4,341 matches
-
Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe, și plictisul surdomut al sclaviei gregare. Nu „mitul” pios, nici mitologizarea facilă, În vaste panorame de o stupefiantă seducție puerilă, În descendența prolifică a basmelor și superproducțiilor de grandoare exotică, la care s-au angajat atâtea zgomotoase talente vedete ale succesului, ci rațiunea, sufletul și himera omului propun adevăratul mister, răsucind incandescențele cotidiene ale spiritului agresat, vulnerat, mereu neliniștit În trudnica Înfăptuire de sine. Un pas oarecare, „Întâmplător”... al doilea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin Într-o parte a planetei noastre, o posibilitate curentă și chiar o modă. Partir, c’est changer un peu... O firească nevoie de evadare din obișnuit, de regenerare, de contact cu noul. Nostalgia exoticului și a necunoscutului. Un fel de terapie Înșelătoare. Partir, c’est tricher un peu... Standardele occidentale nu sunt totuși valabile peste tot. N-ar trebui uitate contrastele și contradicțiile lumii de azi. Zonele geografice În care realitatea economică și politică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
elegantă explicație: „La fel de bine, m-aș putea afla printre eschimoși, cu sânii lăsați și purtând pantaloni din piei de animale. Și să fiu Încântată de asta. La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități, marcată și nu prea de abundența de ezitări, confuzii, mistificări și malițioase mutații, pribeaga pare izbăvită. Teroarea, tensiunea, traumele și trofeul secret al „substituirii”? Ar fi greu de crezut că nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
criteriile comerciale ale consumului imediat. Poate și o implicită respingere a Însăși noțiunii, prea pedagogică și colectivistă, de „model”, În favoarea opțiunii libere, personale, În care reveriile și rănile individualității Își caută răspunsuri și refugii specifice, singulare, nu o dată secrete și exotice. Un mod, adică, de a sfida tiparele de orice fel, de azi, de ieri sau de alaltăieri. Bard College, iulie 1995 (Euphorion nr. 4/1995) Post-scriptum venețiantc "Post‑scriptum venețian" Acea strâmtă, vineție zi de toamnă 1979, fragmentată În două
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid, nu la restaurantul grecesc din apropiere, ca de obicei, ci la unul portughez. Atracția sa spre minoritari și exotic nu se dezmințea. Exilul acestui „vlaho-neamț”, cum se definea, care tradusese peste cinci mii de pagini din literatura română și rămăsese Îndrăgostit de Caragiale, Arghezi, Dinicu Golescu, Panait Istrati, nu se rezolvase prin Încetățenirea În patria limbii sale, Germania. Scriitorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o nouă expresie spirituală și artistică, o altă civilizație. Monografia sa, Lontane di dove (Departe de unde), dedicată lui Joseph Roth, focaliza asupra civilizației de exil a unei comunități oprimate, regenerându-și resursele spirituale, expresia și originalitatea Într-o nouă cultură, exotică și profundă, cu spornice și incitante Întrebări. Titlul se inspira dintr-o cunoscută anecdotă despre doi evrei polonezi care se Întâlnesc Într-o stație de tren. „Unde pleci?”, Întreabă unul. „În Argentina”, răspunde cel cu multe bagaje. „Argentina? Asta-i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și diac și diacon. Ce-i asta, diac? Aici scrie «copist, grămătic, cântăreț de biserică». Nu am auzit cuvântul ăsta”. Descoperea cuvinte stranii. Fonetica exotică readucea, brusc, timpul și spațiul care ne formaseră și deformaseră și ne aruncaseră, la un moment dat, În lumea largă. Aflasem, uimit, că fusese, Înainte de a pleca din România, student În anul I la Litere... Să nu fi auzit de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese un debut stupefiant printre novici, o premieră senzațională. Ghiozdanul cu care venise Înarmat, la deschiderea anului școlar, noul elev era (fapt nemaiîntâlnit până atunci) și o carte de vizită! Capacul avea imprimat, cu mari litere negre de tipar, numele exotic al liceanului: STEINBERG. Prilej de admirativă năuceală printre noii săi colegi, bineînțeles. Precocele act public de identitate era, În realitate, o nevinovată farsă premonitorie: ghiozdanul purta marca atelierului care Îl confecționase: Legătoria STEINBERG, a tatălui său, Maurice Steinberg, legător de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Galați și Tunis. SCRIERI: Sevastia Dumbravă, Roma, 1949; Sultana, Roma, 1954; Tempo degli angeli, Roma, 1957; Calafuria, pref. Eugen Jebeleanu, postfață Teodor Vârgolici, București, 1971; Aurul șarpelui, București, 1979; Fapt divers între paralele, București, 1981. Repere bibliografice: Artur Silvestri, Romanul exotic și fabulos, LCF, 1979, 51; Zaharia Sângeorzan, Teritoriile imaginarului, CRC, 1980, 31; Zaharia Sângeorzan, Convorbiri cu Luki Galaction, MS, 1981, 4; Radu, Pagini, 68-70; Cosma, Romanul, II, 222-223. T.V.
