KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

vă știm de caracter, de promisiune și de colaborare. Ce ziceți? Afinoghiu se foi speriat. Nu înțelegea ce vrea Goncea de la el. Îi întindea o nouă capcană, după ce atâția ani îl lăsaseră în pace? - Nu pricep ce vreți să spuneți, dom’ Goncea. Nu înțeleg ce intenționați... Ce doriți de la mine... Eu, mă știți, doar. Nu mai... - Tocmai de-asta, că te știm, maestre, de-asta am venit să discutăm deschis. Totul e o ideie, o pregătire, ceva care iese sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea, șopti Afinoghiu, cu câlți în gât, dom’le, zău, lăsați-mă în pace. Sunt prea bătrân, ce mai vreți de la mine. Acuma... - Ce să vrem, bre?, izbucni Goncea în râs. Păi alta nu vrem, dom’ Băcănel, decât să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea, șopti Afinoghiu, cu câlți în gât, dom’le, zău, lăsați-mă în pace. Sunt prea bătrân, ce mai vreți de la mine. Acuma... - Ce să vrem, bre?, izbucni Goncea în râs. Păi alta nu vrem, dom’ Băcănel, decât să vă facem om, bre. Vrem să vă facem președinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea, șopti Afinoghiu, cu câlți în gât, dom’le, zău, lăsați-mă în pace. Sunt prea bătrân, ce mai vreți de la mine. Acuma... - Ce să vrem, bre?, izbucni Goncea în râs. Păi alta nu vrem, dom’ Băcănel, decât să vă facem om, bre. Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mutarea cu partidele istorice. Cum ți-am spus în discuția de mai luna trecută. Te-am pregătit doar, nu poți zice că nu ai fost pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
o ia gata terminată. Dacă mă enervez și dau mai tare cu ciocanul, cade tencuiala de sub cercevel. Înțelegeți cum e politica... La treabă mică apelăm la vecina de la pâine, că la ei încă merge toaleta. A luat spațiul de la pâine dom’ Cangurașu, dar încă nu a intrat în lucrare. Zice că vrea să facă o sală de-aia cu Bingo. Dar dacă vă zorește, poate aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de-astea științifice... Dar nu m-am prins că-i de-al lui Tomnea. El să fie chiar Tomnea... Adică ăsta care i-a pus poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani, premii, chestii de-astea de disperă toată omenimea. Le dă... Spală și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse mâna să-l mângâie, a îmbunare. - Zău, nu vorbesc la mișto. Chiar și lui dom’ Băcănel, Băcănel Obănceanu, de-a fost mare la partidul lor de demult, când mai trece p-aici, tot așa-i spun, tataie. Și nu se supără. Mai trece, îi cos un pantof, mai un flec, chestii de-astea specifice. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mai este nici grădini unde să pui gogonele, nici vii să mai faci vin la anu’. Și ce te faci? Vă dați seama unde a ajuns știința, de nu mai poate răspunde? Bătrânul surâse îngăduitor. Ridică din umeri. - Da știi, dom’ Pancras, ce-am învățat eu de la Ralița? Mi-a arătat o chestie la calculatorul ei de rămâi mut. O șmecherie. Ripleiso îi zice. Adică, dacă vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pildă, cizmar, p-ormă dai ripleiso și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cizmar, p-ormă dai ripleiso și... Faci secretar general al partidului. V-ați prins? Nu-i răspunse. Nici nu-l urmărea. Mângâia îngândurat cureaua. Gentimir perora înfocat: - Sau scrie ieri și-o-ntorci pă azi. Ați priceput? Asta am înțeles, dom’ Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? Bine. Ține cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai discutăm. Am rămas așa, că e și asta meserie cinstită, și dacă n-o fac eu, cine s-o facă?! Matale? Mai făcu câțiva pași, gânditor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fost o chestie, nimeni nu știe ce și cum a fost, da’ l-a găsit înecat în Ghiol la Lintițaru. Îi plăcea să pescuiască. L-a luat sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și țin cu ăla care urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
