3,821 matches
-
însușit în prealabil, unii copii nu se grăbesc să mențină avantajul cucerit, ci își așteaptă colegii, anulând astfel avansul luat de propria echipă. Jocul de mișcare, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor educației fizice, este necesar să fie ales cu discernământ. Din punct de vedere al conținutului motric, ele nu trebuie să dubleze alte genuri de exerciții care fac parte din lecția respectivă. Materialele recomandate trebuie să fie simple și atractive, divers colorate, mânuirea lor solicitând atât evidențierea coordonării, preciziei, orientării
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
repetiție. Un număr mare de jocuri contribuie la dezvoltarea vitezei de reacție cel mai bine dezvoltată prin momentul startului în joc. Având în vedere particularitățile anatomofiziologice ale vârstei copilăriei, dezvoltarea FORȚEI trebuie să se facă în mod gradat, cu mult discernământ din partea antrenorilor și cu individualizările corespunzătoare. Experimentele științifice din ultimul timp asupra antrenamentului de forță la copii au arătat că antrenamentele de forță nu au o influență negativă asupra creșterii și dezvoltării corpului la copii de 10 - 15 ani. Bine
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
atenției pentru activitatea din lecție. În acest scop este recomandabilă alegerea jocurilor de scurtă durată, variate și atractive. <footnote Georgeta Chiriță, Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport -Turism, București 1983, p. 62 footnote> La alegerea jocului se impune mult discernământ, întrucât efectul scontat este condiționat de adaptarea lui la condițiile concrete. Astfel jocul se alege în funcție de: sarcinile pe care vrem să le realizăm; momentul antrenamentului; particularitățile morfo-funcționale și psihice ale copilului; nivelul dezvoltării și pregătirii fizice, starea de sănătate; particularitățile
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
sarcinile prioritare ale învățământului pentru elevii cu dizabilități mentale constă în prevenirea și combaterea manifestărilor de inerție (altfel spus, în stimularea activismului și criticismului gândirii) și în dirijarea comportamentului lor. Lipsa de îndrumare și suport, în condițiile afectării nivelului de discernământ din cauza caracteristicilor evocate anterior, poate determina, pe lângă unele dificultăți majore în procesul didactic, creșterea alarmantă a frecvenței tulburărilor de conduită cu efecte directe asupra integrării lor sociale. în cazul copiilor cu dizabilități senzoriale, există premise favorabile pentru o evoluție normală
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
neagreate de copil; respingerea ajutorului, manifestată ca o reacție de apărare îndreptată împotriva adulților, după cum poate fi și expresia unei stări de conflict, generată de anumite greșeli de educație; sugestibilitatea, manifestată prin acceptarea oricărei orientări și îndrumări exterioare, imitarea fără discernământ și fără a lua atitudine critică, chiar dacă ideile, acțiunile imitate sau în fața cărora cedează ușor nu corespund cu propriile convingeri; este favorizată de lipsa de experiență, absența sau slaba manifestare a autocontrolului în situații concrete sau neprevăzute; ostilitatea, manifestată prin
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez,/ și-n tăcerea de ambră, mărul se-oprește la mine”). Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
nesancționat de intelectualitatea interbelică care cerea revenirea la singurul îndreptar de funcționare a Ecclesiei, Tradiția vie, creativă și organică a Părinților Bisericii. Redevabilă unei viziuni clericale "specializate", ierarhia bisericească oscila între un tradiționalism regresiv rural și un ecumenism lipsit de "discernământul duhurilor". Ea nu părea deloc a fi alarmată de faptul că teologia își pierdea verticalitatea Predaniei și eșua în diverse sinteze etnocentrice. Aceste derapaje ar fi putut fi ușor evitate dacă clericii ar fi pornit de la sursele tradiției patristice. Astfel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât Profesorul de logică și metafizică de la Universitatea din București reușește să lămurească această chestiune printr-o argumentație solidă, axată pe un duh al discernământului exemplar. Răspunsul lui Nae Ionescu este prilejuit de apariția unui text al lui Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire", nr.77, din 28 mai 1937. Pe scurt, teza lui Radu Dragnea este următoarea: deși "Ortodoxia și naționalismul se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Biserica Ortodoxă se ajungea la o confuzie enormă potrivit căreia statul românesc era perceput ca un stat creștin, recte, un stat ortodox. Această confuzie provine din eroarea supralicitării realității, din forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
