5,717 matches
-
000 de români sub Ștefan cel Mare (1497), moartea neuitatului Domnitor al Moldovei Ștefan Vodă cel Bun și Mare și depunerea oaselor lui la Mănăstirea Putna (2 iulie 1504), zidirea capitalei Viena (1505), introducerea tutunului în Europa (1560), mutarea reședinței domnești de la Suceava la Iași de către Alexandru Vodă Lăpușneanu (1564), aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Suceava la Iași (1564), zidirea Mănăstirii Sucevița prin Mitropolitul Moldovei George Movilă cu fratele său Iremia (1578), introducerea calendarului grigorian (nou latin) prin papa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Hotel Paris, strada Regele Ferdinand nr. 2 Cernăuți. Se transmitea gratuit și copiilor școlari din Basarabia. * Calendarul „Glasul Bucovinei” pe anii 19191940 Calendarul „Glasul Bucovinei” pe anii 1919-1940, realizat la Institutul de arte grafice și edituri „Glasul Bucovinei” - Cernăuți, strada Domnească nr.33. Purta pe copertă mențiunea: fondat în 1919. Fiecare număr purta ca preambul la partea literară un cuvânt din partea omului de cultură Ion I. Nistor care era pe plan local și conducătorul partidului de nuanță liberală ce avea ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și din sfânta biserică a vredniciei străbune, care-i astăzi Moldova - o clipă de creștinească și românească cucernicie” Urma poezia „Ne vom întoarce înapoi!” - semnată Geordrumur, din care redăm prima și ultima strofă: „Ne vom întoarce înapoi Spre țara visului domnesc, Pe unde azi tristeți doinesc Fără ciobani și fără oi. Spre țara unde numai noi Mai creștem, fără să se vadă: În Bucovina de baladă Ne vom întoarce înapoi!” * Despre Octavia LupuMorariu citesc în Moldova Literară de la MihăileniDorohoi în nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
el a "dobândit marea biruință de la Vaslui". Chiar și dramatica înfruntare din 1476 a fost, până la urmă, transformată într-o victorie, căci "biruitor, Ștefan a înaintat până la București, ajutându-l pe Vlad Țepeș să urce a doua oară în scaunul domnesc (s.n. C.M.)". Această acțiune nu a fost defel lămurită, fiind în schimb valorizată afectiv prin contrast cu ceea ce a urmat: "niște boieri trădători, înțeleși cu sultanul, l-au ucis ca niște mișei (s.n. C.M.)"40 pe Țepeș. Sfârșitul luptelor cu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acest decupaj, ci "puterea centrală", în jurul căreia "clasele sociale" se grupau din motive uneori patriotice. Marea boierime, de pildă, obiect principal al blamului istoric postbelic, a fost amintită doar ca antiteză pentru "boierimea mică, orășenimea, țărănimea liberă". Domeniul și sfatul domnesc erau însă invocate ca instrumente utile puterii, precedând dezvoltarea cetăților, a comerțului, a orașelor și a țării în general 83. "Politica externă" se referea exclusiv la relațiile diplomatico-militare, fiind secționată didactic, în trei etape. "Marile confruntări militare cu Imperiul Otoman
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, H.-R. capătă primele noțiuni de filosofie iluministă și cunoaște scrierile lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Condillac, Destutt de Tracy. Retorica și poetica le învață după Boileau, La Harpe, Marmontel, Hugh Blair
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
să-l puie în curent cu cele petrecute. Ion Ghica răspunde că poporul Capitalei s-a revoltat, iar guvernul nu mai poate fi stăpân pe revoltă. Domnitorul răspunde că va abdica, dar că nu va abdica decât în mâinile locotenenților domnești, aceleași mâini cari i-au trecut tronul la 1866. Locotenenții domnești: Lascăr Catargiu, general Golescu și colonel Haralambie sunt chemați îndată la Palat.3 Lascăr Catargiu ia atunci răspunderea situației, sfătuiește pe rege să nu abdice, asigură că poporul Capitalei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că poporul Capitalei s-a revoltat, iar guvernul nu mai poate fi stăpân pe revoltă. Domnitorul răspunde că va abdica, dar că nu va abdica decât în mâinile locotenenților domnești, aceleași mâini cari i-au trecut tronul la 1866. Locotenenții domnești: Lascăr Catargiu, general Golescu și colonel Haralambie sunt chemați îndată la Palat.3 Lascăr Catargiu ia atunci răspunderea situației, sfătuiește pe rege să nu abdice, asigură că poporul Capitalei stă liniștit, că dezordinea este opera nu mai a câtorva sute
