18,606 matches
-
de sine. 4) În stadiul de internalizare/angajare (commitment), minoritarii au ajuns la o armonie între alte aspecte ale sinelui și identitatea etnică. Ea a fost internalizată în identitatea de sine, indivizii se simt împliniți și privesc cu mai mare detașare și obiectivitate caracteristicile altor grupuri rasiale și etnice, inclusiv ale grupului majoritar. În același timp, individul este hotărât să lupte împotriva oricărei forme de opresiune, se angajează, potrivit identității sale etnice lucide, în acțiuni la scară mare (activism politic sau
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
L. expune în proza sa segmente revelatoare de vieți obscure, de biografii ale unor inși singuratici, din speța învinșilor și a inadaptabililor prezenți în scrierile începutului de secol XX, dar diferențiați de aceștia printr-o mai pronunțată introvertire, exprimată prin detașare de sine. Personajele trăiesc apatic un fel de drame mute, fără să se autocompătimească, fără sentimentul damnării; le suportă privindu-le cumva din afară, considerându-le parcă elemente ale normalității. În Mâine va fi luni, de pildă, un tânăr scriitor
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
le erau cititorilor atât tabloul mediului provincial, cel al târgului moldav, cu apele sale stagnante, cât și personajele principale - judecătorul Sandu Arbore, tip pasiv, incapabil de rezistență la acțiunea nefastă din afară, ale cărei efecte le discerne însă lucid, cu detașare, și bovarica Tina, fascinată de „lumea bună” care își petrece timpul pe transatlantice, în marile restaurante ori cazinouri, „lume” descoperită ei de romanele senzaționale ale lui Adam Adam. Reține atenția înregistrarea plină de finețe, din perspectiva naratorului-personaj Sandu Arbore, a
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
1946 este admis în anul al doilea la secția de actorie a Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, pe care o va absolvi în 1949. Va juca repertoriu clasic la Teatrul Național din Cluj (1948-1953), cu o scurtă detașare la Reșița (1952-1953), apoi, la chemarea Mariettei Sadova, la Teatrul „Constantin I. Nottara” din București (1954-1960), evoluând ulterior la Teatrul Giulești (1960-1961), iar din 1961 la Teatrul „Barbu Delavrancea”, de unde se pensionează medical în 1971. Talent precoce, dotat și pentru
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
1998 am ascultat o prezentare extrem de interesantă, o analiză a ideologiei marxiste și impactului acesteia asupra retoricii, ținută de Deirdre McCloskey. O femeie masivă, elegantă, cu o voce caldă (în ciuda unui defect de vorbire), cu un umor sec și o detașare de om care a trecut prin multe. Fără să vreau m-am gîndit la asemenea lucruri, în timp ce ascultam prezentarea. Un bărbat care și-a schimbat radical identitatea, devenind femeie - iată mai curînd un personaj de film, sau de roman, nu
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
cultură și nici formalismul nu mai puteau răspunde cerințelor unei epoci care încă abia mijea, din punct de vedere politic, după înlăturarea monarhiei și instaurarea regimului republican cu primele jaloane ale socialsimului". Putregaiul unei atari frazeologii apare foarte extins. Ușoarele detașări de tendenționismul comunist, al cărui principal promotor a fost poetul, au un iz comic. E ca o parodie de sine, involuntară: "Era teza noastră de a combate atît orice tendință formalistă sau, hai să zicem, și cosmopolită, deși nu făceam
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
S. se apleacă asupra faptului mărunt, a existențelor nesemnificative, a mediocrității mediilor sociale. În proza din culegerea Casa Marian Papahagi detecta „talent din abundență, imaginație, simț de observație și o capacitate de a transcrie rapid și sugestiv o imagine, îmbinând detașarea «textualistă», ce îngăduie comentariul metafictiv, și distanțarea obiectivată a naratorului stăpân pe efectele sale”. E, într-adevăr, o ilustrare a mobilității epice a autorului, care pendulează între kitsch, fantastic și intertextualism, compunând schițe și povestiri, scurte notații nervoase și bine
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul este, în esență, un moralist care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
în aceeași manieră a scris și Amintiri de la „Adevărul literar și artistic”, din care a lăsat fragmente în periodice. Devenit protagonistul rememorării propriei vieți în Din copilăria lui Ionel, S. se prezintă pe sine și pe cei din jur cu detașare și imparțialitate jovială, cu umor discret, începând din primii ani, continuând, la școală și internat, cu o galerie a profesorilor. Revelatoare e relația cu mama sa, percepută ca o rudă îndepărtată, despre care vorbește cu un fel de reproș ironic
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
planuri de referință ia naștere o proză dezinvoltă, o lume semnată și în cel mai înalt grad repetitivă, care se ține minte. Fiind un produs al fanteziei expansive, în căutare de sensuri transcendente, proza lui Tudor Dumitru Savu n-are detașare ironică față de propriile canoane și, tocmai de aceea, inflația livrescului nu are un sens superior. [...] De cele mai multe ori, vigoarea, indiscutabilă, a talentului de povestitor pe care-l arată autorul explodează în cadrele strâmte ale influențelor, deși acestea sunt manipulate abil
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
când se întoarce cu gândul la „epoca de aur” a Junimii, care a impus în cultura română „o nouă etică ideologică și sufletească”. Cvartetul de „mușchetari” (I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc) este înfățișat cu o lipsă de detașare care deformează liniile. Dacă la Vlahuță, bunăoară, caracterizarea („solitar, fanatic și monahal”) s-ar potrivi, Caragiale, tras sub zodia „romantismului idealist”, e integrat, aiurea, curentului eminescian. S. glumește uneori și fără să vrea. SCRIERI: Sărutarea, Iași, 1903; Anecdote literare, Iași
