6,113 matches
-
lui Tarrou. Dar, la amiază, nimic nu se schimbase. Seara, Grand putea fi socotit salvat. Rieux nu înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a izolat-o imediat la sosirea ei în spital. Fata era în plin delir și prezenta simptomele ciumei pulmonare. Dar a doua zi dimineața febra scăzuse. Doctorul a crezut că recunoaște, ca și în cazul lui Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas muncitoresc. Repetat, repetat eram învinuit, mereu eram amenințat și treceam prin noi încercări traumatizante, îngrijorându-mă și înfricoșându-mă! Mă aduseseră într-o stare disperată, încrâncenată, obositoare, încât am zis: Mulțumesc Ție, Doamne! că am scăpat numai cu atâta, atunci când sub fereastra mea a frânat o mașină, trezindu-mă... Vremea a trecut și trece, dar traumele au rămas și din când în când mă fac
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu fidelitate totul și trăiește aproape de cei mulți nedreptățiți și fără un orizont salvator. Dacă la întovărășire țăranul mai avea pământul și o parte din recoltă, același țăran nu mai are nimic la colectivă, caci statul e proprietar. Lumea e disperată, unii tineri vor să ia calea codrului, mereu vorbesc și-i înjură pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adăugau biruri numeroase, dar sufletele cinstite și iubitoare de mame nu uitau să-și învețe copiii „Să te porți frumos în lume, dragul mamei/ Că te vede din cer Dumnezeu/ Și eu credeam ce-mi spunea mama.” în situația grea, disperată, apocaliptică a acelor vremuri când „Cineva și-a luat/ samavolnic/ puterea și te-a condamnat,/ Stârnind peste tot vâlvătaie/...Curând vei muri și tu, sat - rădăcină/ Sat-altoi al tuturor morților mei/... Dar am nădejde că noaptea asta buimacă/ Și tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau în dezordine, încercând disperați să scape. Doi ofițeri militari superiori din detașamentul premierului se împingeau în direcția opusă, hotărâți să treacă prin cordonul spontan și să ajungă la autorul tentativei de asasinat. Unul din ei flutură o legitimație în fața unui polițist și se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tricouri cu deviza „colaborator“ pe piept. Al-Shafi se aplecă înainte și se uită la Maggie fără să clipească. —Ascultați-mă, domnișoară Costello. Îmi cunosc poporul și știu cine e trădător și cine nu. Colaboraționiștii sunt fie tineri, fie săraci, fie disperați. Sau îi apasă un secret rușinos. Sau israelienii dețin ceva de care au nevoie. Nici una din situațiile astea nu se aplică la Ahmed Nour. În plus... — Nu știa nimic. Dintr-odată Maggie își dădu seama de un lucru evident. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucruri dure despre tine, așa cum ai spus și tu despre mine. Ai multe motive să nu ai încredere în mine. Poate de aceea, toate încercările mele de a te contacta au fost contracarate. Din cauza asta, am recurs la acest gest disperat în seara asta. Nu mi-am permis să risc și să încredințez această scrisoare unui membru al staffului tău, ca să fie aruncată direct la gunoi. Îmi cer iertare pentru acest lucru. Îți scriu pentru că am văzut ceva care nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mobilizeze pe oamenii lui. Ăsta e prea... făcu o pauză în care se scobi între dinți, încercând să găsescă cuvântul potrivit... enigmatic pentru așa ceva. Nu, cred că e exact ce se spune că ar fi: o scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni nu suflă un cuvânt despre conținutul acestei scrisori. Amir va spune că testele de laborator au fost neconcludente, că nu se poate descifra cu claritate nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
