dezbaterilor lor interminabile. Charlotte se ivea sub cerul rusesc ca o extraterestră. Ea nu avea nimic comun cu istoria crudă a acestui imens imperiu, cu foametea, cu revoluțiile, cu războaiele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
destinul incredibil al lucrurilor. Acestea călătoreau, strângeau sub învelișul lor banal perioadele vieții noastre, legând între ele clipe foarte îndepărtate. Cât despre căsătoria bunicii cu judecătorul poporului, eu nu remarcam probabil tot pitorescul istoric pe care adulții puteau să-l deslușească aici. Dragostea Charlottei, curtea pe care i-o făcea bunicul, perechea aceea atât de ieșită din comun în ținutul siberian - din toate acestea eu nu am păstrat decât un crâmpei: Fiodor, cu rubașca bine călcată, cu cizmele lustruite, se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căuta să ajungă la inima acelei curtezane cerebrale, indolente, semănând cu o orhidee fragilă și care îl lăsa să spere mereu zadarnic. Și alături de ei - servitoarea, tânăra ce se îmbăia, cu trupul ei voinic și sănătos. La prima lectură, nu deslușisem decât triunghiul acela, care îmi părea artificial și fără vigoare: într-adevăr, cele două femei nu puteau nici măcar să se considere rivale... De acum înainte, aruncam o privire cu totul nouă asupra acelui trio parizian. Devenea concret, întrupat, palpabil - trăia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mine, sărbătorii înseși... Zilele rusești ale bunicii - zilele care, la un moment dat, deveneau pur și simplu viața ei și nu doar o „etapă rusească” înaintea întoarcerii în Franța - aveau pentru mine o tonalitate secretă, pe care ceilalți nu o deslușeau. Era un fel de nimb invizibil purtat de Charlotte în tot acel trecut reînviat în bucătăria noastră afumată. Îmi spuneam cu o mirare plină de admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni de zile faimoasele bătăi ale ceasului de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era oprit în mijlocul câmpului. Aerul nopții nu era negru compact ca în orașul din care fugiseră. Întinderea câmpiei din fața dreptunghiului palid al ușii deschise păstra culoarea cenușie a nopților din nord. Când ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a deslușit lângă calea ferată, în umbra unui tufiș, contururile unei izbe ațipite. Și, în față, în pajiștea de lângă terasament, a văzut un cal. Liniștea era atât de adâncă încât se auzeau țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor le comenta în timpul recreațiilor, nu făceam nici o deosebire între cluburile de fotbal ai căror suporteri înfocați erau. Ignoranța mea îi jignea. O considerau sfidare. Mă atacau cu batjocurile lor, cu pumnii lor. Abia în iarna aceea am început să deslușesc un adevăr derutant: a purta în tine trecutul acela îndepărtat, a-ți lăsa sufletul să trăiască în Atlantida aceea fabuloasă nu era un lucru inocent. Da, era cu adevărat o sfidare, o provocare în ochii celor care trăiau în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
multe de spus. După un moment de tăcere, bunica a ridicat ușor capul și a spus cu multă sinceritate: - Sunt încântată că acum cunoști atât de bine istoria! Totuși, în vocea ei plină de convingere, mi s-a părut că deslușesc ecoul unui gând nemărturisit: „E bine să cunoști istoria. Dar când îți vorbeam de Isabeau și de aleea Arbaletierilor, de noaptea aceea de toamnă, mă gândeam la cu totul altceva...” S-a aplecat deasupra lucrului ei de mână, făcând împunsături
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte cu o ușurare ascunsă. Mă simțeam implicat tainic în moartea mamei. Da, simțeam față de ea responsabilitatea vagă încercată de spectatorul a cărui privire face să se clatine sau chiar să cadă un dansator pe sârmă. Charlotte mă învățase să deslușesc siluete pariziene în inima unui mare oraș industrial de pe Volga, ea mă încătușase în trecutul acela visat, din care aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața reală era stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ani după război păreau să moară cu totul „normal”, „de bătrânețe”. Trebuia să te apropii foarte mult de tatăl meu ca să-i vezi deasupra urechii urma ușor scobită în care zvâcnea sângele. Trebuia să o cunoști pe mama ca să deslușești în ea copila încremenită în fața ferestrei întunecate, sub un cer plin de stranii stele șuierătoare, în prima dimineață de război. Pentru a vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca înfulecând coji de cartofi... Le cercetam viața printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vechi. Dacă cineva mi l-ar fi prezentat pe visătorul acela, fără îndoială că nu l-aș fi recunoscut. Nu m-aș fi recunoscut... A doua zi, instructorul ne-a dus să asistăm la sosirea unei coloane de tancuri. Am deslușit mai întâi un nor cenușiu care se umfla la orizont. Apoi, o vibrație puternică s-a răspândit în talpa încălțămintei noastre. Pământul se zguduia. Și norul, devenit galben, s-a înălțat până la soare și l-a eclipsat. Toate zgomotele au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au dispărut. - Așa e, dar ele continuă să zboare, undeva, în niște țări îndepărtate, numai că noi, cu vederea noastră prea slabă, nu putem să le vedem. Așa e și cu cei care mor...»” Prin somn, mi se părea că deslușesc zgomotul crengilor, care era mai puternic și mai persistent ca de obicei. Ca și cum vântul nu ar fi încetat, nici o clipă, să bată. Dimineața, descopeream că era zumzetul oceanului. În ajun, obosit, mă oprisem, fără să știu, la hotarul unde pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și de moravuri, așadar variantele comicului "exprimat de limbaj". În sfârșit, sensul comicului, adică raporturile cu contextul cultural, cu lumea, caracterul său general, câmpul său de activitate de care depinde în mod direct funcționarea lui, este criteriul în funcție de care putem desluși categorii aparte precum umoristicul, satiricul, ironicul, parodicul, grotescul, absurdul etc. Dacă suprapunem informația referitoare la fiecare mod al comicului așa cum a fost organizată în Comicologia lui Marian Popa peste acest din urmă criteriu al "sensului", putem obține o diagramă mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concret și definitiv, admirabil pretext și mare nerv pentru realizarea operelor de artă" (Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993). 