49,733 matches
-
o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință de dialog: "Suicidul este un strigăt de apel, o dorință de comunicare și de dialog afectiv, în care trebuie favorizată latura afectivă a dorinței de viață din ambivalența psihoconștientă a gestului suicidar. În acest demers, trebuie acționat astfel ca moar-tea să nu reprezinte un act anonim, depersonalizat și impropriu, ci dimpotrivă, o probă de afecțiune, de căutare de sine și de salvare".21 Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră". (Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
carpatin, căprioare, lupi și mistreți cu părul ca sârma. Anii au trecut. A uitat și Ciolac de întâlnirea cu flăcăul cu boi din poiană, numai că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
poiană, numai că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a fost preluat de așezările preexistente, care au cunoscut o dezvoltare teritorială deosebită, trecând chiar, în unele situații, peste limitele impuse de sit. Evoluția teritorială a așezărilor, în secolul al XX-lea, exprimă o tendință generală de modernizare a societății, dorința de a beneficia de unele elemente de civilizație și de a căpăta un acces mai facil la căile de comunicație. Forma principală de creștere teritorială devine cea tentaculară, în lungul drumurilor sau dinspre vetrele vechi către căile rutiere cele mai
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
vine să confirme ipoteza lui Stahl conform căreia devălmășia este condiționată demografic. Faptul că birul nu era separat, că stâna, muntele, apa care duce la munte și izlazul rămân devălmașe, că nu își construiau o nouă biserică indică nu o dorință de separare, ci o nevoie reală de organizare. De altfel, o desprindere completă a satelor roi de satele matcă se va face în final tot în urma unor presiuni demografice și satele roi vor ajunge în final să-și trimită propriii
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
toate celelalte reguli menționate anterior. În ciuda faptului că defrișările și desțelenirile puteau fi făcute fără limită, apar conflicte cu privire la aceste stăpâniri. Stahl (1998, vol. II, p. 53) menționează trei cauze majore ale unor astfel de conflicte: o primă cauză este dorința unor obșteni de a acapara terenuri puse în valoare prin defrișare sau desțelenire de către alții; o altă cauză este amplasarea respectivelor stăpâniri - fie blocarea unui drum, fie situarea într-o țarină supusă obligației de a fi dată periodic în folosință
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
spusese Andreea cu voce tare râzând. Ar fi culmea ironiei să ne trezim singure pe plajă la ora aceea. Eu cred că mai sunt și alți amatori de astfel de frumuseți, spusese mama. Totul ține de sensibilitatea fiecăruia și de dorința de a lua cu el cât mai multe amintiri, de prin locurile pe unde a trecut. Aparatul foto ne va ajuta să imortalizăm evenimentul. Să sperăm că merită osteneala, cred că m am grăbit cu invitația asta matinală, zâmbise Andreea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele. Aproape de cer am strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem să intrăm în moarte, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fac teste și analize, se face consult ginecologic și mama se înscrie la cabinetul unui reputat profesor obstetrician pentru observație permanentă. La fiecare ecografie lunară rezultatele sunt excelente: nu lipsește nimic, dezvoltarea fătului este normală, ba este chiar fetiță, conform dorințelor familiei. Bucuria este mare. Așteptarea este grea, nerăbdarea tuturor de a ține în brațe corpușorul acela mic și neajutorat este mare. La astfel de evenimente timpul trece greu... dar trece. Și în această scurgere a timpului, întro noapte, Bunica G.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
este destul de instabilă. Medic șef de secție este acum o doamnă, medic primar. Îmi aduc aminte ce-mi spusese N.C. cu mult înainte, când începuse cutremurul: - Dacă e să moară, să moară în brațele mele. Îi povestesc doamnei doctor despre dorința mamei, îi spun unde este internată șii dau numărul ei de telefon. Pentru orice eventualitate. Toți conștientizăm fragilitatea firului acestei vieți. Stăm la Raisa cam o jumătate de oră, apoi, spre seară, plecăm la hotel. Fetele noastre rămân pe mâini
