KorAP: Find »[drukola/base=dirijor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...231 >

5,763 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750

să cânt cu dirijorii. Am spus "cu dumneavoastră nu mai cânt în viața mea!". Și am comunicat directorilor din acele teatre, "dacă vreți să dirijeze el, puneți pe altul în locul meu, și dacă vreți să cânt eu, să fie alt dirijor". Până acolo am mers, și am ținut cu dinții de asta. E foarte important, dirijorul poate să "ridice" mult spectacolul, și poate să-l îngroape de viu. În legătură cu partenerii, aici este ceva mult mai delicat. Sigur că fiecare dintre noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
am comunicat directorilor din acele teatre, "dacă vreți să dirijeze el, puneți pe altul în locul meu, și dacă vreți să cânt eu, să fie alt dirijor". Până acolo am mers, și am ținut cu dinții de asta. E foarte important, dirijorul poate să "ridice" mult spectacolul, și poate să-l îngroape de viu. În legătură cu partenerii, aici este ceva mult mai delicat. Sigur că fiecare dintre noi suntem în seara spectacolului într-o anumită formă: poți veni furios la teatru după ce te-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
de seamă, acesta este fiorul din scenă, unde tu ești meseriașul. Pui la bătaie toate forțele ca să nu te lași copleșit, și totuși te copleșește. Dar asta ridică foarte mult calitatea spectacolului. A.V. S-a spus mai înainte că dirijorul poate "ridica" sau poate "înmormânta" un spectacol de operă. Maestre Herlea, ce dirijori v-au influențat în bine, din punct de vedere muzical și scenic? N.H. În primul rând, l-aș numi pe Jean Bobescu, cu care am debutat când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
bătaie toate forțele ca să nu te lași copleșit, și totuși te copleșește. Dar asta ridică foarte mult calitatea spectacolului. A.V. S-a spus mai înainte că dirijorul poate "ridica" sau poate "înmormânta" un spectacol de operă. Maestre Herlea, ce dirijori v-au influențat în bine, din punct de vedere muzical și scenic? N.H. În primul rând, l-aș numi pe Jean Bobescu, cu care am debutat când aveam 23 de ani în opera "Paiațe" de Leoncavallo, în rolul lui Silvio