filosofului român, atât interesele Statului, cât și interesele Ortodoxiei impuneau o intervenție energică în Biserica pravoslavnică, intervenție care să purifice Ecclesia de politicianism 32. Medierea raportului dintre autoritatea laică și cea religioasă era realizată de elita intelectuală interbelică în spiritul discernământului, al separarii juste a două planuri distincte ale realității: laicul și religiosul, în vederea unei bune funcționări atât a Ecclesiei, cât și a statului. Misiunea intelectualității interbelice, aceea de a se implica profund în problemele majore ale cetății și de a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumnezeu. În măsura în care aceste simțuri nu sunt înduhovnicite, ele devin prin cultură (ca și cultivare), omul ajungând "să cultive cuvântul lui Dumnezeu". Ascultarea, acel "auz al cuvântului", înainte sau dincolo de a fi o disciplină în Biserică, "este o auzire și un discernământ". Cu alte cuvinte, ființa discerne vocea Tatălui într-un mod distinct, în raport cu orice altă voce. Numai "cultivând cuvântul lui Dumnezeu afirmă Pr. Rafail Noica cultivăm în noi sămânța vieții". Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu constituie cultura Duhului. Este vorba de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a restaura ordinea și disciplina care ar trebui să domnească permanent în Ecclesia. Nu este vorba de aplicarea unor discursuri moralizatoare, punitive, ci de întronarea disciplinei în Biserică, prin apelul la buna rânduială stabilită de Ecclesia pentru credincioși, în duhul discernământului și a îndreptării comportamentale a acelor enoriași certați nu doar cu ordinea, ci și cu manifestarea credinței. Buna cuviință și bunul simț atât la nivelul ținutei vestimentare, cât și la nivelul atitudinii și comportamentului religios ar trebui să devină expresiile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
au găsit un soț potrivit și ajunse la maturitate vor să aibă un copil (prin însămânțare artificială sau adopție) ori pur și simplu doresc să rămână însărcinate cu un anume bărbat, dar nu se angajează în mariaj au, de regulă, discernământul necesar pentru a evalua realist costurile creșterii unui copil cu o anumită calitate (vezi subcapitolul 6.2.4, „Planificarea familială și costul copilului”). Deci ele nu se confruntă, practic, cu sărăcia. Sunt state - Suedia este exemplară din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
analize? Cine este îndrituit să o realizeze și cine să o parcurgă, lecturând-o? Îmi pun, în mod natural, aceste întrebări și multe altele, când întâlnesc termenii de felul celor pe care i-am enumerat și care, aleși, cu tot discernământul, de către autorii al căror efort de exprimare (academică) tocmai îl parcurg pentru că, nu-i așa, îmi comunică ceea ce fiecare "cercetător etnic" ce contribuie la compilarea volumui Our Voices "simte că reprezintă aspectul cel mai semnificativ al propriei culturi pe care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
importanța sa. Să ne asumăm împreună și fiecare dintre noi această imensă sarcină: aceea de a îl asculta cu toată atenția, urmărind cuvintele unice în care criticul alege să ne transmită înțelegerea sa a piesei lui Chapman, aleasă cu tot discernământul din mulțimea de fenomene discursive pe care, în 1965, le are, deja, la îndemână. Să urmărim împreună analiza sa, reflectând, pe măsură ce înaintăm în această întreprindere, la implicațiile pe care actul său critico-retoric le are în ce privește profilul domeniului în al cărui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
secolului XX: mandatul opțiunii personale. A pune, prin urmare, un pas după celălalt, pe cărările întortocheate, punctate de numeroase "răscruci" care sunt tot atâtea "crize", cum ne reamintește, generoasă, etimologia termenului ale discursului, într-un mod activ, pragmatic și cu discernământ devine atributul fundamental al producătorului de discurs și trăsătura în baza căreia va fi evaluat, împreună cu întreaga situație discursivă de a cărei "bună desfășurare" acesta devine responsabil. Vestea bună este că, în această performanță remarcabilă, de a alege în baza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ar opune: "Poate fi futil să previi în privința oratorului care denaturează, este auto-contradictoriu, care dezbină, în timp ce pretinde că dorește unitatea, sau care se dezbară de responsabilitate, în timp ce laudă ideea îndeplinirii obligațiunilor morale. Însă, dacă nu devenim critici atenți, plini de discernământ, interogatori și evaluatori, vom fi constrânși să luăm decizii proaste și să susținem strategii destructive atât pentru noi, cât și pentru societate și (întreaga adăugirea mea) lume"313. Finalul capitolului lui Karlyn Kohrs Campbell este, însă, unul neașteptat. Criticul vede
