4,667 matches
-
Petrescu și Dragoș Petrescu, Iași, Editura Polirom. Tismăneanu, Vladimir (2006), "Libertatea recucerită: Imre Nagy și revoluția ungară", în Jela, Doina, Tismăneanu Vladimir (coord.), Ungaria 1956: revolta minților și sfârșitul mitului comunist, București, Editura Curtea Veche, pp. 143-158. Tismăneanu, Vladimir (2008), Fantoma lui Gheorghiu-Dej, traducere de Mircea Mihăieș, Alina Ghimpu, Ioana Ploeșteanu, București, Editura Humanitas. Tismăneanu, Vladimir; Vasile, Cristian (2008), Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului, București, Editura Humanitas. Trăsnea, Ovidiu (1984), "Anticomunismul în ideologia și practica imperialismului contemporan", în Cazacu, Aculin
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și aspectele legate de acestea privind transminterea învățăturilor divine. Zoroastru spune că trebuie să cunoaștem legile misterioase ale echilibrului care care supun împărăției binelui pe înseși puterile răului. Trebuie să-ți fi purificat trupul prin sfinte încercări, să lupți contra fantomelor halucinației și prinzând lumina corp la corp așa cum a Iacob a luptat cu îngerul, să îmblânzești acei câini fantastici care latră în visele noastre, trebuie, într-un cuvânt, pentru a ne servi de expresia energică a oracolelor lui Zoroastru, trebuie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și magicienelor timpurilor trecute 149. La eschimoși, șamanul vindecă în ziua de scufundare ecstatică a Mamei Animalelor și se roagă pentru abundența și ajutorul femeilor sterpe. Se crede că bolile sunt aduse de violarea tabuurilor sau prin captura sufletului de către fantome 150. Magul poate zbura, având reputația de a fi vizitat luna sau să fi înconjurat pământul. El știe viitorul, face profeții, prezice schimbarea vremii și excelează în magie. În America de Nord șamanismul reprezintă cea mai importantă formă de viață religioasă. Puterile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
organismul după o savantă armonie 482. Rațiunea și credința, religia și știința s-au contopit pentru a împăca mișcarea creștină cu cea luciferică. Personalități de excepție care au promovat această continuitate a tradiției primordiale s-au ascuns, au alunecat ca fantomele în penumbra istoriei, suspecți adeseori religiei oficiale cât și științei la modă483. Aceștia sunt frați întru suflet și martirii gândirii. Răzleți, dar pretutindeni în lume, practicând toate profesiile, ocupând toate funcțiile în societate ei sunt filosofi singuratici, medici iscusiți, preoți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
organismul după o savantă armonie 605. Rațiunea și credința, religia și știința s-au contopit pentru a împăca mișcarea creștină cu cea luciferică. Personalități de excepție care au promovat această continuitate a tradiției primordiale s-au ascuns, au alunecat ca fantomele în penumbra istoriei, suspecți adeseori religiei oficiale cât și științei la modă606. Aceștia sunt frați întru suflet și martirii gândirii. Răzleți, dar pretutindeni în lume, practicând toate profesiile, ocupând toate funcțiile în societate ei sunt filosofi singuratici, medici iscusiți, preoți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perioadei elisabetane era heterogenă, cuprinzând politicieni, teologi, poeți și dramaturgi, exploratori și bătrânii lupi de mare asemenea lui Drake și Raleigh. În această țesătură, în care zidul închipuit de bard este însuși el, se întrepătrundeau regina zânelor, frământările lui Hamlet, fantome și spiriduși, stafii și vrăjitoare, regi și doctori. Uneori, înțeleptul cărturar, alchimistul Cuvântului se erijează și el în medic, încercând să înțeleagă modificările spiritului dăruit de Marele Arhitect al Universului. Vrea să vindece, bolile creierului dar și celelalte vicii ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Curtea veche, București, 2010. 1278 Valeriu Matei, "Ploi în Aprilie", în Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1279 T.S.Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281 Rene Guy Cadou, 1920-1951, Cine intră din întâmplare. 1282 Sylvia Plath, Fantoma își ia rămas bun. 1283 George Coșbuc, Postume, Cântece de vitejie, Editura pentru literatură, București, 1966. 1284 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1285 Liviu Pendefunda, " Rondelul miezului de miere sau intimismul cosmic", în Mișcarea cerească, Editura
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
