4,125 matches
-
un timp de înjumătățire de 207 zile și Rh (0,157 MeV) cu un timp de înjumătățire de 4,34 zile. Principalul mod de dezintegrare al izotopilor cu mase atomice mai mici decât ale izotopului stabil, Rh, este captura de electroni (formându-se ruteniu), iar pentru izotopii cu mase atomice mai mari decât ale izotopului stabil este radiația beta (formându-se paladiu). Rodiul se găsește în minereurile de platină, în amestec cu platina, paladiu, argint sau aur. Principalele zone de extragere
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
se descompun ori în astatiniu, radiu sau radon. Franciul e de asemenea mai instabil decât toate elementele până la dubniu. Franciul este un metal alcalin ale cărui proprietăți chimice seamănă cu cele ale cesiului. E un element greu cu un singur electron de valentă, având cea mai mare masă echivalentă dintre orice alt element. Franciul lichid - dacă ar putea fi creat - ar avea o tensiune superficială de 0.05092 N/m la temperatura să de topire. Punctul de topire al franciului a
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
că moleculă CsFr ar avea franciu la capătul negativ al dipolului, față de oricare alte molecule heterodiatomice de metale alcaline. Superoxidul de franciu (FrO) se presupune a avea un caracter mai covalent decât congenerii săi mai ușori; acest lucru e atribuit electronilor de pe substratul 6p din franciu fiind mai implicați în legătură dintre franciu-oxigen. Franciul coprecipitează cu mai multe săruri ale cesiului, cum ar fi percloratul de cesiu, care rezultă în mici cantități de perclorat de franciu. Această coprecipitare poate fi folosită
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
cunoaște nicio valoare mai sigură. Berkeliul-247 a fost produs în timpul aceluiași an prin iradierea Cmcu particule alfa: Berkeliul-242 a fost sintetizat în 1979 prin bombardarea U cu B, U cu B, Th cu N sau Th with N. În urma capturării electronilor, acesta a convertit în to Cm, ce are un timp de înjumătățire de of 7,0 ± 1,3 minute. O căutare pentru un izotop ca Bk, a fost fără succes la aceea vreme. Berkeliul este un metal actinid, sintetic și
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
colaborării dintre Rusia (JINR) și "Lawrence Livermore National Laboratory". Sunt cunoscute foarte puține despre efectele berkeliului asupra corpului uman, iar analogia cu alte elemente nu poate fi făcută datorită produșilor diferiți de radiație ce au loc. Energia mică emisă de electronii izotopului berkeliu-249 (mai puțin de 126 keV) împiedică detecția lor, datorită interferenței de semnal cu alte procese de dezintegrare. Însă, această caracteristică face izotopul relativ inofensiv pentru om comparat cu alți izotopi ai actinidelor. Totuși, berkeliu-249 (cu un timp de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în 1934. Aceștia au redus clorura anhidră cu vapori de potasiu. La sfârșitul anilor 1940 și 1950, multe metode de separare au fost propuse de către Laboratoarele Ames. La momentul actual, un număr foarte mare de metode industriale folosesc schimbul de electroni pentru a prepara holmiul, putând fi obținut în cantități comerciale. Ca și toate metalele, holmiul este un colorat în alb-argintiu, ce este ușor, ductil (poate fi tras în fire cu diametru foarte mic) și maleabil (poate fi tras în foi
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
întâlnit deseori în combinație cu ytriul și este utilizat uneori în aliaje și pe post de catalizator în unele reacții chimice.Lu-DOTA-TATE este utilizat terapia cu radionuclide (vezi medicină nucleară) a tumorilor neuroendocrine. Un atom de lutețiu are 71 de electroni, având configurația electronică[Xe]4f5d6s. Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
reacții chimice.Lu-DOTA-TATE este utilizat terapia cu radionuclide (vezi medicină nucleară) a tumorilor neuroendocrine. Un atom de lutețiu are 71 de electroni, având configurația electronică[Xe]4f5d6s. Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
este utilizat terapia cu radionuclide (vezi medicină nucleară) a tumorilor neuroendocrine. Un atom de lutețiu are 71 de electroni, având configurația electronică[Xe]4f5d6s. Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de 1.37 ani. Toți ceilalți izotopi radioactivi au timpi de înjumătățire de mai puțin de 9 zile, majoritatea acestora având timpi de înjumătățire de mai puțin de o jumătate de oră. Isotopes lighter than the stable lutetium-175 decay via electron capture (to produce isotopes of ytterbium), with some alpha and positron emission); the heavier isotopes decay primarily via beta decay, producing hafnium isotopes. The element also has 42 nuclear isomers, with masses of 150, 151, 153—162, 166—180 (not
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
elemente cu numere atomice pare și mulți izotopi stabili. Se spune că ytriul-89 e mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
mici de 88 se dezintegrează în special prin emisia de pozitroni (proton → neutron) pentru a forma izotopi de stronțiu (Z = 38). Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili sau excitați
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
că ytriul e aproape exclusiv trivalent, pe când circa jumătate din lantanide pot avea valențe diferite de 3. Fiind un metal de tranziție trivalent, ytriul formează diverși compuși anorganici, în general cu numărul de oxidare +3, oferindu-și toți cei 3 electroni de valență. Un bun exemplu e oxidul de ytriu (III) (), cunoscut și ca ytria, un solid alb cu 6 coordonate. Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile în apă, pe când bromura, clorura, iodura, nitrura și sulfatul său sunt toate solubile