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
S. poetului și eseistului. Se trasează un portret spiritual al omului și sunt denunțate etichetele comode puse de critică, arătându-se că Dan Botta, „ermeticul” „poet al morții”, este un descoperitor de arhetipuri și esențe, cu o dezinvoltură provenită din detașarea de posesiune și din stil. Botta este astfel înscris în tradiția literaturii române, văzută de poet ca purtând vocația pentru clasicism, căruia S. îi schițează, pe urmele ideilor celui interpretat, o ontologie - clasicismul ca mod de a fi în lume
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență traumatizantă, absența lirismului, a „febrei”, stilul „dens, cenușiu”, nepatetic. Cartea procură, totuși, emoții de lectură și prin vibrații (discrete) de reală poezie, conținute în evocarea peisajelor și a atmosferei patriarhale a Mangaliei
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
și orientarea profesională E. Spanger atrage atenția asupra a trei aspecte importante ale vârstei adolescenței: descoperirea propriului Eu; formarea unui plan de viață; penetrarea în diferitele domenii ale vieții. Descoperirea propriului Eu semnifică separarea și eliberarea adolescentului de familie și detașarea de obiectele de afecțiune ale perioadei copilăriei. Formarea treptată a unui plan de viață este legat de experiențele noi, de prieteni, de transformarea imaginației în proiecte de viitor. Penetrarea în diferitele domenii ale vieți se exprimă prin dezvoltarea vocațiilor, a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instituția ca pe un „spațiu ocrotitor/securizant”; b) recrutarea atentă a personalului de supraveghere-educație-îngrijire din cadrul instituției, întrucât, în numeroase cazuri, personalul s-a dovedit a avea variate și serioase „probleme nevrotice”, pe care le proiecta asupra celor instituționalizați, în scopul detașării de acestea; c) utilizarea, în primul rând, a unor „metode psihologice” de terapie, comunicare educație specială și recuperare a persoanelor instituționalizate; d) evitarea stărilor de tensiune, a situațiilor conflictuale, a dezvoltării unor stări de dependență și regresiune, a complexelor la
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii eludaseră „Înregimentarea”, În favoarea unei „discipline simple” : motivație suficient de confuză pentru a justifica detașarea de liderul unui guvern care se afla sub semnul provizoratului. Anul 1877 a coincis cu Încercarea lui Boerescu de a organiza un „partid al centrului”, proiectat Încă din 1875 : la 10/22 martie, Pressa anunța formarea unui club bucureștean al
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
unui guvern care se afla sub semnul provizoratului. Anul 1877 a coincis cu Încercarea lui Boerescu de a organiza un „partid al centrului”, proiectat Încă din 1875 : la 10/22 martie, Pressa anunța formarea unui club bucureștean al noii grupări ; detașarea de conservatori părea și mai clară prin absența fostului ministru din comitetul electoral comun organizat de „centru” și „dreapta” În vederea alegerilor pentru Senat din luna aprilie . Ca un nou paradox, asumarea conservatorismului În discursul boerescian a cunoscut apogeul tocmai În
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
București. Conținutul „profesiunii de credință” publicate În Naționalul din 26 octombrie/ 7 noiembrie 1858 accentua tentația conservatoare. Deși În continuare critic față de „Întunericul trecutului”, tânărul politician repudia „extravaganțele”, „teoriile escentrice și imposibile”, proiecția unui „viitor ideal și luminos”, echivalentă cu detașarea de realitate: „nu dorim a perde realul pentru o umbră, căci nu voim a perde ceea-ce ținem pentru aceea ce ar trebui să ținem”. Atașamentul față de Convenția de la Paris era exprimat În fraze tipice pentru politicienii conservatori: „Convențiunea de la 19
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ar fi cunoscut scrierile lui Edmund Burke; Însă paralela se impune aproape de la sine. Acceptarea practicilor bisericești ca pe un dat social, semnificația lor morală, separarea lor de considerațiile personale, riscurile apostaziei sunt argumente temeinice. Trebuie remarcată, odată În plus, detașarea de principiile primilor ani; marginalizarea clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
De asemenea, căutările și încercările artistice se datorează și primatului de voință , perseverență. Trebuie să recunoaștem că suntem influențați zilnic de o structură exterioară... cum ar fi gama cromatică / culoarea care își pune amprenta prin crearea unei stări de maximă detașare sau inversul acesteia. Semne, stimuli sau mijloace purtătoare a unei semnificații de natură intelectuală, estetică sau afectivă - culorile transmit așadar, idei, sentimente și evident au rolul de a stimula spiritul inventiv al artistului, amatorului, receptorului și nu în ultimul rând
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
o judecată. Unul din primatele care se impune atenției este tocmai metafora jocului „manifestată deliberat” în domeniul experienței artistice, deci, și a celei estetice pentru că regăsim aici cele două dimensiuni tensionate ale ludicului: recursul constant la serviciile gândirii și deplina detașare de toate regulile gândirii zise corecte. Percepția de tip artistic înglobează rute de explorări și interpretări, care deseori duc la variante subiective și deținerea “propriului adevăr”; elemente de specificitate se întrepătrund frecvent, sporind preponderența mentalului și senzorialului. Există bineințeles o
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de mare purulent”, „Părul tău e lampa acestei spelunci”, „Ca o colonie de
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]