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
parte dintr-o distribuție extraordinară: Neda era Dora Massini, Tonio Petre Ștefănescu Goangă, și marea noastră voce de tenor tenorul Garbis Zobian. Asta se petrecea la 14 aprilie 1950. După aceea, marea șansă a vieții mele artistice a fost cunoscutul dirijor Herbert von Karajan, cu care am cântat în spectacolele "Boris Godunov" și "Trubadurul" la Festivalul de la Salzburg.13 El m-a dirijat ca nimeni altul, țin minte și acum un moment, aria Contelui de Luna. Deci, două nume mari, care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Opera Națională Română din București. Ultima a fost o rușine națională!... A.V. Se cuvine spus că versiunea de televiziune a operei "Oedip" de George Enescu ați realizat-o sub conducerea unuia dintre cei mai buni prieteni ai Dumneavoastră, regretatul dirijor Ion Baciu. (Emisiunea "Exclusiv 5x2", TVR Iași, 4 Noiembrie 1997 ) Dragoș Pătrașcu Înaintea începerii dialogului din studio, au fost difuzate imagini din atelier. Autorul, Dragoș Pătrașcu, a prezentat câteva creații. Este o lucrare ce face parte dintr-o serie. O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
atent la intonație, pentru că trombonul funcționează exact pe baza aceluiași principiu pe care este construită vioara, la fel se cântă la acest instrument, nu este deloc ușor: tot șapte poziții, tot armonice, ș.a.m.d. M-am împrietenit cu fiul dirijorului și profesorului Aurel Niculescu, de la Brașov. O personalitate a vieții muzicale românești. Dinu mă scotea mai des din cămin, la concerte, "hai, Ovidiu, nu mai învăța la chimie, hai să mergem la concert, în seara asta dirijează cutare". A.V.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
fie la pregătire în școală, la studiu individual. Aurel Niculescu studia la violoncel. Eu eram obișnuit cu mișcarea brațului pentru că, în fiecare vacanță, la țară, acasă, organizam serbări. La aceste serbări eram instructor de dans, eram coordonator pentru texte, eram dirijor de cor, făceam absolut totul, de la a la z. Și Aurel, văzând că am o oarecare mișcare dirijorală a brațului, când cânta la violoncel, să zicem, Variațiunile rococo de Ceaikovski, îmi spunea: "Ovidiu, acompaniază-mă". Și tot așa, până într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
la alt instrument, numai după cum îi sunau în ureche. De altfel, creația lui Paul Constantinescu are un izvor puternic în folclor. A.V. Cum a fost începutul drumului "cu bagheta în mână"? O.B. Eu doream să mă specializez ca dirijor. Am dat un concurs pentru a merge la Viena. Era obligatoriu să cunoști limba germană. Nu se punea problema testului profesional, l-aș fi trecut, ci a testului de limbă. Eram trei candidați pe un loc, și sigur că a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
concurs. A.V. Nu v-a lăsat Bacăul, atunci, impresia că "uite, plec din capitală, și ajung într-un oraș prăfuit..." O.B. O, mult timp am fost obsedat de ideea asta... Chiar după ce am reușit la concurs, și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți tu, măi băiete, aici?" Dar, după ce mă întorceam la filarmonică, să continui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
perioadă trecem. Și am depășit momentul. Nu uitați că în perioada respectivă, filarmonica din Bacău era singura instituție de acest tip din țară care asigura lună de lună salariile instrumentiștilor. Nu uitați că în acele timpuri, veneau din toată țara dirijori și soliști să colaboreze cu noi, și în loc să se întoarcă acasă cu onorariile cuvenite, se întorceau cu valiza plină cu salam de Sibiu, sau tacâm de pui, sau ce puteam să le oferim noi atunci la Bacău. Aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
să dirijez Beethoven dacă nu aveam orchestra. Și ca să pot avea orchestra, trebuia să muncesc să-i asigur anumite condiții, că altfel... A.V. Ați fost mai norocos decât maestrul Ion Baciu, exact în acei ani, exact ca și dumneavoastră, dirijor și director de filarmonică, al celei din Iași, care a trebuit să se roage de directori de fabrici, de uzine să-l ajute financiar spre a plăti salariile angajaților! Dar prin anii '86-'87 nu a mai putut... O.B.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
un act bivalent de receptare lucid-emoțională. Mozart, Debussy, Beethoven, Richard Oschanitzky, Skriabin au rămas momente de reper în istoria recentă a vieții muzicale românești. Una dintre cele mai reușite, mai longevive relații profesor-elev a fost și rămâne cu pianistul și dirijorul Vlad Iftinca. La Iași, cei doi au studiat, au discutat mult, s-au înțeles deplin. Recitalurile lui Vlad Iftinca din Iașul anilor 1995 și 2001 au revelat influența concepției tehnic-intelectuale de interpretare pianistică a Adrianei Bera. După numeroase recitaluri în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
studiat, au discutat mult, s-au înțeles deplin. Recitalurile lui Vlad Iftinca din Iașul anilor 1995 și 2001 au revelat influența concepției tehnic-intelectuale de interpretare pianistică a Adrianei Bera. După numeroase recitaluri în multe țări ale lumii, acum pianist și dirijor la Metropolitan Opera din New York, Vlad Iftinca a rămas fidel profesoarei sale, de la care primește mereu sfaturi și îndrumări. Întoarcerea, din 1990, în Clujul natal a însemnat pentru Adriana Bera continuarea activității de profesor, la Academia de Muzică "Gheorghe Dima

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
petrecuți la Iași au avut foarte multe părți pozitive. În primul rând, am avut acces la scena Filarmonicii și, implicit, să-mi alcătuiesc un repertoriu pe care să-l rodez, am putut să cânt cu o orchestră foarte bună, cu dirijori de valoare. Era atunci la Iași maestrul Baciu... Am fost ajutată de câțiva oameni. Sigur că lucrurile nu au fost foarte netede, sigur că nu toată lumea m-a simpatizat... A.V. ...așa-i în viață! A.B. Da, la vârsta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
V. Ce pianiști asculți? A.B. Mi-am cumpărat în Germania foarte multe discuri cu Alfred Brendel, Claudio Arrau, Richter, Christian Zimmermann o serie de înregistrări extraordinare. Dar nu numai cu pianiști. Ci și lucrări cântate pe instrumente istorice, cu dirijorul Nikolaus Hamoncourt. A.V. Ai pronunțat numele unor pianiști care au părăsit lumea noastră (Richter, Michelangeli, Arrau). Cum vezi generația tânără de pianiști, mai ales cei care au câștigat concursul "Ceaikovski"? A.B. Există la ora asta enorm de mulți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Solti, când m-am întâlnit și am făcut cunoștință... Între artiști, cred eu, la un moment dat nu mai există diferență de sex, vârstă, faimă. În momentul în care am intrat în teatru și am făcut cunoștință cu colegii mei dirijor, regizor, parteneri se întâmplă o comuniune între noi, încât aproape ne simțim, acesta este sentimentul meu, ca un corp comun. Așa m-au făcut totdeauna să mă simt. A.V. Haideți să va întreb altfel: vi s-a întâmplat vreodată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
nu este de a fi iubit, ci de a fi respectat. Că pe lângă acest respect a fost și foarte multă iubire mi-a demonstrat-o concertul meu de adio din 26 iunie, în care, într-adevăr, peste 40 de artiști, dirijori de la Zubin Mehta la Riccardo Muti, de la Domingo până la nu mai știu cine au cântat gratis pentru mine! Deși, nici n-am mai avut ce să le dau, pentru că patru zile după aceea n-am mai fost în funcția de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
de a emoționa. Acestea ar fi calitățile pianistului solist care a fost Vlad Iftinca. Ajuns în Statele Unite ale Americii, el a devenit unul dintre cei mai apreciați muzicieni legați de destinul celebrei "Metropolitan Opera", pentru care pianul și bagheta de dirijor sunt instrumentele de modelare și exprimare a partiturilor. Spectacolul "Lucia di Lammermoor", regizat de Andrei Șerban la Opera Națională Română din Iași în toamna anului 2014 a demonstrat nivelul actual al personalității lui Vlad Iftinca: cunoașterea perfectă (dacă perfecțiunea există