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte și dure, un limbaj accesibil, pigmentat cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte între oameni simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
de sorginte macedonskiană, a poetului - fanatic al visului, prins într-un zbor nestăvilit către ideal. Receptivitatea față de poezia simbolistă, vizibilă în tematică și în unele procedee de expresie, coexistă cu note parnasiene. Viziunile mitologice din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905), cuprinzând un basm versificat, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
fratelui său, iar din 1872 practică el însuși avocatura mai întâi în Făgăraș, apoi, până în 1877, în Brașov. Încă din al doilea an de studenție începuse să colaboreze cu versuri la „Familia”, tot acolo publicând o nuvelă istorică, cu subiect exotic și senzațional (Simonida). Renunță însă repede la beletristică în favoarea cercetărilor etnografice, istorice și filologice, valorificate în articole apărute în „Familia”, „Telegraful român”, „Federațiunea” și „Orientul latin”. Din 1877 se stabilește la București și se dedică aproape exclusiv studiilor de istorie
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de cuvinte rare, cu parfum exotic, versul meșteșugit, dar adesea prea rigid, prea multele figurații artificioase au făcut ca placheta să contribuie la impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
care o va exploata abundent în câteva parodii. Autorul însuși încearcă să se autocenzureze, renunțând, într-o a doua ediție a Sultănicăi, la ornamente în favoarea clarității și concentrării. Abia în Fanta-Cella și în Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se întâlnesc fericit alte ipostaze caracteristice scriitorului: meridionalul impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
ale unei civilizațiuni conforme cu organizațiunea noastră morală. Una în principiile sale fundamentale, civilizațiunea, cată să-și modifice formele ca să se îmbine cu succes trebuințe ale popoarelor.” Observațiile autoarei se cristalizează în urma unor stăruitoare călătorii. Transilvania nu este un tărâm exotic, locuit de barbari, îi spune ea apăsat partenerei de corespondență, ci un străvechi pământ românesc, locuit de români, care au „premers” pe sași și maghiari și care stăpânesc un spațiu mai întins și sunt mai numeroși decât celelalte naționalități. „Călătoria
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Versuri, București, 1966; 7 poeme, București, 1968; Pe malul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
în epocă, unul dintre cei mai buni traducători. Autorii către care și-a îndreptat atenția au fost Victor Hugo și Alfred de Musset, din care a tălmăcit numeroase versuri. Din opera celui dintâi a selectat poeziile și poemele cu tematică exotică, fără a le neglija nici pe acelea cu caracter satiric. Din Musset a transpus câteva mari poeme, precum Rolla, Noaptea din octombrie și Noaptea din mai. Toate s-au bucurat de aprecieri favorabile, cunoscând o mare răspândire. Ceea ce distinge tălmăcirile
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît de mult Încît știe să recupereze ea Însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic, etc. E drept, ea nu reușește să recupereze Însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după « sfîrșitul transcendenței » cititorul caută semne pe care să le consume : « poezia » din poezia modernă, antipoetică, « romanul polițist » dintr-un roman echenozian, de pildă, ori snuff-urile, compunerile școlare și exoticul din unele romane recente ale editurii Polirom. Literatura autentică, astăzi, e cea care simulează. Ulysses, probabil, marchează sfîrșitul efortului literaturii de a marca diferența dintre original și copie. Îmi este limpede că, de atunci Încoace, literatura poate tematiza simulacrul din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
feminin francez nu a dat În ultimii cincisprezece ani capodopere, deși puterea imaginii mediatice În tandem cu corectitudinea politică a născut figuri de romanciere astăzi binecunoscute. Amélie Nothomb este, dintre toate, cea mai prolixă și cea mai citită. Premiată și exotică, Marie N’Diaye este lidera editurii Minuit, ea succedîndu-i lui Camille Laurens În obținerea premiului Femina, În 2001, pentru romanul Rosie Carpe. Marie Darrieussecq și ale sale autoficțiuni au pătruns brusc În lumea literară franceză și mondială În 1996, anul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceea, am ales două scriitoare care s-au impus În ultimii zece ani drept cele mai citite: Amélie Nothomb și Anna Gavalda. Prima merită de altfel mai mult decît eticheta de chicklit: inteligentă, cosmopolită, ea Își poartă cititorul În spații exotice și-l face să treacă prin experiențe autobiografice excepționale fără a Împrumuta nici o clipă un registru grav. Desigur, literatura comercială Își are liderii ei, care sînt astăzi Marc Lévy și Guillaume Musso. Despre cărțile lor, scenarii de film din capul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc și suprafețele dispar, În care mediul Înconjurător - și aici exoticul chinezesc, cu un grăunte de funest În el, ajută - se lichefiază Într-un fel de eliberare. Dacă fuga este o capcană, rămînerea, statul pe loc, demisia, eliberează. Ultima parte a acțiunii romanului se petrece În insula Elba, din nou În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]