6,777 matches
-
și presiunii, care sunt instrumentele tradiționale ale diplomației. Cititorul care ne-a urmărit până aici poate întreba: dar nu a eșuat diplomația în încercarea de a împiedica războiul în trecut? Acestei întrebări i se pot da două răspunsuri. Diplomația a eșuat deseori, dar a avut și succes de multe ori în atingerea obiectivului său de menținere a păcii. A dat greș uneori pentru că nimeni nu dorea ca ea să aibă succes. Am văzut cât de diferite au fost, în ceea ce privește obiectivele și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și sancțiunile economice” forței militare atunci când au de-a face cu un stat agresor 55. Rezumând, statele au nenumărate motive pentru a se îndoi de faptul că securitatea colectivă va funcționa așa cum ar trebui atunci când agresiunea pare probabilă. Dacă ar eșua, potențialele victime vor avea mari probleme, în cazul în care au ignorat considerațiile legate de balanța de putere și au avut încredere în securitatea colectivă. Admițând acest lucru, este improbabil ca statele să-și lase soarta în voia altora, ele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie înlocuită?”; 3) „De ce este probabil ca realismul să fie înlocuit cu un discurs comunitar mai pașnic?”. Teoria critică oferă puține răspunsuri în legătură cu ascensiunea și decăderea discursurilor. Thomas Risse-Kappen scrie: „Cercetarea despre... «comunitățile epistemice» ale rețelelor transnaționale de cunoaștere a eșuat până acum să precizeze condițiile în care anumite idei sunt alese și influențează politicile, în timp ce altele sunt marginalizate”64. Deloc surprinzător, adepții teoriei critice spun puțin despre motivele pentru care realismul a fost discursul dominant, iar acum fundațiile sale sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de astăzi, făcând ca teoria constructivistă să fie mai curând un demers de utilizare sistematică a dovezilor empirice decât de teorie politică (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 890). În esență, ceea ce susțin autorii este că utopismul criticat de Carr a eșuat din punct de vedere metodologic, dar nu și în viziunea asupra lumii. Ei sugerează în mod clar că studiul normelor și al ideilor în relațiile internaționale, marca teoriei constructiviste, implică examinarea căilor prin care fiecare dintre aceste două fenomene face
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
două sensuri. Unul dintre cele mai importante scopuri ale conducerii civile este de a gestiona mediul diplomatic și politic înainte și după victorie. În mod similar, implicarea tuturor agențiilor guvernamentale înainte de declanșarea luptelor este o responsabilitate civilă, iar conducerea a eșuat aici. Numai o parte dintre experții guvernamentali au analizat problema în prealabil. Bineînțeles, aceasta s-a bazat pe unele dintre presupunerile administrației, ce erau eronate și simpliste. Dacă vrem cu adevărat să combatem terorismul și să sprijinim o politică militară
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în insulele exterioare ce ar fi putut fi sprijinite pentru a slăbi sau a înlătura regimul lui Sukarno. Ocazia a venit în 1957, când coloneii disidenți din Sumatra au organizat o rebeliune, ei primind arme de la CIA. Dar revolta a eșuat, iar rolul CIA a fost ulterior făcut public, afectând și mai mult imaginea Statelor Unite în Indonezia și în regiune. Paul Gardner a scris după eveniment, în Shared Hope, Separate Fears: „Deși negarea de către Statele Unite a implicării în rebeliunea PRRI/Permesta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie ele individuale sau grupale. Aceasta ne atrage atenția asupra necesității bunei organizări a discuțiilor, asupra conducerii lor abile de oameni care cunosc bine psihologia umană și mai ales dinamica grupurilor. De cele mai multe ori, o acțiune nu este acceptată sau eșuează nu pentru că n-ar fi interesantă în sine, ci pentru că nu este comunicată așa cum se cuvine, pentru că nu se trezește interesul membrilor grupurilor pentru ea, nu se stimulează participarea lor în vederea analizării diferitelor ei aspecte. Alteori, necunoașterea exactă a unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modificându‑le atât organizarea, cât și conducerea. Așa încât vechile forme ale managementului participativ nu mai corespundeau noilor condiții și solicitări. Unele dintre metodele participative la care ne‑am referit (conducerea prin obiective, grupurile semiautonome de producție sau de gestiune) au eșuat deoarece erau practicate fără modificarea contextului autorității centralizate. S‑a resimțit la un moment dat nevoia elaborării unui nou sistem de valori fondat pe o participare autentică, pe extensia responsabilităților, acestea devenind ale tuturor membrilor organizației, și nu doar ale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rău”, iar la un anumit nivel pe care îl ating costurile pentru una dintre părți, să faci în așa fel încât „celuilalt să-i fie mai rău decât ție”); de la puțini la mulți participanți la conflict (pe măsură ce una dintre