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Camerei să închidă discuția asupra interpelării și pune chestia de încredere. Cu 66 voturi contra 57 Camera votează prelungirea discuției. 60 bucureștii de altădată 3. Carol I i-a convocat, în dimineața zilei de 11/23 martie 1871, pe locotenenții domnești, care-i predaseră puterea în 1866 (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și N. Haralambie), pentru a le comunica hotărârea sa de a abdica. Nu au venit însă decât primii doi, anunțați de D.A. Sturdza, N. Haralambie lipsind din Capitală. 4. Grupările
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când domnitorul Constantin Brâncoveanu a hotărât să taie un drum care să facă legătură între palatul voievodal de pe malul Dâmboviței și moșia sa de la Mogoșoaia; prin 1870, pe Calea Mogoșoaiei sau în imediata apropiere a acestei artere, se aflau palatul domnesc, toate ministerele (cu excepția celui de Lucrări Publice, situat într-o clădire boierească de lângă Cișmigiu), Teatrul Național, multe hoteluri, restaurante, case boierești etc. Bacalbașa își începe descrierea pornind dinspre Dâmbovița (Piața Națiunilor Unite de astăzi), până la „capul Podului“ (Piața Victoriei de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa va aminti mai încolo; în 1871 Pasagiul Român era „învelit cu sticlă“. 115. Casele marelui logofăt Dinicu Golescu, construite între anii 1812 și 1815 au de venit reședință domnească din 1837, în timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă; tot aici și-a avut sediul, în 1848, guvernul revoluționar provizoriu; începând din 1859 ele au devenit reședința oficială a lui Alexandru Ioan Cuza, apoi, din 1866, a principelui Carol și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Piața Victoriei și Piața Romană - secțiune a marii artere care urma să străbată orașul de la nord la sud - a început în 1894. 163. Strada Lipscani exista de la începutul secolului al XVIII-lea, sub numele de „Ulița cea mare de lângă Curtea domnească“. Bacalbașa va aminti clădirile care se aflau în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea pe secțiunea principală a străzii Lipscani, pornind dinspre Calea Victoriei către Piața Sf. Gheorghe. 164. Clădirea Băncii Naționale a fost ridicată între anii 1883 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Revoluției. 169. Acolo unde se află astăzi Universitatea bucureșteană (clădită între anii 1857 și 1869) și grădina din fața ei se găseau clădirile și biserica mânăstirii Sf. Sava, ctitorie din 1709 a voievodului Constantin Brâncoveanu; în incinta mânăstirii funcționase și Academia Domnească întemeiată de Șerban Cantacuzino. După demolarea în 1873 a bisericii Sf. Sava, ultimul vestigiu al vechii mânăstiri, existentă chiar pe locul unde a fost așezată în 1874 statuia lui Mihai Viteazul, aici a fost amenajată grădina Academiei (sau a Univer
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mare (Piața Unirii de astăzi), terminată în octombrie 1872, și hala din Piața Amzei; mai târziu, în zona Pieței Unirii au mai fost construite hala de fructe (1883), de pește (1888), de păsări (1899); piața de flori, de lângă vechea Curte Domnească, datează din 1885, când a fost instalată pe locul vechii piețe a zarafilor. 192. Primăria orașului București a funcționat până în 1882 într-o casă veche cu două etaje, pe malul Dâmboviței, la capătul străzii Bazaca (astăzi dispărută), în apropiere de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale în brâu. Era vechea tradiție și vechiul fast al Curților domnești din perioada fanariotă. Arnăuți nu mai erau decât câțiva în București, mai aveau și alte câteva case, printre ele și răposatul PetroviciArmis, marele bogătaș al vremii. Astăzi, la 1927, acest spectacol s-ar părea teatral. În spatele trăsurii, pe un scaun
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Se duce vestea pân’ la Vodă de isprăvile bandei; Vodă râde și dă poruncă lui Aga să prinză numaidecât pe musiu Berlicoco și să-l Mai înainte fusese ofițer de cavalerie și, ca fiu de boier, făcea parte din garda domnească. Domnitor era Știrbei, căruia Rosetti îi lua deseori parale, sub felurite motive.318 Fiind peste câteva zile o sărbătoare când Vodă trebuia să se ducă cu alai la Mitropolie, Rosetti ceru din nou parale sub cuvânt că nu are uniforma
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fu condus pe jos în pas grabnic, din nou la dl. judecător de instrucție și după aceasta retrimis la poliție sub aceeași înaltă escortă, de unde îl înaintară (în trăsură credem) la Văcărești.“45 Dl. Fleva, dus de guvern cu alai domnesc la judele instructor și la poliție, este ținut la secret. Mai toți arestații au ziua și noaptea lacăte la celulele lor de la Văcărești. Pentru ca un om ca Nicolae Fleva să fie maltratat în felul acesta, să fie purtat pe jos
