5,557 matches
-
a lăsat în custodia lui cu sarcina să ne servească cu ceva, iar el s-a dus acasă după vin și sifon. Chiriac ne-a servit cu o vodcă și ne-a oferit câte un exemplar din cartea Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a lui Zigu Ornea, care tocmai apăruse (avea un pachet mare cu cărți). Apoi am stat de vorbă pe diverse teme până a venit Radu Negru cu vinul. Și am continuat până după-amiază. Era un bonom Chiriac. D.T.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ceea ce știința produce se află la nivelul generalului, nu la cel al universalului sau la cel al individualului. Pe de altă parte, știința deduce 77 (constituie) la nivelul diferitelor grade de generalitate (evitându-se, așadar, individualul și universalul, care sunt extreme), cunoștințe noi adevărate. Ceea ce am stabilit până acum este susținut de Aristotel mai cu seamă în Analitici, fie explicit (după cum am citat) fie indirect. Dincolo însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mine, având o frunte înaltă și o chelie avansată pe un cap aplecat într-o parte, mă aștepta așezat la biroul lui într-o încăpere spațioasă, cu jaluzelele parțial coborâte ca să modereze pătrunderea razelor solare și gradele temperaturii înăbușitoare. La extrema laterală a biroului stătea un tânăr care va lua note despre conversația ce urma să se desfășoare. Am fost invitat să mă așez pe scaunul din fața șefului care, fără niciun fel de introducere în temă, dar cu un zâmbet indescifrabil
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în era post-comunistă, deși repudiat public și stigmatizat ca fenomen incompatibil cu structurile inerente oricărei societăți democratice, nu a părăsit în întregime scena politică, socială și culturală a României. Insinuări și răbufniri antisemite continuă să învenineze discursul formațiilor politice de extremă dreaptă ale publicisticii și literaturii aflate în slujba lor, amplificând rezonanța prejudecăților antievreiești care persistă și se manifestă și astăzi la anumite niveluri ale conștiinței populare în societatea românească. Persistența fenomenului antisemit pare cel puțin bizară, dacă se ține seama
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Apostoli sângeroși ai „toleranței“, mistici ai științei, soldați emotivi ai rațiunii și ai „luminilor“, ei se cred oamenii mileniului următor, deși abia dacă au depășit franjurile secolului al XVIII-lea. A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i poate disciplina. În timpul acestor exerciții, pe strada Paris (am mai scris despre asta) au murit oameni. Ești silit să dormi printre picături, terorizat de răzmerița generalizată a motoarelor. Poliția e definitiv absentă. Ea nu pare să lucreze decât cu extremele: apare strict în preajma catastrofei rutiere sau lângă contravenientul mărunt, care a depășit viteza legală cu 5 km/oră. Hoardele de țoape juvenile care asigură insomnia bucureștenilor în centru ca și pe arterele colaterale n-au a se teme de nimic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inițială dintre ei. Ba chiar își dau silința să o amplifice, ca și cum o necesitate metafizică ar constrînge toate elementele împerecheate la origine să se îndepărteze. De aici decurg o serie de consecințe : pe plan cosmologic, imposibilitatea de a concilia niște extreme care, în pofida unui vis nostalgic, nu vor putea fi niciodată gemene, iar pe planurile sociologic și economic, o permanentă oscilare, în exterior între război și comerț, iar în interior între reciprocitate și ierarhie. Dintre aceste bipartiții în serie, cea dintre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cărăuși ai altcuiva: al altei plante - desigur, e vorba de planul fizic, imanent -, respectiv a „altceva“, sufletul, aș Îndrăzni să spun - planul transcendent, adică. Și așa prelungim metafora până ajungem, chiar dând timpul Îndărăt, la Buna Vestire, ca la o extremă a unui continuum substanță-spirit care definește lumea noastră În general, omul În particular. Să redevin pragmatic: Floarea e un mănunchi de frunze modificate. Frunza care rămâne frunză Începe prin a fi verde spre a sfârși ca roșie. Tot ROGVAIV, spectrul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe ceafă Dacă demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță de vorbă; dacă voi fi fost... Sumețindu-și astfel capul, extrema negentropică a trupului, În antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În creația spirituală față de aceea biologică, era să spun procreație, În orientarea spre hrană, sursa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o avere, ci de a consimți la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o stabilitate: cât este disponibil, respectiv câtă putere are fiecare. Variantele intermediare - bacșișul și peșcheșul - au tendința dezechilibrării În mărire indiferent