părți eșuează în tendința de a obține o poziție dominantă, își caută aliați, se ajunge la un efort colectiv). Dată fiind marea importanță a escaladării în dinamica generală a conflictului, cercetătorii au încercat să depisteze procesele care au loc în interiorul fiecărei părți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în conflict capătă o deosebită semnificație, mai ales când acesta este preferat de părți. Dacă mediatorul este perceput de una sau de ambele părți ca fiind orientat împotriva lor, atunci între părți și mediator apar relații de ostilitate, iar medierea eșuează. Asistăm așadar la o deplasare a centrului de greutate de la găsirea soluției la relațiile dintre părți care mijlocesc și chiar determină descoperirea soluției. Medierea este eficientă atunci când: este solicitată de cele două parți (acest fapt sugerează că părțile sunt motivate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ei înșiși. Toate aceste l-au condus pe autor la formularea unei definiții comprehensive a burnout-ului, ca fiind # o stare de oboseală cronică, de depresie și frustrare generată de devotarea unei cauze, unui mod de viață sau unei relații care eșuează în a produce recompensele așteptate și conduce în final la diminuarea implicării și îndeplinirii muncii (Freudenberger, Richelson, 1980, p. 13). # Maslach, venind dintr-o altă zonă, și anume din cea a psihologiei sociale, și fiind implicată în studiul strategiilor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conceperea unor programe cu adresabilitate individuală pentru protejarea și reabilitarea psihosocioprofesională a victimei. În speță, se urmărește prevenirea stigmatizării angajatului, păstrarea reputației și competențelor anterioare. În fine, o ultimă formă de intervenție la care se apelează, atunci când cele anterioare au eșuat, rămâne reabilitarea juridică a victimei. În această situație, mobbing-ul ia forma unui litigiu soluționat conform metodologiei dreptului civil. Din analiza problematicii de mai sus rezultă atenția deosebită care trebuie acordată acestui fenomen. Leymann opina că # mobbing-ul [...Ț trebuie să beneficieze
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dacă le-ar permite subordonaților să îi dea sfaturi și atunci când el nu găsește de cuviință, managerul s-ar supune presiunii de a acționa conform acestora; • Evitarea implicării sau susținerii depline a vreunei poziții sau proiect, pentru că acestea ar putea eșua și, dacă și-ar retrage sprijinul, credibilitatea și, în consecință, puterea sa ar fi diminuate; • Evitarea comunicării complet deschise, pentru că aceasta nu i-ar mai permite exercitarea controlului asupra informației; • Utilizarea compromisului doar ca o cale de a întârzia manifestarea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
perspectivă, procesul de inferență, care se confundă cu o analiză a varianței, se derulează printr-o examinare a co-variațiilor Între comportament (variabilă dependentă) și cauzele sale posibile (factori independenți). Se poate porni de la o Întrebare de tipul: „De ce Daniel a eșuat În negocierile sale comerciale cu Vladimir, directorul unei Întreprinderi caucaziene?”. Se pot imagina diferite cauze: subiectul, ca autor (Daniel sau altcineva) al unui comportament ce trebuie explicat, destinatarul acțiunii (obiectul sau persoana) și circumstanțele În care a avut loc acțiunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferite cauze: subiectul, ca autor (Daniel sau altcineva) al unui comportament ce trebuie explicat, destinatarul acțiunii (obiectul sau persoana) și circumstanțele În care a avut loc acțiunea. Prima posibilitate este avansată În funcție de consensul puternic (de tipul „Toți colegii săi au eșuat În negocierile cu Vladimir”) sau slab pe care Îl suscită; cea de-a doua trimite la singularitatea actului efectuat În raport cu o anumită țintă, singularitate care poate fi mare („Daniel nu a eșuat În negocieri decât cu Vladimir”) sau mai redusă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
consensul puternic (de tipul „Toți colegii săi au eșuat În negocierile cu Vladimir”) sau slab pe care Îl suscită; cea de-a doua trimite la singularitatea actului efectuat În raport cu o anumită țintă, singularitate care poate fi mare („Daniel nu a eșuat În negocieri decât cu Vladimir”) sau mai redusă („A Înregistrat eșecuri și cu clienți de alte naționalități”); cea de-a treia cauză este invocată din perspectiva constanței unui comportament („Daniel ratează adesea În negocierile comerciale” sau „foarte rar”). Din perspectiva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ratează adesea În negocierile comerciale” sau „foarte rar”). Din perspectiva lui Kelley, răspunsul ordonat la cele trei tipuri de Întrebări ar permite, În viața cotidiană, să se ajungă la o evaluare a situației. În cazul menționat, concluzia raționamentului: „Daniel a eșuat cu Vladimir pentru că este un prost negociator” face trimitere la un consens slab („Nu toți colegii Înregistrează eșecuri În negocierile comerciale”), la o singularitate redusă („Daniel a eșuat În negocieri și cu parteneri de alte naționalități”) și la o constanță