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
accepta și a purta pe pieptul său medalia «Virtuții militare». [Miniștrii] I.C. Brătianu, M. Kogălnilceanu, I. Docan, G. Chițu, I. Câmpineanu, [general] Al. Cernat.“ 71 Cea dinții decorațiune „Steaua României“ a fost dată de Domnitor generalului Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc la 1866, care de doi ani zăcea pe patul suferinței. Domnitorul i-a pus singur pe piept decorațiunea în gradul de „Mare cruce“. „Marea cruce“ a fost dată apoi lui Ion Brătianu și lui Mihai Kogălniceanu.72 354 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se schimbă în frică“.112 372 bucureștii de altădată 110. În condițiile în care armata activă română era angrenată în Războiul de Independență, Gărzii Civice i-a revenit sarcina de a asigura paza orașelor. În consecință, pe baza unui decret domnesc din 30 mai/11 iunie 1877 toate orașele reședință de județ aveau dreptul și obligația de a-și constitui unități de gardă civică, organizate astfel: București - 5 legiuni; Craiova, Ploiești, Brăila, Giurgiu, Bârlad, Botoșani, Focșani, Iași, Galați - câte o legiune
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei pentru cucerirea redutei Grivița I - un drapel otoman, ucigându-i pe cei trei ostași turci care-l apărau. „Ostași, se menționa în Înaltul ordin de zi către Armata română, «dat în domnescul nostru cartier general al armatei de Occident, în Poradim, la 5 septembrie 1877». În ziua de 30 august virtutea voastră a încununat cu victoria steagurile române. Regimentul al 14-lea de dorobanți și batalionul al doilea de vânători, împreună cu trei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ale statuii lui Mihai Viteazul. Umbra măreață a gloriosului Domn va vedea astfel că oștenii români au rămas până astăzi fii ai eroilor de la Călugăreni. Cel d-al treilea tun se va așeza înaintea marelui corp de gardă de la Palatul domnesc, pentru a fi pururea, pentru brava noastră armată, un glorios exemplu de imitat“ (MOF., nr. 205, 11/23 septembrie 1877, p. 5407). 125. ROM., an. XXI, 7 septembrie 1877, p. 799. „Șoseaua Francmasonilor“ este strada Mircea Vulcănescu de astăzi, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mantaua, scoborî în curtea Palatului, trecu în revistă Corpul de gardă și îl salută de trei ori. În București, împăratul a fost primit de Doamnă, fiindcă domnitorul era în Bulgaria.167 La 10 decembrie a murit Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc, mare patriot român, acela care a fost cel dintâi decorat cu „Steaua României“ în gradul de Mare Cruce.168 anul 1877 393 a bătăliei în fruntea vitejilor săi ostași, venind din sectorul românesc al frontului. În felul acesta înaintarea oștirilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însoțit pe tot teritoriul țării noastre de Mihail Kogălniceanu (MOF., 8/20 decembrie 1877, pp. 7154-7156). 168. Generalul Nicolae Golescu (n. 1810), fruntaș politic liberal, fusese membru al Guvernului provizoriu în timpul Revoluției din 1848 din Țara Românească, precum și al locotenenței domnești din 1866, după detronarea lui Al.I. Cuza; în cuvântul omagial rostit de Mihail Kogălniceanu în Adunarea Deputaților la 12/24 decembrie 1877 Nicolae Golescu era caracterizat succint și exact: „Numele său înseamnă naționalitate, constituțiune, democrație“ (Anastasie Iordache, Goleștii. Locul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iunie) când, în apropierea „cortului domnesc“ ridicat aici și în prezența Domnitorului, a soției sale și a corpului diplomatic, precum și a „elitei societății românești“ s-a încins - după ce au dansat călușarii - o horă („Hora, care s-a făcut lângă cortul domnesc, n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Moșilor“ s-ar fi aflat atunci 200 000 de persoane), scria concluziv în editorialul nesemnat, dar care ar putea să-i aparțină lui Cezar Bolliac: „Nu, cocoanelor elegante, domnilor consuli și domnilor străini veniți invitați și nein vitați la cortul domnesc, nu, nici călușarii ce ați văzut, nici hora pe cari ați văzut-o nu sunt cele naționale, nu sunt cele ce trebuiau să fie. Surâsul d-voastră s-ar fi prefăcut în admirațiune când ați ,fi văzut pe cele adevărate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]