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
au ca început textul, cu libretul. A.V. De ce nu mai există timp? Ce înseamnă această fugă împotriva timpului? V.I. Vă dau un exemplu. Regina Resnik, când a debutat la "Met" în spectacolul "Fidelio", în 1944 dacă nu mă înșel, dirijor era Bruno Walter. Timp de trei luni, povestea doamna Resnik, Bruno Walter a luat-o sub aripa lui, în fiecare zi stătea la el acasă, și marele dirijor Bruno Walter a învățat-o, notă cu notă, să cânte partitura personajului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
debutat la "Met" în spectacolul "Fidelio", în 1944 dacă nu mă înșel, dirijor era Bruno Walter. Timp de trei luni, povestea doamna Resnik, Bruno Walter a luat-o sub aripa lui, în fiecare zi stătea la el acasă, și marele dirijor Bruno Walter a învățat-o, notă cu notă, să cânte partitura personajului Leonora. Astăzi nu mai există timp, audițiile sunt din ce în ce mai multe, sunt școli foarte bune... A.V. Și dacă nu mai există această etapă de pregătire, cu cine învață

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
în nordul New York-ului, la "Renata Scotto Academy". Aceste cursuri nu se mai fac acum pentru că Renata predă numai la Academia "Santa Cecilia" din Roma. Cântând pentru dânsa, am învățat această iubire pentru sunet, pentru stil, care venea de la marii dirijori, de la marii cântăreți. Apoi, am lucrat foarte mult pentru Regina Resnik, cu mulți cântăreți am făcut recitaluri de lied: Thomas Hampson, Kiri Te Kanawa, Debora Voigt. Dintre cei tineri Luca Pissaroni, Mathiew Rose, voi lucra cu o solistă de la Frankfurt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
eu că poți transmite publicului, într-un fel, acest sentiment, ca și cum n-ai fi auzit niciodată lucrarea respectivă înainte. A.V. Care este relația ta, în general vorbind, cu regizorul? V.I. O relație foarte bună, și ca pianist și ca dirijor. A.V. Este o relație de la egal la egal? Sau pot fi etape în pregătirea spectacolului, și rolul de conducător alternează. V.I. -... Nu neapărat. Sunt regizori și regizori. Cu Andrei Șerban m-am înțeles foarte bine, maestrul Șerban este un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
vedea spectacolul. Bineînțeles, și cerințele se schimbă. A.V. Dar nu crezi că unii regizori, tocmai din dorința de a se supune dictaturii imaginii, încarcă prea mult scena? Cu decoruri, cu joc actoricesc, mișcare... V.I. Bineînțeles, ca echipă muzicală, ca dirijori și pianiști, am avut și avem la "MET" tot timpul aceste discuții. De exemplu, într-o scenă, cântărețul se întoarce și cântă spre culise nu se mai aude sunetul în sală. Noi protestăm. Ni se răspunde: "camera în care se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
acum ceva care te-ar putea irita, și te rog să te manifești, dacă va fi cazul. Ai fost, ești un pianist de performanță. Ai dovedit și aici, în România, la Iași, cu spectacolul "Lucia di Lammermoor", că ești un dirijor foarte bun. De ce nu ai rămas în domeniul concertistic, și te-ai specializat în domeniul "operă"? V.I. Ca să fiu foarte sincer, niciodată nu mi-a plăcut să fiu singur pe scenă. Din cauza asta, la Madrid, în ultimii doi ani de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]