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la o evaluare a situației. În cazul menționat, concluzia raționamentului: „Daniel a eșuat cu Vladimir pentru că este un prost negociator” face trimitere la un consens slab („Nu toți colegii Înregistrează eșecuri În negocierile comerciale”), la o singularitate redusă („Daniel a eșuat În negocieri și cu parteneri de alte naționalități”) și la o constanță puternică („I s-a mai Întâmplat lui Daniel să-și rateze obiectivele”). Practic, nu Întotdeauna posedăm toate cunoștințele, mijloace (materiale sau temporale) suficiente sau măcar motivații ori convingeri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturală, corespunzând unei identități culturale distincte de cele ale altor indivizi sau grupuri” (Mesure și Renaut, 1999, p. 261). Revendicarea acestui tip de drepturi pornește de la o constatare greu de contestat: politicile aplicate În numele respectului egal față de toți cetățenii au eșuat, În principal din cauză că nu au Înțeles caracterul definitiv al pluralismului valorilor În societățile contemporane. Ghidate de ideea că societatea merge Înspre omogenitate, ele se confruntă astăzi cu persistența diversității și cu o probabilitate redusă de reconciliere. Această dimensiune tragică ne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
individuale. Acestea din urmă nu mai sunt fondatoarele, ci, dimpotrivă, rezultatul unei Întregii istorii. Cetățenia este percepută drept apartenență la o comunitate istorică. De unde dorința lui Sandel și Tyalor de a nu disocia comunitatea de individ. Pentru ei, liberalismul drepturilor eșuează În Încercarea de a exprima responsabilitățile față de comunitate, a cărei forță morală rezidă În parte În faptul că oamenii reușesc să se Înțeleagă pe ei Înșiși prin raportarea la aceste responsabilități. Daniel Sabbagh (Sabbagh, 1997, p. 667) rezumă astfel puternica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
săi. Totuși, Joseph Raz (Raz, 1986 și 1994), subscriind În același timp la un punct de vedere care se dorește liberal, nu ezită să conteste această analiză. Raz constată că politicile adoptate În numele unui respect egal pentru toți cetățenii au eșuat din două motive esențiale. În primul rând, acestea nu admit ca individul să depindă În ceea ce privește libertatea sa și dezvoltarea sa personală de integrarea Într-o comunitate care Îi propune un context de „alegeri valabile” (meaningful choices). Pe de altă parte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În raport cu drepturile individuale. Acestea din urmă nu mai sunt drepturi fondatoare, ci, dimpotrivă, sunt rezultatul unei istorii. Cetățenia este privită ca apartenență la o comunitate istorică. De unde voința comunitarienilor de a nu disocia comunitatea de individ. Pentru ei, liberalismul procedural eșuează În Încercarea de a exprima responsabilitățile față de comunitate, a căror forță morală rezidă În parte În faptul că numai În raport cu ele reușim să ne Înțelegem, și, pe deasupra, este dezarmat În fața riscului de anomie și de deziluzie. Critica formulată de comunitarieni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acel moment, calea a fost trasată pentru sionism: Herzl Începe demersuri diplomatice pe lângă Marea Britanie, care tocmai Își stabilise controlul asupra regiunii. Ministrul englez al coloniilor, Joseph Chamberlain, Îi propune, pe lângă implantarea În Uganda, o colonie În Sinai. Cele două proiecte eșuează, Însă sionismul este de acum recunoscut ca un interlocutor reprezentativ, atât În cadrul comunității evreiești, cât și de către comunitatea internațională. După moartea lui Herzl (1904), al VII-lea congres de la Basel (1905) a tranșat definitiv chestiunea colonizării Ugandei. Proiectul a fost
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
menit nu atât să distrugă adversarul, cât să-i frângă voința politică. Comandat de către o putere civilă și militară, el utilizează resursele umane și materiale În mod foarte organizat, pretinzând În același timp disciplinarea pulsiunilor agresive. Pentru a face să eșueze proiectul hegemonic al unui atacator, cei care se apără se coalizează. Progresul tehnic crește eficiența armelor de distrugere. După războiul total al totalitarismului nazist, Încheiat prin utilizarea bombei atomice, Între noii inamici ă Vestul Împotriva Estului ă s-a instaurat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
noi practic nu am fost niciodată Occident, deci nu avem cum să decădem din Occident. Pe scurt: am fost întotdeauna niște europeni ratați, provinciali, exilați la o margine de Imperiu, meniți, poate, a apăra Occidentul, misiune în care însă am eșuat de atâtea ori (ultima oară în 1944). Chiar și mitica perioadă interbelică nu poate constitui raiul românității, pe nedrept părăsit. Pe noi, rasă cu aere occidentale, ne-a durut după 1989 avansul pe care l-a luat Vestul în timpul lungii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]