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca deșeuri ce sunt, ale unui organism heterotrof, sunt oxidante. Și astfel se poate rezolva atât selectivitatea cât și traversarea unei membrane contra gradientului de concentrație, prin simplul fapt de a asigura, În spațiul exterior nefronului un mediu reducător; cum extremele se atrag, iar similarii se resping, În urină - fie ea aceea primară - vor trece doar oxidantele deșeuri, nu și reducătoarele substanțe utile, cum sunt Întotdeauna cele nutritive și vitaminele. Rămânea de copiat șmecheria, de loc greu pentru unul care caută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale mediului, Între reducător la catod și oxidant la anod. Dovada? Dacă numai apă ar fi Între cei doi electrozi, la catod se va degaja un antitetic hidrogen, iar la anod tot un antitetic dar oxigen; dar Între cele două extreme vor sălășlui specii ionice intermediare, În grosul apei ce le servește de solvent sau, dacă vreți, de mediu. Așa vorbind, locul fiecărei substanțe e acela compatibil stării ei redox, care o aseamănă, cât de puțin, fie cu hidrogenul, fie cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sălășlui specii ionice intermediare, În grosul apei ce le servește de solvent sau, dacă vreți, de mediu. Așa vorbind, locul fiecărei substanțe e acela compatibil stării ei redox, care o aseamănă, cât de puțin, fie cu hidrogenul, fie cu oxigenul, extremele reducătoare, respectiv oxidantă pe care le neutralizează În sine aceeași apă. Ei bine, prototipul natural, anume rinichiul, funcționează pe baza acestui ultim principiu, dar adăugând pentru extracție ceva cunoscut oricui din electrostatică: extremele se atrag, iar asemenii se resping. Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puțin, fie cu hidrogenul, fie cu oxigenul, extremele reducătoare, respectiv oxidantă pe care le neutralizează În sine aceeași apă. Ei bine, prototipul natural, anume rinichiul, funcționează pe baza acestui ultim principiu, dar adăugând pentru extracție ceva cunoscut oricui din electrostatică: extremele se atrag, iar asemenii se resping. Natura nu folosește curentul electric, dar Îi materializează efectul pe cale chimică. Rinichiul „știe“ că tot ce e folositor organismului e reducător, iar nefolositorul oxidant, mai mult, folositorul reducător e compatibil cu un organism de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deșeu, păstrând ceea ce e util. Și e deștept, „știind“ că deșeul e de fapt oxidant, iar utilul reducător, la fel ca și mediul exterior, respectiv organismul Însuși. Rinichiul face aceasta asigurând, pe cale chimică, În exterior, un mediu reducător, care tentează - extremele se atrag - oxidantul deșeu dar respinge utilul reducător. Dar chimia e deosebit de complexă, mai ales când e aceea a viului, biochimie deci, prea greu de controlat Într’un dispozitiv la finețea cu care o face rinichiul. Așa că simplificăm, reducem totul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
omului, a ființei În general, biocâmp, fie excedentar, fie deficitar, reflectând heterogenitatea amintită. Care biocâmp, repartizat după zodia posesorului, reproduce exact sinusoida din Natură. Anume, excedentul maxim e tipic pentru Berbec și Balanță, iar deficitul maxim pentru Rac și Capricorn. Extremele se atrag. O știm și din electrostatică, și din magnetism. Și așa, pe lângă acele compatibilități „clasice“, precum Berbecul - Îl iau de exemplu din infatuare, eu Însumi fiind așa ceva - cu Vărsătorul ori Gemenii, compatibilități aflate oarecum Într’un plan, mai dezvălui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un excedent și un deficit la nivelul biocâmpului: Berbecul, excedentar, cu Racul sau Capricornul, deficitari. Sau, altfel spus, Între un echinocțiu și un solstițiu. Și mărturisesc că-mi duc viața - de vreo treizeci de ani - lângă un Săgetătoro-Capricorn... Omul este extrema evoluției animale. Faptul se vede și În contextul acestei discuții. Vorbeam