4,738 matches
-
mai rară la cea mai banală, de la grota inițiatică la tubul catodic (principala sursă de imagini din epoca noastră). Fără îndoială, în ce privește sensul și folosirea lor, nu este decât o simplă omonimie între imaginea sacră care mântuiește și cea care distrează, imobilul care se bea și efemerul care se înghite la repezeală. Dar, deși de natură diferită, ele păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să le examineze în detaliu. Se estompează angoasanta multiplicitate a chipurilor și a corpurilor. Ușurarea privirii prin metonimia Șefului: unul pentru toți. Sau label-ul în locul imaginii, reflexul signaletic substituindu-se discriminării optice și critice. Vizualul indică, decorează, valorizează, ilustrează, autentifică, distrează, dar nu arată. El este destinat să identifice produsul într-o secundă, și nu să fie privit pentru el însuși. Imaginea destabiliza, vizualul securizează. Tocmai aceasta este funcția lui socială, pe cât de străveche pe atât de neînlocuibilă. Există o fericire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cea dintâi încheie un contract de vizionare cu un bloc potențial, popor sau public, pentru a-i propune un discurs ori o povestire, celei de-a doua îi este suficient să facă să vibreze prin contact mici entități locale. Televiziunea distrează populații, pe categorii și sectoare, fără să "formeze" o comunitate. Deși familialistă, televiziunea nu creează o familie (primul lucru explicându-l, fără îndoială, pe cel de-al doilea). Niciun grup sau o rețea. Existau cine-cluburi, dar nu avem vreun tele-club
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lipită de palmă...). Sunt apreciați cei care aleg unde să locuiască, în care parte a orașului, în care oraș, în care țară. Sunt numeroși cei care muncesc într-un loc, își fac aprovizionarea în altul, se pot instrui, se pot distra în alte locuri... Oamenii mobili contactează mereu alte locuri, alți oameni, văd alte comportamente și pot contribui la instituționalizarea unor noi moduri, noi stiluri de viață. Prin constituirea de noi apartenențe, acești oameni pot fonda noi interrelații, conexiuni, rețele. Sociabilitatea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pe față pe Luciu lup și dușman al oilor. Dar oile, chiar părăsite de păstor, îndeplineau cele ce sunt de datoria păstorului. Cum l-au urât toți pe Luciu am să explic în alte povestiri. Dar odată, niște tineri se distrau jucând în piață, aruncându-și unul altuia mingea. Trecând Luciu pe acolo, mingea a căzut, din întâmplare, printre picioarele asinului lui; atunci copiii se plângeau, gândind că mingea este cu totul murdărită. Luciu, înțelegând acest lucru, a poruncit unuia dintre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
neoficial). Așa cum am văzut, el este o dezvoltare a "tenisului regal" (v. supra). Vechii greci numeau un joc asemănător sphairistiki. În anul 1873, maiorul Walter Clopton Wingfield din armata britanică a conceput un joc asemănător tenisului modern pentru a-și distra invitații la un garden party organizat pe moșia lui din Nantclwyd, în Țara Galilor. Ideea lui a avut un succes enorm, așa încît în 1874 Wingfield și-a brevetat-o. El a dat acestui joc cu mingea vechiul nume grecesc și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Dostoievski în Frații Karamazov. Unuia dintre tovarășii săi, care n-ar fi vrut să se creadă despre el că s-a "jucat de-a hoții" în timpul recreației cu "cei mici din clasa pregătitoare", pentru plăcerea lui, ci numai pentru ca să-i distreze pe ei, Alexei Karamazov îi răspunde: " Și chiar dacă te-ai fi jucat pentru plăcerea ta, de ce-ar fi ceva rău? Oh, pentru plăcerea mea... Dumneata nu te-ai apuca să te joci cu un căluț de lemn, nu-i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără îndoială că de Corneille, care tocmai își publicase cele Trei Discursuri, își bate el joc astfel: "Scopul meu nu este de a examina acum dacă toate astea ar putea fi mai bune, și dacă toți cei ce s-au distrat cu această ocazie au râs conform regulilor: va veni și vremea de a face observații asupra pieselor pe care le voi fi făcut, și nu-mi pierd speranța să arăt într-o zi, ca mare autor, că-i pot cita