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
și ca ytria, un solid alb cu 6 coordonate. Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile în apă, pe când bromura, clorura, iodura, nitrura și sulfatul său sunt toate solubile în apă. Ionul Y e incolor în soluție din cauza absenței de electroni și nivelul energetic d și f. Apa reacționează ușor cu ytriul și compușii săi, formând . Acidul nitric sau fluorhidric concentrat nu atacă ytriul, dar alți acizi mai puternici o fac. Cu halogenii, ytriul formează trihalogenuri cum ar fi fluorura de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de oxidare ciudat al atomilot de cupru, care cumva duce la supraconductibilitate. Teoria supraconductivității la temperaturi mici a fost bine înțeleasă încă de când teoria BCS a fost dezvoltată în 1957. E bazată pe o caracteristică stranie a interacțiunii între 2 electroni într-o rețea cristalină. Totuși, teoria BCS nu explică superonductivitatea la temperaturi mici, iar mecanismul ei precis e încă un mister. Ceea ce e cunoscut e faptul că, compoziția materialelor din oxid de cupru trebuie strict controlată pentru ca supraconductibilitatea să apară
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
radioactiv. Izotopii cu viață lungă, Sm, Sm și Sm, se descompun în mare prin dezintegrare alfa, iar produsul de dezintegrare este un izotop de neodim, în fiecare caz. Alți izotopi mai puțin instabili ai samariului se dezintegrează prin captură de electroni în izotopi ai promețiului, în timp ce aceia mai instabili se dezintegrează în izotopi ai europiului cu emisii de particule beta. Dezintegrarea alfa a Sm și produsul de dezintegrare Nd cu un timp de înjumătățire de of 1.06 ani este folosită
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Fiziologie și Medicină, din același an, a fost acordat lui Albert Szent-Györgyi pentru studiile sale în privința funcțiilor biologice ale L-acidului ascorbic. Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH), prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) își transferă electronii pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble a
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH), prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) își transferă electronii pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble a grupei carbonil sunt primiți de oxigenul carbonilului, pentru a forma un enolat. Oxoniul se deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH), prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) își transferă electronii pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble a grupei carbonil sunt primiți de oxigenul carbonilului, pentru a forma un enolat. Oxoniul se deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această pierdere de protoni dă acidului ascorbic caracterul său acid. Întreaga reacție este deprotonarea enolului
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
probabil să își reprimească protonul. <br style="clear:left;"> Acidul ascorbic se convertește foarte repede în doi tautomeri instabili ai dicetonei prin transfer de protoni, deși este mai stabil sub formă de enol. Protonul enolului este pierdut și recâștigat de electronii dublei legături, producând o dicetonă. Aceasta este o recție de enol. Există două forme posibile: 1,2-dicetonă și 1,3-dicetonă.<br style="clear:both;"> Concentrația unei soluții de acid ascorbic poate fi determinată prin mai multe metode, cele mai comune
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apă, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile și nereactive, necauzând nici un rău celulei.
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
magneziu Mg și anioni de clor, Cl. În acești compuși suma sarcinilor electrice este mereu nulă, ei fiind neutrii din punct de vedere electric. Doi parametrii care ajută la descrierea ionilor sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
a două săruri diferite, fără să se modifice stările de oxidare. În reacțiile redox, unul dintre reactanți, numit "agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își mărește numărul de oxidare, ceea ce produce un transfer de electroni. Transferul de electroni poate avea loc și indirect, de exemplu în baterii, un concept-cheie în electrochimie. Compușii anorganici sunt răspândiți în natură sub forma mineralelor. Solul conține, de exemplu, sulfuri de fier (cum este pirita) și sulfați de calciu (gipsul
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
diferite, fără să se modifice stările de oxidare. În reacțiile redox, unul dintre reactanți, numit "agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își mărește numărul de oxidare, ceea ce produce un transfer de electroni. Transferul de electroni poate avea loc și indirect, de exemplu în baterii, un concept-cheie în electrochimie. Compușii anorganici sunt răspândiți în natură sub forma mineralelor. Solul conține, de exemplu, sulfuri de fier (cum este pirita) și sulfați de calciu (gipsul). De asemenea, unii
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
legăturile dintre atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice și covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]