4,829 matches
-
în calea "negrului ocean". Totodată, noul univers reconstruit în interior poate fi oul primordial din poezia barbiană, simbol al armoniei și al unității: "Ți-aduci aminte cât de bine/ Era în oul de pe ape unde eram zidiți de-a pururi/ Făptură singură, deplină/ În care universu-ncape/ Și-și ești suficientă sieși,/ plutind lumină în lumină?//...// Cine-a greșit și până când? Oul perfect tăiat în două,/ s-a rupt în cer și în pământ/ Însingurând deodată-o lume -/ Ți-aduci aminte cât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit/ Să mai continue cumva? Sau fluturelui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumii dă la iveală caracteristicile celui ce a făcut-o, insistă biologul Francisco Varela. În privința ideii potrivit căreia lumea este invenția noastră, el notează următoarele: "Și, cînd reparcurgem etapele invenției noastre, descoperim ceva cu puțin mai mult decît reflexul propriei făpturi într-o oglindă"172. Această circularitate această buclă este cea care ne permite să spunem: eu sunt, noi suntem lumi. A avea un fundament înseamnă a avea "motive bune". Kogii au "motive bune" pentru lumea lor (pentru posibilele și imposibilele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană decît de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin, din poemul Căsuța din
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
neprihănirii Milenaristul scria cu un fel de afurisenie cu îndârjire și cinism scria nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
grabă mânia Verbul ne copleșește ca un rug aprins ca să ne vedem mai bine la față veți spune. Nicio schimbare nu-i mai împovărătoare sau mai ușor eliberatoare decât simulând comedia erorii când din întâmplare se ivește-n mulțime o făptură fără de prihană și fără de ură sfârșind sfâșiată de-o atroce virtuală creatură într-un strigăt prelung cum se răsfrânge-un ecou în amurg precum nici iadul n-ar fi atât de pregnant pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
să învie. Pășești pe cărarea necercetată și ți se pare că ai ajuns pe lumea cealaltă. Căderea clipelor e doar risipire și înstrăinare topindu-se ceara pe care s-au imprimat peceți princiare și toate se retrag în sine când făptura de aer se mistuie-nviforată. Și-i prileju de-ncăierare și-i ocazie de nuntă cum doar veciile în culme se înfruntă și în duhul păcii pricini de războaie strigăte laconice și lacome de haos se întretaie în pronaos. începutul se
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
cornute. Din când în când vocale voalate își dau duhul pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
umbră de bărbat ci doar s-auzi ecoul Verbului sacrificat. Și chiar de-ți amintești icoana vie a celei pe care ți-ai imaginat că o iubești rămâi înstrăinat și strâmtorat de prea firescul și prea multul suflet transfigurat. n Făptura migratoare a ideii întruparea ideii înseamnă întreruperea gândului și fixarea în oglinda fermecată a paginii imaculate din sufletul Cititorului. Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare și înfiorată, ideea răsare
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
lenei de clevetitoarea chișcă, pînă vezi că universul cărnurilor nu mai mișcă. acolo,-n adînc de lume, unde n-ai fi zis că este nici mișcare, nici lumină, nici ființă de vreun fel, vei gusta din carnea albă a unei făpturi celeste, și licornă, dar și vită, porc și deopotrivă miel. deci acolo te oprește, stai și cugetă ani buni. lasă pe-alții să ia carnea. tu înfulecă minuni.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
enorm. Visez un cuvânt care se prăbușete din slăvi și ne face praf și pulbere pe mine și universul meu imediat. Visez o scară lichidă. Visez niște îngeri care se ivesc aici luminoși și în câteva ceasuri se preschimbă în făpturi întunecate. Visez alt înger care are laptop și scrie încontinuu ceva. Visez că o făptură imensă, infinită chiar și transparentă își ține ochiul lipit de geamul casei mele și mă privește cu bunătate. Visez că eu însumi curg și am
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
pe mine și universul meu imediat. Visez o scară lichidă. Visez niște îngeri care se ivesc aici luminoși și în câteva ceasuri se preschimbă în făpturi întunecate. Visez alt înger care are laptop și scrie încontinuu ceva. Visez că o făptură imensă, infinită chiar și transparentă își ține ochiul lipit de geamul casei mele și mă privește cu bunătate. Visez că eu însumi curg și am maluri ca un râu. Visez că se rostogolește un zar colosal cu șase înscris pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