momentul virajului, apăsând pedala exact când drumul cotea. Dar pe când intra în curbă cu o viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dat de Guttman. Iar acum și el fusese eliminat. Asta nu putea să însemne decât un singur lucru: erau urmăriți și toate conversațiile le erau ascultate. Asta era. Nu exista altă explicație. Uri claxona la mașinile din față, în încercarea disperată de a trage pe dreapta. Doar dacă. Unde zicea Uri că a făcut armata? La serviciile de informații. Era singurul care știa tot ce știa ea. Nu pomenise nimănui numele lui Kishon și iată-l acum mort, aproape sigur ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și aia tot viață se numește. Noroc, Uri. Ecranul se făcu negru. David Rosen era prăbușit în scaun, uluit de ceea ce tocmai văzuse. Maggie nu mai avea cuvinte. Uri, cu toate astea, era furios. Începu să lovească tastatura calculatorului, încercând disperat să găsească altceva pe DVD, un element în plus pe care să-l fi scăpat din vedere. Nu se poate termina aici! Nu se poate! Derula înainte discursul pe care tocmai îl vizionaseră. Puse din nou ultima replică. „Noroc, Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-l facem de o mie de ori mai amenințător! Și acum ați făcut din nou exact aceeași greșeală, aici. N-ai dreptul să-mi ții predici... Am tot dreptul. M-am plimbat prin țara asta, mi-am riscat viața, disperată să aflu cine se găsea în spatele tuturor acestor violențe, pentru că am vrut să contribui la salvarea acestui proces de pace, pentru că de fapt chiar am crezut în el. Și acum descopăr că adevărata sursă a problemei și a violenței care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un telefon mobil, după toate aparențele deja conectat. Vocea lui Uri se schimbă instantaneu, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tăbliță falsă? Pentru că dacă e așa, nu ai nimic. Nici tăbliță, nici un atu, nimic. —O, e cât se poate de autentică, Bruce Miller, crede-mă. Ultima dorință și testamentul lui Avraam, patriarhul. Asta cauți, nu-i așa? —Maggie! strigă Uri disperat, dar ea încă nu terminase. —Și din cauza asta a trebuit să moară Rachel Guttman. Și Baruch Kishon. Și Afif Aweida și Dumnezeu mai știe cine altcineva. Ți-ai pus oamenii să-i omoare doar pentru asta, nu-i așa? — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cruciale ale zilelor noastre. Ignatius căscă sonor. În subconștientul tău simți că trebuie să încerci, ca intelectual și luptător pentru idei, să explici eșecul de a participa în mod activ la mișcările de critică socială. Dar ai nevoie în mod disperat și de terapie sexuală. Mi-e teamă — din câte știu despre cazuri clinice identice cu al tău — că vei sfârși prin a fi un invalid psihosomatic ca Elizabeth B. Browning. — Cât de inexprimabil de jignitor! bolborosi Ignatius. Nu simt multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceasu’ greu Mâna să mi-o ții la sfârșit Ș-atunci am să fiu fericit Știind că asculți ce vorbesc Deloc n-am să mă jăluiesc Chiar dacă ploaia vine Tot o să-mi fie bine Cu Isus alături de mine. — Stați! striga disperat Ignatius, privind cum ies și ultimii dintre cei care formau batalionul. Veniți imediat înapoi! Ușa se trânti, închizându-se Ignatius se lăsă în patru labe și se târî până la marginea mesei. Apoi începu să se sucească și după un răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
calm Santa. Angelo n-a vrut să facă nici un rău. — Comunistu’ ăsta m-a distrus. Agentul de stradă Mancuso tușea violent și arăta deprimat. Se întreba ce lucru îngrozitor îl mai așteaptă. — O, Doamne! Mai bine plec, spuse doamna Reilly, disperată. Ultimu’ lucru de care am nevoie-i o bătaie. O să scrie-n toate ziarele. Ce-o să se mai bucure Ignatius. — De ce m-ai adus aici? o întrebă agitat domnul Robichaux pe Santa. Ce mai e și asta? — Santa, scumpo, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ești! Dac-ai face filme adevărate, juma’ din ăi ce joacă-n ele ar muri. — Taci din gură și treci la podele, îi spuse Lana lui Jones și o scutură puțin pe Darlene. Și acu’ spune corect, toanto. Darlene suspină disperată și spuse: Zău că era o grăma’ de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla. Nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aur, mă