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
seară, plecăm la hotel. Fetele noastre rămân pe mâini bune. Ne spălăm și coborâm la restaurant să mâncăm. La intrare, un borcan cu mingiuți pline, care de care mai frumos colorate. Cel mic ne scotocește de mărunțiș, ca să-și satisfacă dorința. Și-a umplut buzunarul cu mingi. Am mâncat mai relaxați pentru că până acum totul a mers bine. Spre miezul nopții ne retragem pentru că toată lumea e obosită după tot stresul zilei. A doua zi, 22 iunie 2007, ne vizităm fetele și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vorbit cu doamna Mischi, reprezentanta unei instituții de pompe funebre, ne-a explicat drumul și adresa și am plecat s-o cunoaștem pe doamna Mischi. Aceasta ne-a oferit tot ce se poate oferi în aceste momente, după gust și dorință. Ne-a oferit și cimitire la alegere, noi am preferat cimitirul orașului. Singurul efort pe care a trebuit să-l facem, a fost să mergem la administratorul cimitirului să ne alegem un loc. Am mers, ne-am întors, iar am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din interiorul vostru, de la propria scânteie divină, nu cum se încearcă să vă fie inoculată voința altora sau să vă fie anihilat propriul discernământ, propria alegere. Propuneți-vă țeluri nobile, luminoase, înarmați-vă cu dorință de muncă și răbdare și nu uitați niciodată țelul suprem - IUBIREA pentru DUMNEZEU și totul se va împlini frumos, treptat sau deodată, așa cum va decide Cel de Sus. Nu vă mai lăsați tentați de o viață ușoară obținută oricum pentru că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
una la părinți Și mândră-n toate cele Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar privind de săptămâni Îi cade dragă fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
către realitate. Oglinda poate fi considerată pentru Manuela asemeni unui fir al Ariadnei, calea de ieșire din labirintul afectiv. Emoția are un caracter cvasierotic. După cum aprecia Freud în Scriitorul și activitatea fantastică : „Femeia tânără este dominată aproape în exclusivitate de dorințele erotice, căci ambiția sa este subordonată de obicei sentimentelor de iubire.” Și nu există, la tânăra femeie, conștiința clară că lumea există în afara corpului ei. Aceasta denotă o trăire indistinctă a ființei proprii și a lucrurilor din afară. La întâile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de concepție nu poate însă legitima decât o mare pasiune și eroinele scriitoarei sunt toate sub biciul de foc al unei pasiuni ce se proiectează dincolo de bine și de rău, în lumea formelor pure, fie că se manifestă sub forma dorinței senzuale a Biancăi, a uraganului pasiunii fatale a Alisiei sau a fluxului dragostei contrariate a Manuelei. Dacă s-ar fi mărginit numai la panlirism literatura scriitoarei n-ar fi câștigat decât în intensitate, fără a se diferenția de celelalte opere
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o confesiune din “Jurnalul de la sfârșitul vieții”: “Părinții mei scumpi și luminați refuzaseră cu hotărâre să mă lase
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
va finaliza în noaptea când, în așternut, regăsi ființa ei de noapte și se așternu cu ea, motivul androginului manifestat vizibil în acest pasaj. Femeia se supune unor reguli prestabilite, societatea impune norma, de aceea femeia emancipată șochează, Manuela simte dorința manifestărilor izvorâte din impulsurile femeiești, ea vrea să-și exteriorizeze emoția pentru Vâlsan. El reprezintă începutul manifestării sexuale, dorința de a fi “în casa unui bărbat singur”. Interdicția este cea care i trezește interesul, acel “nu se poate” este provocarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
manifestat vizibil în acest pasaj. Femeia se supune unor reguli prestabilite, societatea impune norma, de aceea femeia emancipată șochează, Manuela simte dorința manifestărilor izvorâte din impulsurile femeiești, ea vrea să-și exteriorizeze emoția pentru Vâlsan. El reprezintă începutul manifestării sexuale, dorința de a fi “în casa unui bărbat singur”. Interdicția este cea care i trezește interesul, acel “nu se poate” este provocarea care o pune la încercare, o încrâncenează, dar toate acestea sar fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]