unei mici proze publicate de Ambrose Bierce 40 și intitulate The Damned Thing (1894; prezentă în volumul In the Midst of Life: Tales of Soldiers and Civilians, din 1898, o ediție revizuită a celei din 1891), având în centru o făptură nevăzută, care terorizează o altfel banală partidă de vânătoare. Bierce este privit de mulți drept unul dintre cei mai buni scriitori satirici din literatura americană, despre care Robert L. Gale scrie că "este un stilist absolut" (2001: X), care "utilizează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
copil însoțit de mama sa, în speranța că-i vor fi alături tatălui înaintea morții (după cum se va vedea, cuplul ajunge prea târziu). În timpul călătoriei precipitate, imaginația copilului se trezește la viață, populând altminteri nespectaculosul peisaj campestru din sud cu făpturi dintre cele mai terifiante: Copacii sau mai mulți la un loc se iveau când la un geam, când la celălat, luau înfățișări de oameni de hoți ascunși în noapte și cu pușca la ochi". Ioana Em. Petrescu observă că "[t
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care nu-l puteau atinge. Pe asfalt era un lac de sânge. Nimeni n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat pata de sânge a dispărut de pe trotuar făptura verticală și concretă a însoțitorului meu". Bruschețea corect dozată a finalului, incluzând imaginea, panoramată cvasi-cinematografic, a mulțimii curioase, ce se vede proiectată, inocent, în centrul unui mister supranatural, confirmă, în opinia mea, vocația de scenarist de film a lui Lemnaru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unei aristocrate asasinate în chip brutal și revenite la viață (adăugați ghilimelele de rigoare), sub forma unui vampir-strigoi93. Background-ul popular al intrigii este observat și de un cercetător german, Richard Reschika: "Fundalul folcloric îl constituie diferite mituri românești despre făpturi nemântuite și vampiri arhiîntunecați care bântuie între lumi, între aici și dincolo" (2000: 99). Despre percepția medievală europeană, care a hrănit în permanență substratul mentalitar popular, a fenomenului acestor revenants însetați de sânge, Laurence A. Rickels afirmă: "Vampirul era, prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Punctând, precum am făcut-o și eu pe parcursul acestei subsecțiuni, propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme că "[n]imeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
totul devenea supus metamorfozei și dezorientării" (2010: 319). 66 Mai mult, Florin Manolescu nu ezită să-l includă pe autor printre reprezentanții literaturii SF din deceniul al patrulea al secolului trecut (1980: 239). 67 Ideea umbrei care se mișcă printre făpturile incarnate, ea însăși aparținând, simultan, unui "dincoace" material și unui "dincolo" transcendent și putând fi, așadar, percepută prin simțuri, dar depășindu-le totodată, apare, cu paisprezece ani înaintea publicării volumului lui Oscar Lemnaru, în deja amintitul film al lui Carl
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de genunchii unui faun brun și hirsut. Privirea, trăsăturile, întreaga făptură se resimt încă de cutremurul momentelor precedente. Fără voie îți vin în minte cuvintele lui Tacit caracterizând pe Messalina: "Lassata sed non satiata". Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care mitologia greco-latină acompaniază discret temele folclorului authton. Din cele patru cicluri care poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar câștigă în mister, dobândește un efect auratic, difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestea stabilindu-se, mai degrabă, o legătură de rudenie, ca între creator și creația sa. Este totuși acesta o pradă a lor, își devorează, sufocă ele creatorul? Reușește el să le materializeze suficient sau rămân la stadiul amniotic al unor făpturi fluide, evanescente? Paciurea reda condiția artistului captiv al propriilor fantasme creatoare, asaltat de propriile sale idei-ficțiuni-vise (chimere), sau poate se reprezenta pe sine în mijlocul propriilor sale creații insuficient gestate, aflate în stadiul inconsistenței fantasmale, in statu nascendi. Mai există un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spațiu, în parfumul și în ritmul misterios specific al Orientalilor. Dănțuitoarele dansau îmbrăcate în haine împodobite cu aur, cari străluceau după cum cădea lumina soarelui pe ele. Aveau o atracție aproape magnetică cu savoarea lor perversă și primitivă; ceva ispititor în făptura lor mlădioasă care, reținea și fermeca ca șarpele victima. Păreau fantome enigmatice, cu grație stranie și ondulații lascive și sacre în același timp. Iată de ce l-au interesat pe Rodin, care a făcut după ele schițe interesante, pline de caracter
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]