10,920 matches
-
surdomuți și hipoacuzici, cu o pierdere auditivă exprimată în cifre mai mari de 40 decibeli... de asemenea pot fi membri, în proporție de cel mult zece la sută auzitorii care sprijină Asociația.“ Dominic Vancea ridică privirea, funcționarul îl urmărea cu extremă atenție. Se priviră lung în ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa de stimă, lipsa voastră de bună creștere, fustangiilor? Până când, samsarilor, spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt rarisime, băiatule. Voi, psihiatrii, la cine vă consultați? La tâmpiții voștri de colegi? Uite, îți ofer fantezia mea. Aiureală, cum vrei s-o numești. Gratis. — Bine, am luat notă. La primul impas, te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stă treaba. — Uite ce e. Știu că e posibil să fi făcut anumite... comentarii În avion, Încep, cu pumnii Încleștați. Dar ceea ce trebuie tu să știi este că acea conversație a avut loc În condiții de stres maxim, În Împrejurări extreme, și am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e valabil pentru o mare parte din lucrurile pe care ți le-am spus ! Așa ! Să terminăm odată cu povestea asta. — Înțeleg, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le la ăștia că nu ți s‑a deschis parașuta la timp, cum? țipă Suze. Zău, Bex pe cuvântul meu... — Uite ce te rog, nu te stresa. O să rezolv eu tot când vin acasă. A zis că o să ia măsuri extreme! Mi‑a zis că îi pare foarte rău, dar a fost deja mult prea îngăduitor și... — Așa spun toți mereu, încerc ca s‑o liniștesc. Suze, nu e cazul să‑ți faci griji, crede‑mă. O să câștig o căruță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un semn de politețe. Aștept ca soțul meu să mă invite și pe mine sau să-mi dea ocazia de a refuza. Cererea nu vine. Vârful unghiei i se înfige în palmă, iar trupul ei rămâne nemișcat, într-o rigiditate extremă. Când Mao și Fairlynn ies agale, umăr la umăr, din cameră, în soare, și dispar în spatele marii grădini imperiale, ea e sărutată de limba fiarei dinăuntrul ei. Draperiile sunt lăsate. Parfumul de gardenie din camera ei e puternic. Covorul antic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întotdeauna petrecerile fiindcè, cu cat deveneau ceilalți mai liberi și mai veseli dupè un consum oarecare de alcool, cu atat devenea el mai lucid și mai abètut, Alcoolul, departe de a-mi anihila luciditatea, mi-o intensificè pânè la limite extreme, greu de suportat chiar și de cètre mine, Ioana e acum în brațele mele, dansèm, dar eu, cu o rècealè de monstru insensibil o încurajez în jocul perfid al excitației calculate pe care, cu rafinatè științè, i-o stimulez, Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ai „actului”; până să-l belească Stalin și pe el, a hălăduit o vreme la Odesa, unde s-a ținut de mână cu una Roza, din cartierul Moldovanka - dimpreună au inventat ei doi „limba moldovenească”... Pe când depaaarte, la naiba, În Extremul Orient... - Cunosc cântecul, iar ai s-o citezi pe prietena ta, Ludmila Calverde!, râde tata. - N-o citez pe Ludmila, fiindcă o cheamă Tamara; și nu Calverde, ci Calalb... - Ce mi-i alb, ce mi-i verde... - Și n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik Șah Îi zice „tată“, semn de extremă deferență, și pe care toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o poreclă n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
directorul televiziunii, directorul general. Răspunse șeful de cabinet, Bună ziua, domnule director, mă bucur să vă aud, cu ce vă pot fi de folos, Am nevoie ca domnul prim-ministru să mă primească cât mai repede posibil Într-o chestiune de extremă urgență, Nu-mi puteți spune despre ce este vorba pentru ca eu să-i transmit domnului prim-ministru, Îmi pare foarte rău, dar Îmi este imposibil, chestiunea, pe lângă că e urgentă, este strict confidențială, Totuși, dacă mi-ați putea da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mâine, cu efecte imediate, avizul prealabil pe care Îl am pregătit pentru dumneavoastră pentru peste câțiva ani, nu vă voi spune câți ca să nu vă amărăsc restul vieții, nemaiavând altceva de adăugat, semnez cu atenția cuvenită, moarte. Scrisoarea apăru cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