87 De exemplu, Eugen Simion deslușește cele trei pasiuni atunci când dezvoltă tema "reveriei gastronomice" din textul caragialian, într-un subcapitol din Prefața: I. L. Caragiale și spiritul românesc la volumele I. L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. XVI-XXIX. 88 Ibidem. 89 I. L. Caragiale, Momente, Schițe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne mișcăm prin lume fără să avem nici un răspuns cu privire la cine suntem. Nu e deloc confortabil, iar dacă cineva ar spune că acestea sunt chinurile nașterii ca subiect gânditor, i s-ar putea răspunde că e tot mai greu de deslușit În această durere cea care duce la naștere, tocmai pentru că ceea ce traversăm În prezent pare să aibă tot mai puțină viață!... Acest tablou deprimant, al unei lumi care se distruge treptat prin chiar oportunitățile și șansele ei, ar putea fi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
progres și prosperitate, Malaysia plină de farmec și apetit pentru ritmuri Înalte de dezvoltare, un „tigru asiatic” ce continuă să uimească În ultimele trei decenii prin performanțe notabile... Ne apropiem de punctul terminus și printre valurile Înspumate ale Pacificului se deslușesc tot mai bine și mai aproape ca un colan de diamante, zecile de insule și insulițe ale celui mai mare arhipelag din lume, Indonezia. După o noapte „chinuită” În avion, sosim la ora 15,00 (ora locală) pe Aeroportul Internațional
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește ademenitor În urechi... Ridicăm privirea, deja Încețoșată, și deslușim că suntem aproape de ținta propusă... Picioarele se mișcă mecanic, inima bate năvalnic, gura este uscată... Dar peste tot, domnește speranța că efortul nu a fost În zadar... Încă un pas, Încă un pas... Am ajuns!!! Priveliștea din jur este inegalabilă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și constat că am rămas singură, eu și pustietatea Înghețată, Într-o lume ce pare eternă... Privesc În sus spre cărarea ce urcă abrupt spre Înălțimi amețitoare, unde se vede un petec de cer siniliu, privesc În jos și abia deslușesc cu greu motelul și coechipierii, ce par mogâldețe colorate. 489 Insight Guides New Zealand Stepby Step, Apapublications, p.11. 490 Maria Stenson, Illustrated. History of the South Pacific, 2009; idem, Illustrated of New Zealand.Rordom Hause New Zealand, 2009, p.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
păgâni și creștini, uniți sub corola binecuvântată a Soarelui, dătător de viață și speranță. Fiecare se grăbește să imortalizeze pe peliculă acel moment ireversibil... După ce au mai trecut emoțiile mirificei Clipe, privim cu nesaț, de jur Împrejurul nostru, priveliștile montane, Încercând să deslușim câte ceva din „fișa lor biografică”. În urmă cu milioane de ani, pe aceste locuri a fost un singur vulcan imens Tengger, care În urma unei considerabile erupții a format o „mare” de nisip vulcanic și au apărut trei vulcani mai mici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Infiltrării, unul din cele câteva galerii subterane construite de nordcoreeni ca strategie de invadare. SPRE PLAIURILE MIORITICE Părăsim Aeroportul Incheon din Seul pe linia Beijing - Moscova - Amsterdam-București. Ruta aeriană trece peste Deșertul Gobi, dar până la imensitatea roșcată de nisip, mai deslușim plantațiile de orez, livezi și vii, apoi coline sălbatice, cu vegetație anemică, speriată de vânturi, și dispariția așezărilor omenești. Pustiul ne Întâmpină cu vicleșug, forme colinare, neregulate, În libera și capricioasa arhitectură a vânturilor. Gobi, spre deosebire de Sahara, are jumătate de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Întrecerilor nautice 824. Astăzi ambarcațiuni de toate tipurile plutesc pe apele ușor vălurite ale oceanului care pătrund aici până departe În interiorul insulei. De pe Podul España (Jones Bridge), privirea descoperă aici o Veneție orientală care-și trăiește viața trepidantă. Se deslușesc contururile fortăreței Santiago, distrusă În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reconstruită parțial În 1953. În districtul Quiapo, din inima Manilei are loc Nazarene, o procesiune de bărbați desculți care Împing și Black trag statuia lui Iisus Nazariteanul negru. Se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
râului ce se prelingea domol la vale, se vedeau, În depărtare, niște cutii de lemn, spălăcite de vânturi și ploi, pe care ghidul ni le indică drept sicrie cu vechime venerabilă de câteva sute de ani. Cum nu le-am deslușit prea bine, mai ales că se Însera, a rămas promisiunea pentru a doua zi să prospectăm altă zonă a muntelui, niște peșteri la care se cobora fără prea multe dificultăți. După o masă sumară cu supă de orez, puțin pește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]