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interesăm atâta de ei, și să fim obligați să avem grijă de a le plăcea? Înseamnă că le datorăm respect, fie caracterului inferior al condiției lor, fie obtuzității spiritului lor, fie disprețului manifestat față de litere, dacă ne gândim să-i distrăm." În schimb, marii autori dramatici, fie că e vorba de Corneille, de Racine sau de Molière, se adresează, fără deosebire, tuturor tipurilor de public. Ei acordă mult mai multă importanță reacțiilor parterului, decât judecății docților. De aceea sunt mai puțin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autorul nu-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și caracterul, evitând tirada: distrându-se în dialog; ascunzându-se mereu în spatele personajului; preocupat înainte de toate să fie la locul lui, iar când i s-ar întâmpla să fie frumos, nu ar fi frumos oarecum decât din întâmplare, în afara voinței lui și fără s-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de muzică." De aceea el refuză intruziunea muzicii, a cântului sau a dansului, în teatru, arte care nu sunt pentru el decât niște motive ornamentale destinate, falsificând realitatea, să satisfacă frivolitatea unui public burghez care nu știa cum să se distreze. 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic Întreaga sa viață, Zola a încercat să cunoască un adevăr psihologic maxim. Țelul suprem, scrie el în Convorbirile dramatice, este să ni se arate ființa interioară a eroului pe ansamblul acțiunilor lui; această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate, în restul lumii deriziunea care "constă mai cu seamă în a te distra pe seama lumii, în maniera ținerii ei la distanță"11, devine soluția pentru nevoia în creștere de amuzament și detașare. Caracterul proteic și glisant al comicului explică numărul covârșitor de studii care îl au ca obiect, studii sintetizate în această introducere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai în glumă, mai în serios, că vorbele "salutare", "sănătate", "la revedere" și altele, nu spun nimic, în fond. Și dacă e vorba a se face cu ele față unei anumite împrejurări, pot fi înlocuite cu oricare altele. Și ne distram căutând aceste "alte cuvinte". Așa, de pildă, dimineața, în loc să ne spunem ‹‹bună dimineața››, ne strigam ‹‹pipirig››, iar el răspundea, ‹‹codobatură››, sau alte cuvinte"12. În același sens, sora scriitorului va persevera în a-i atribui acestuia o fire veselă, ștrengară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mie însumi o anume personalitate... în care cititorii să se identifice cu noi și să se atașeze de noi, ca parte a unui in-thing de care lumea exterioară nici măcar nu era conștientă, împărtășind o glumă uriașă și să ne distrăm de minune cu nebunul univers Marvel". Ibidem, p. 218. 658 Ibidem, p. 223. 659 Ibid., pp. 224-225. 660 Cf. Comic Book Confidential. 661 După cum declara Victor Moscoso, în Dez Skinn, op. cit., p. 24. 662 În ibidem, p. 12. 663 În
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
evidență mă aruncă într-o adâncă perplexitate... Cum, adică?!.. Într-o zi „lucrarea“, care sunt eu, mă va părăsi... aburul misterios , numit sufletul meu, se va risipi și încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc?!... Dar nu-mi pare rău de asta; după ce nu voi mai fi, de ce să-și mai amintească cineva de mine, ce rost are să le tulbur liniștea!.. Apoi, poate, voi mai trăi puțin în memoria