înnebunești! Uite, aici e ușa. — O clipă, spuse prudent Ignatius. Ce e zgomotul acela îngrozitor? S-ar zice că cineva urmează să fie sacrificat. Rămaseră în lumina pastelată a aleii. Undeva, în curtea interioară, o voce omenească striga disperată. — O, Doamne, ce s-au apucat să facă? Glasul lui Dorian trăda enervarea. Nebunaticii ăștia! Sunt incapabili să se poarte cum trebuie. Hai mai bine să facem o investigație, șopti conspirativ Ignatius. Vreun militar obsedat s-ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și dacă nu vom interveni cu modificări semnificative ale stilului de viață, ale folosirii energiei și dependenței noastre de combustibilii fosili. Pag.158 CRĂCIUNUL LA NEW YORK: IANUARIE 2035 Totul părea că radiază de lumină, pulsând de căldura captată și disperată să caute o cale de scăpare. Clădirile înalte din mijlocul orașului erau prinse în capcana aerului încins la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură care se învolbura - o rafală fierbinte de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
DE MODIFICĂRILE EXTREME ALE CLIMEI ÎN 2040: O LUME CRUDĂ Acest scenariu prezintă povestea unui eșec al pregătirii pentru a face față modificărilor radicale ale climei și, prin urmare, a unei planete care a ajuns un loc extrem de periculos și disperat. Marea secetă a început în Africa în 2030, extinzându-se în Europa și de-a lungul Americii de Sud și parțial în unele regiuni ale Americii, pe măsură ce societățile fragile ale omenirii au fost tot mai mult puse în primejdie. Producția agricolă scăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
milioane de oameni se îndreptau spre interiorul continentului pentru a evita dezastrul. Fuseseră pregătite campusuri gigantice pentru refugiați, iar armata își făcea datoria pentru a stabiliza situația, dar resursele nu erau suficiente pentru a face față valurilor masive de chinezi disperați, care încercau să evite alte posibile inundații din zona de litoral. Starea de urgență globală a deschis poarta anumitor țări, cum ar fi Coreea de Nord să încerce să obțină un profit din vulnerabilitatea statelor vecine. După un război de proporții limitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Avocatul se ridică imediat. — Obiecție. Onorată Instanță, domnul Burnet a declarat deja că fusese diagnosticat cu o boală letală. — Da, zise Rodriguez, și a spus că era înspăimântat. Dar eu cred că juriul ar trebui să știe exact cât de disperată era starea sa. — Am să permit formularea întrebării. — Mulțumesc. Să revenim, domnule Burnet. Pierduserăți un sfert din greutatea corporală, erați atât de slăbit, încât nu puteați urca mai mult de două trepte și aveați o formă mortală gravă de leucemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Barry o auzise de o sută de ori. Oare oamenii ăștia nu-și dădeau seama că nu erau decât niște clișee umblătoare? Soțul furios își prinde soția cu jucătorul de tenis. Schema asta nu se mai folosea nici măcar în Neveste disperate. Barry renunță să mai încerce să asculte. Avea prea multe în minte în dimineața aceea. Pierduse cazul Kirkorivich și tot orașul aflase asta. Doar pentru că testele ADN arătaseră că nu era copilul miliardarului. Iar apoi, tribunalul nu-i recunoscuse onorariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o luase pe căi greșite. Tot ce făcea omenirea pe planetă deranja echilibrul delicat al naturii. Poluarea, industrializarea tot mai puternică, pierderea habitatului. Atunci când erau strânse în menghină și înghesuite într-un colț, animalele se comportau feroce, într-un efort disperat de a supraviețui. Aceasta era explicația atacului oribil la care fusese martor. Lumea naturală se prăbușea. Îi spusese asta chipeșului naturalist Ramon Valdez, care îl însoțea. Valdez clătinase din cap. Nu, señor, așa s-a întâmplat întotdeauna, încă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]