drăguță se întunecă dintr-odată, și dacă nu reușesc să vă conving, atunci o să-mi fie luat copilul? Iar eu îi explic, noi nu facem decât niște recomandări, judecătorul decide, în funcție de binele copilului, dar asta se întâmplă numai în cazuri extreme, și ea spune, atunci poate că ar fi mai bine să nu mai intru, în felul ăsta o să fiu liberă, cine vă dă vouă dreptul să alegeți în locul meu, iar eu spun, depinde de circumstanțele în care te afli, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lumii masculine. Este cel mai bun adăpost unde te poți retrage atunci când un bărbat te-a bătut de te-a uscat, metaforic vorbind. Cred că orice tip pe care Daisy l-ar aduce acasă ar fi foarte intimidat de feminitatea extremă a decorului, dar nu e momentul să spun ce gândesc. Pe urmă, e casa ei, așa că poate să și-o aranjeze după bunul ei plac, mai ales că bărbaților le plac femeile copilăroase. De fapt, nu mai știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Purpură și Fiara pe care Ea o Călărește. Crowley se oprise la uniunea carnală zisă Împotriva naturii, eu Încerc să duc ritualul dincolo de Răul așa cum Îl concepem noi, eu ating ceea ce e de neconceput, puritatea absolută a Goetiei, pragul extrem al lui Bas-Aumgn și al lui Sa-Ba-Ft...” Lui Belbo nu-i mai rămânea decât să sondeze posibilitățile financiare ale lui Camestres. O făcu prin multe ocolișuri verbale, iar la sfârșit rezultă că acesta, ca și Bramanti, nu avea nici o intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a polițaiului se explică perfect prin aceea că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el ori nenea Sandu, obișnuiau să încuie cu cheia ușa metalică, blocând astfel orice posibilitate de acces. Sau, de evadare! Din doi pași, Mânecuță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o secție pentru alienați! Mai ales! Oricum, i-am făcut raport disciplinar inconștientei și impertinentei de asistente, de pe rezerva nr. 2 . Să-și caute de lucru, dracului, în altă parte. Eventual, la o stână de berbeci! *** Uluitor! Nu atât negativismul extrem al pacientului de la nr. 2, care refuză să admită că ar avea probleme medicale, de orice natură. În paranteză fie spus, omul a optat să se auto-victimizeze, afirmând (cu convingerea pe care i-o dă instabilitatea afectivă căpătată) că o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pupitrul ei. ― Aprindeți farurile de navigație și de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un fel sau altul la el și prin modul în care s-a instalat în viața lor cotidiană, nu doar prin victimele și călăii lui, oricît de mulți ar fi fost și unii, și alții. Acestea ar fi doar expresiile extreme ale unei diversități de rosturi ale unui „muzeu al comunismului”, diversitate din care am putea - și ar trebui - să alegem varianta potrivită dacă am ști ce vrem. Dar știm ce vrem ?... Procesul maimuțelor, recurs în anulare ? Prietenul meu A. tocmai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
repetă, chiar dacă în parametri diferiți, eficacitatea paideică a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum, pune probleme care cer noi categorii de interpretare, deschide o problematică antropologică în termeni diferiți de cei tradiționali. Și în acest domeniu fenomenologia joacă un rol important întrucât, pentru a clarifica multiplele
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea o expresie de concentrare extremă. Oboseai numai privindu-l. Eu îl țineam de brațul stâng, când, ajunși pe buza șanțului, am simțit deodată că zvârcolirile lui capătă o forță neobișnuită, începuse să-și împingă pieptul îngust înainte de parcă ar fi vrut să-l scoată prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cameră pe alungiți (cum aveam sa aflu că îi numeau vecinii și cum aveam să le spun și eu) și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare extremă a sentimentelor pe care celălalt își poate închipui că le ai pentru el. Mătușa era genul celor care te îndoapă la masă până la refuz, insinuând că "nu-ți place mâncarea ei" dacă nu mai vrei încă o porție și amenințîndu-te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar emițând permanent, ca o mare voință, propriile sale ritmuri, imperative și proaspete. Când ajunse în centru, brațele sale răsucite în spirală umplură întregul spațiu al fostei galaxii. Materia corpului și-a brațelor sale, ajunsă în timpul migrării la o rarefiere extremă, se condensa de-a lungul unei perioade incomensurabile de timp, își pierdu continuitatea și se concentra în fărâme stelare care se aprinseră deodată în universul gol și întunecat. O galaxie tânără se rotea acum, zvâcnind și pulsând, pe locul celei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
praf alb, extras din frunzele plantei numită coca. La fel ca și alte droguri, cocaina poate să-l facă pe consumator alert și plin de energie. Printre efectele consumului de cocaină se numără halucinațiile, teama și paranoia. Drogurile sunt substanțe extreme de nocive iar consumul lor provoacă dependența .Deținerea și traficul de droguri sunt activități considerate ilegale în majoritatea țărilor din lume.Renunțarea la droguri este un proces anevoios, neplăcut, care se poate face numai cu ajutor specializat, sub supraveghere medicală
DROGURILE, OTRĂVURI VECHI ŞI NOI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Manole Amina, Harhătă Maura () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1993]