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în weekend, dar și dacă nu mă duc, tot mai am câteva lucruri de rezolvat înainte de plecarea la Barcelona. Poți să le rezolvi la birou, obiectă Anna lăsându-se pe spătarul scaunului. O să fie o noapte frumoasă și o să ne distrăm. Ar trebui să vii. Nu prea participi la activități cu colegii. Asta pentru că nu am nevoie să socializez prin companie ca tine, zâmbi Darcey. Toți clienții mei sunt peste hotare. Acolo îmi fac eu de cap. Anna râse. Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de echipă anul trecut. Kerry McLaughlin sforăie! Norman Quentin nu se dă cu destul deodorant. Ce mai trebuie să știu despre colegii mei, pentru numele lui Dumnezeu? Se uită triumfătoare la Anna. Cred că ai putea... știi tu... să te distrezi mai mult cu ei. N-am nevoie de distracție, îi spuse Darcey. Îmi e bine și așa. Anna o privi îngrijorată. — Ce e? întrebă Darcey puțin răstit. Câteodată îmi fac griji pentru tine. Nu-i nevoie, îi răspunse Darcey pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dintre cele mai șic orașe din Europa. Poate că Milano o bătea la capitolul stil, recunoscu, în vreme ce trăgeau pe dreapta în fața clădirii unde lucra Joaquin Santiago, însă Barcelona era net superioară când venea vorba de distracție pur și simplu. Se distrase cel mai bine în Barcelona. Fusese ultimul oraș pe care îl vizitase cu prietenele sale în anul lor de făcut turul Europei, la terminarea școlii; fuseseră extrem de impresionate. Era de asemenea și singurul loc unde nu se putuse înțelege cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey, era că nu încercau să dovedească nimic. La școală totul se rezumase la examene și la reușite - la extinderea intelectului, le spusese odată domnișoara Hargreaves. Dar în Paris, Frankfurt și Milano nu își extinseseră intelectul. Pur și simplu se distraseră. Unul din motivele pentru care Darcey se bucura așa de tare era că, fiind considerată un fel de știe-tot, oamenii nu se așteptau să o vadă distrându-se. De-a lungul întregii sale copilării, odată ce își dăduse seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în Paris, Frankfurt și Milano nu își extinseseră intelectul. Pur și simplu se distraseră. Unul din motivele pentru care Darcey se bucura așa de tare era că, fiind considerată un fel de știe-tot, oamenii nu se așteptau să o vadă distrându-se. De-a lungul întregii sale copilării, odată ce își dăduse seama că era deosebit de isteață, tatăl său o presase să se descurce din ce în ce mai bine pe plan școlar. Ca profesor de matematică, era încântat de ușurința ei în ceea ce privea numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-i pe dinăuntru contează. Această discuție o purtaseră de nenumărate ori. Nieve râse. — Ce sclipește pe dinafară sclipește și pe dinăuntru, zise ea legându-și lanțul în jurul gâtului. Ți-l dau înapoi data viitoare. —Nu-i nici o grabă, spuse Darcey. Distrează-te. —O, așa am să fac, promise Nieve. Știi că așa am să fac. Capitolul 5tc "Capitolul 5" C u toate că nu își dorise prea multe lucruri materiale, în ultimii ani Darcey acumulase destule. Nu puteai să trăiești într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve își amintea și acum cu limpezime golul în stomac pe care îl simțise când prietena ei ieșise la lumină și îi rostise numele. —O, Darce, m-ai speriat de moarte. Ai avut o seară frumoasă? întrebă Darcey. Te-ai distrat bine cu prietenul meu? — Haide, Darce, răspunse Nieve. Nu e nevoie să faci asta. —Ce anume? Să încerci să mă faci să mă simt prost. — Mă îndoiesc că există cineva care te poate face pe tine să te simți prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am crezut că or să mă linșeze ceilalți de la masă, zise el. Darcey zâmbi. —Care dintre ele? Cele nouă fecioare ale lui Odin. —Walter de la noi a știut-o pe asta, îi spuse ea. Cavalcada walkiriilor e preferata lui. —Te distrezi? o întrebă Neil. Sigur că da. — Te descurci surprinzător de bine. —Poftim?! Se întoarse și se încruntă la el amuzată. Surprinzător de bine? N-am știut că îți plac chestiile de genul ăsta. —Neil, parcă mi-amintesc că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că spera să aibă ceva concret cât de curând. El dădu din cap și îi mulțumi, zicându-i că știa câte avea pe cap în ultimul timp și că merita o vacanță în Irlanda. Îl asigură că intenționa să se distreze și observă că era grozav să vezi prețul acțiunilor urcând din nou. Mike râse și-i zise că acum nu era decât pe jumătate din cât avea să fie. Și că dacă avea de gând să rămână cu ei, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]