de excedent și de deficit energetic? E o chestiune relativă, căci deficitul global e cu mult mai mic decât excedentul. După cum se vede, zodiacul nu e chiar o simplă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În fața unei cafele, a supraviețuit mai bine de doi ani, până la a fi difuzată acum. Să Încerc totuși reconstituirea celor spuse, dar menindu-le hârtiei: Lumea noastră e un continuum, materia - mai bine zis substanța - și energia nefiind altceva decât extremele - tangibile de către noi desigur - ale acestuia. Asta contează, căci altminteri vorbele care urmează n’ar fi putut fi rostite, În lipsa unui suport experimental. Orice substanță bioactivă, cu care mi-am Început lungul periplu prin cercetare, poate fi caracterizaată printr’un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret din cadrul dihotomiei Ea-El ce vă definește specia, nu și pe a mea. Ea e un fel de receptacol, această jumătate a speciei adăpostind extrema avidă de energie. Iar treaba se amplifică odată cu vârsta, mai ales dacă nu există compensarea unui El; și mai ales că, după feleșagul speciei voastre, El „dă colțul“ mai grăbit decât Ea. Și așa, excedentară energetic indiferent de sex, pisica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai multe. Mai mult, la geometria planului, mai adăugați verticalitatea menită a antitetiza orizontalitatea câmpului: altă doză de negentropie. Dar așa depășiți stadiul firesc, actual al lumii, care e ceva jumi-juma Între negentropie și entropie, aceasta din urmă având ca extremă deocamdată neatinsă moartea. Căci nimic nu se plasează la extreme În această lume caracterizată de compromis. Și atunci, să cred că vii tu, pisica, și orice alt animal, pentru a mă pune la punct și a repune lucrurile În matca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
menită a antitetiza orizontalitatea câmpului: altă doză de negentropie. Dar așa depășiți stadiul firesc, actual al lumii, care e ceva jumi-juma Între negentropie și entropie, aceasta din urmă având ca extremă deocamdată neatinsă moartea. Căci nimic nu se plasează la extreme În această lume caracterizată de compromis. Și atunci, să cred că vii tu, pisica, și orice alt animal, pentru a mă pune la punct și a repune lucrurile În matca lor firească? Ei, nici chiar așa. Vin și eu, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
albul lui e de fapt un galben foarte deschis. La urma-urmei, nici zăpada nu e albă, ci de un albastru cât se poate de deschis. Așa că, orice floare are În sine mărțișorul nostru, mai bine zis acesta polarizează cele două extreme: roșul și albul. Numai atât, Cristi? Uiți ce trudești de o viață? Că cele două culori sunt chiar antiteze, antocianii fiind substanțe reducătoare, iar flavonoizii oxidante? Ca un fel de hidrogen, respectiv oxigen, care se neutralizează, se aneantizează reciproc În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și acest Imperiu va vedea evadarea negentropiei, fragmentându-se În noi identități, În virtutea altui principiu, și el generator de Imperiu. Entropic. Iar asta pentru că lumea nu poate avea sfârșit. Până la urmă Însă, entropizarea e un proces spontan. Iar globalizarea este extrema pe care o poate găzdui această planetă și feleșagul nostru. Poate fi ea oprită sau barem frânată? Desigur, dar cu condiția de a investi energie liberă, aceea care, disipând În cursul procesului de entropizare, poate alcătuiește, În respectul unei ipotetice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și clară 111; veșnic, codrul este bătut de gânduri 112. Copilul aude sunetul cornului, care-i induce tânărului precoce gândul (sau, mai degrabă, senzația) inevitabilului sfârșit, căci nimic nu se asociază mai mult cu starea de beatitudine decât sentimentul morții; extremele se atrag în mod irezistibil: Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au și luat note măricele, între 6 și 8. Însă, tot întâmplarea făcea ca, atât cei mai buni, cât și cei mai slabi studenți se aflau în cea de-a doua parte a grupei. Grupa noastră, celebra 707, cuprindea și extremele anului: doi studenți cu bursă republicană "Nicolae Bălcescu", dar și unul dintre cei mai mari pocheriști din Universitate, nepotul unui profesor de la Științe Economice, Georgică Focșa, care, numai după câteva reexaminări în șir, obținute și acelea cu mari intervenții, reușea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]