că n-a strâns nimic, nu înțelege cum de s-a întors toate cu curu la Soare, pardon de expresie, dar așa vorbește și gândește poporul, adică cum a devenit acum de nu mai înțelege nimeni nimic. Știți și matale, dom’ ambasador. E vorba de sinceritatea vieții. Asta am priceput și io. - Diplomat în intendență, preciză Pancratz. Nu-i problemă, surâse îngăduitor. Pot să stau și așa, fără gaura asta. Adevărul e - râse întărâtat bătrânul - că se făcea o curvăsăreală atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la altă ocazie.“ Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu’ dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa p-ormă s-au certat și s-au bătut de la râșnița aia de cafea turceaască. S-a bătut și vecinii, de a sărit toți, care cum și cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
coana Natalița. Am plecat mai devreme atunci, n-am prins bătaia. Dar țin minte, s-au judecat vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mai devreme atunci, n-am prins bătaia. Dar țin minte, s-au judecat vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Nu știe nimic, nu citește istorie, nu studiază documentele, dar înjură la ce-a fost atunci. Sau face bășcălie după ureche, așa, să se dea de interesanți, de ce mai află și ei de la unul de la altul. - Nici nu-i interesează, dom-le, aproape că se răsti popa Băncilă. Ce tot îi acuzați! De parcă ar trebui ca ei să vă înțeleagă toate ticăloșiile. Lăsați copiii în pace! Viața de-acum e a lor. Noi... - Noi cu răzbunarea, nu? icni Țongu. Adică ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
franțuzești despre ăia și învățase să-i recunoască din te miri ce semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți să vă uitați. Minune. E chiar peste drum de casili lu’ dom’ general Goncea. Alea cu herghelia dinspre pădure. Șantier greu, cu două duzini de meșteri. Îi scoate sufletul părintelui de puturoși. Și ciubucari, ceva de spaimă. Trebuie să stea toată ziua de urma lor, altfel nu mai termină casa nici anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
geanta asta diplomat pe care, din greșeală, am schimbat-o cu a dumneavoastră. La coborâre ați luat-o pe a mea, iar mie mi-a rămas a dumneavoastră. A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare alandala, de slavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
eu nu a vrut.“ A urmat-o. Iliuță, șoferul lui Iachimovici, îl aștepta pe canapeaua din dreptul ficusului. Se juca cu un lănțug auriu de care avea atârnată o bilă roșie. Se așeză lângă el. „Complicații, nea Păsculescule“, oftă Iliuță. „Dom Jorj nu mai poate să vină. Ne-am întors azi dimineață de la întâlnirea de la Mare și acolo n-a ieșit cum trebuie și mi-a dat să vă dau scrisoarea asta. E doar pentru dumneavoastră, mi-a spus, personală. Faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vină. Ne-am întors azi dimineață de la întâlnirea de la Mare și acolo n-a ieșit cum trebuie și mi-a dat să vă dau scrisoarea asta. E doar pentru dumneavoastră, mi-a spus, personală. Faceți cum vreți, a mai spus dom Jorj, dar situația s-a complicat, cum nu se aștepta nimeni. Din câte am mirosit eu, dar asta e părere personală, nu e ceva garantat oficial, a ieșit cu ceartă mare. Se desparte acuși-acuși organizațiile. Oricum, dânsul nu vine nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să se afle prin noi. Ale lor și le rezolvă cum vor. Dar ale noastre - le rezolvăm numai noi. Nu există dubii. E completă.“ Parcurse șirul de nume de câteva ori. Iliuță, nerăbdător, învârtea de zor biluța sa. „Ce fac, dom Duduleț?“, îl întrebă într-un târziu șoferul, văzându-l cum stă și se uită prostit la scrisoarea lui Iachimovici. „Mai stau, sau mă duc să mănânc ceva și p’ormă mă retrag? De trei nopți o țin numa’ în deplasare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu vă panicați. Totue la vedere. Ștampila mi-o puneți mai pe seară, la plecare. Oricum, nu cer diurnă. Și cazarea o am asigurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Îl citește toată lumea, cu comentarii, duminica. Femeia se sprijini de placa de marmoră. Îi arătă un petec de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta și mi-am uitat ochelarii acasă. M-a rugat dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă de câteva zile. O indispoziție severă la bilă. Era cumnat cu domnul Dememe, mortul din tren. Ați auzit, chestia cu aceia, cu popa. Madam Panaghia, nevasta lu’ dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]