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care, cum spunea Kenneth Burke, cu mare dreptate, atinge fenomenul său de interes "în stilul vandalului"517. Însă pe William Lewis îl nemulțumeste, evident, o astfel de "explicație", care, cum observăm, fără prea multă insistență sau efort, pune în paranteză discernământul unei întregi națiuni, suporteri și opozanți în aceeași măsură. Lewis contestă capacitatea "explicației dominante" de a da seama de "diferențele de percepție și evaluare în sânul variatelor tipuri de public ale lui Reagan, de diferențele dintre sprijinul acordat lui Reagan
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
epoci istorice. În toate proverbele - indiferent dacă sunt mai vechi sau mai noi, dacă sunt românești, grecești, rusești, chinezești, arabe, franțuzești etc. - Întâlnim, ca trăsături comune, următoarele trei aspecte, care asigură proverbelor caracterul de valori spirituale universale: puterea deosebită de discernământ a judecății omului din popor; simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea”, „dreptatea” reprezintă valori etice superioare. Caracterul captivant al proverbelor este dat Însă nu numai de aspectele de conținut, care stimulează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
paradoxale: „Durerea-i face să mintă și pe cei nevinovați.” (Publilius Syrus) Moartea albinei vine de la propriul ei ac. (Același lucru se poate spune, de exemplu, și despre cel care s-a deprins să facă rău: nemaiputând să aibă un discernământ al situațiilor, ajunge „din rău În mai rău”. Un alt proverb observă, pe bună dreptate: „Celui ce vrea să facă rău nu-i lipsește ocazia”.) Pentru ce să te servești de otravă, când poți ucide cu miere? (Poți, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
școlare proaste pe care le are, ignorând Însă faptul că tocmai comportamentul său reprezintă cauza principală a slabei evoluții școlare a fiului său.) Prinde orbul, scoate-i ochii. (Nu-l poți trage la răspundere pe cel care nu prezintă un discernământ al faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pregnant și atributul „omeniei”, respectiv capacitatea de a ne desprinde din egoismul propriu și de a empatiza cu suferințele de moment ale unui semen de-al nostru. Desigur, nu trebuie să se creadă de aici că „omenia” Înseamnă promovarea fără discernământ a unor porniri subiective și emoționale; dar dacă sufletul nostru nu este pregătit să respingă atitudinile indiferente sau detașate pe care unii le adoptă În raport cu un semen aflat Într-o situație de impas, atunci cum am putea Îndrăzni să pretindem
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de discernământ, acționau pe baza unor informații al căror unic merit era acela de a fi fost furnizate! Cum credeți că l-aș putea uita vreodată pe milițianul care, aflat în posesia unui denunț venit din partea unei vecine țicnite, m-a bătut
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-au lăsat prinși în angrenajul odiosului instrument al Puterii. Operând o necesară selecție, Hamlet reușește să-și deosebească aliații de informatorii puși să-l tragă de limbă. A reținut învățămintele desprinse din Principele lui Machiavelli și le aplică cu discernământ: acolo unde scopul scuză mijloacele, mai întâi trebuie să-i faci pe trădători să se demaște. Hamlet începe, așadar, prin a dezamorsa supravegherea lui Claudius, asigurându-și astfel securitatea, pentru a-și proteja secretul pe care Polonius speră să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cuptor bun, un cuptor solid,/ ar fi putut să dureze și o sută de ani/ ... Și-n vreme ce ardeau/ pe cerul înstelat/ Scăpăra violet Ursa mare". Critica, pasiunea polemică, prezența și răspunsul la toate chemările epocii sunt relatate cu discernământ: "Așa greoi și obosit cum sunt/ târziu spre dimineață/ eu totuși vă cunosc pe toți/ locuitori ai globului terestru" ("Turn solemn"). "Cel care cată blana de aur în cuvinte" dezavuează arta "constructorilor ruinei". . "Întrebați-mă și am să vă răspund
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]