părți se păstrează, îndărătnic, străine și misterioase. Holul de la intrare e întunecos și lipsit de noimă, cu excepția prezenței acelei oglinzi ovale de care am vorbit mai sus. (Obiectul acesta rafinat pare să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc pe trepte). La jumătatea scării, se ramifică o altă scăriță care duce la o baie surprinzător de spațioasă, cu ferestrele spre drum, iar din baie, în spatele unei ușițe ciudate, alte trepte duc la pod. Sala de baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parcă s-o „reîncarnez“ în felul în care se mișca, în care mergea, ca și cum o schemă fizică a făpturii ei m-ar fi însoțit neîncetat. Și astfel, mai ales pe măsură ce durerea ascuțită se domolea, continuam „s-o văd“, să văd fantome ale ei suprapuse diferitelor femei; umerii lui Hartley, părul, mersul, expresia de stranie nedumerire. Și acum continuu să văd uneori asemenea fantome. De curând, am văzut-o într-o bătrână din sat; o expresie trecătoare a feței, ca o mască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi însoțit neîncetat. Și astfel, mai ales pe măsură ce durerea ascuțită se domolea, continuam „s-o văd“, să văd fantome ale ei suprapuse diferitelor femei; umerii lui Hartley, părul, mersul, expresia de stranie nedumerire. Și acum continuu să văd uneori asemenea fantome. De curând, am văzut-o într-o bătrână din sat; o expresie trecătoare a feței, ca o mască suprapusă unui chip total diferit. O dată sau de două ori, la Londra, cu mult timp în urmă, m-am luat chiar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curând, am văzut-o într-o bătrână din sat; o expresie trecătoare a feței, ca o mască suprapusă unui chip total diferit. O dată sau de două ori, la Londra, cu mult timp în urmă, m-am luat chiar după asemenea „fantome“, nu pentru c-aș fi crezut că sunt ea, ci, pur și simplu, ca să mă oblig să sufăr, să mă pedepsesc pentru că încă îmi mai aduceam aminte. Acum câtva timp mi-a trecut prin cap gândul că poate a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
S-ar putea să te căsătorești sau să nu te căsătorești cu mine, dar n-am să-ți îngădui vreodată să te căsătorești cu altcineva. Am să te fac să-ți respecți promisiunea. Nu poți. Trăiești într-o lume de fantome. Mă rog, vei putea să treci prin ceremonia unei cununii și să-ți faci cuib cu o turturea după placul inimii tale, dar nu vei avea o clipă de fericire de atunci acolo. Dacă te stabilești cu Lizzie, am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să nu faci nimic. O să-ți dau de veste. Acum trebuie să fug. Am să-ți dau de veste. Te rog, rămâi aici. La revedere. Voisem s-o ating, dar numai cu vârfurile degetelor, de parc-ar fi fost o fantomă care s-ar fi putut mistui; voisem să-i mângâi stofa rochiei între degetele mele. Acum însă simțeam o nevoie mai concretă, să-i iau capul în mâini și să-l lipesc de mine, să-i ascult inima bătând. Vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puteam vedea fața, dar întreaga ei ținută exprima nu atât teamă cât o totală demoralizare resemnată, care trecuse dincolo de frică. Părea să fi fost muiată de umezeală, șiroindă, de parcă într-adevăr se înecase și acum nu aveam în față decât fantoma ei. Ben se reîntorsese în poartă, i-am strigat: „A sosit!“, și am condus-o pe Hartley în întâmpinarea lui. Ben ieșise pe trotuar. În timp ce ne apropiam, rosti: — Atunci e în ordine. O.K. Noapte bună. După care se întoarse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
continuu să-ți vorbesc? — Da. — M-am gândit... ești sigur că n-ai nimic împotrivă? — Dă-i drumu’, ce importanță are? — Uite ce-i, timpul ne poate divorța de realitatea oamenilor, ne poate separa de oameni, transformându-i în niște fantome. Sau poate că noi suntem cei care-i transformăm în fantome sau în demoni. Anumite preocupări sterile legate de trecut pot crea niște simulacre, ba exercită chiar o putere, asemenea acelor eroi de la Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-ai nimic împotrivă? — Dă-i drumu’, ce importanță are? — Uite ce-i, timpul ne poate divorța de realitatea oamenilor, ne poate separa de oameni, transformându-i în niște fantome. Sau poate că noi suntem cei care-i transformăm în fantome sau în demoni. Anumite preocupări sterile legate de trecut pot crea niște simulacre, ba exercită chiar o putere, asemenea acelor eroi de la Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă. — Crezi că eu lupt pentru o Elenă-fantomă? — Da. — Pentru mine e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o putere, asemenea acelor eroi de la Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă. — Crezi că eu lupt pentru o Elenă-fantomă? — Da. — Pentru mine e reală. Mai reală decât ești tu. Cum poți insulta o sărmană persoană în suferință, numind-o fantomă? — Nu pe ea o numesc fantomă. Ea e reală în măsura în care sunt reale toate ființele umane, dar realitatea pe care o deține se găsește altundeva. Și nu coincide cu plăsmuirea visurilor tale. Nu ai fost în stare să o transformi. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă. — Crezi că eu lupt pentru o Elenă-fantomă? — Da. — Pentru mine e reală. Mai reală decât ești tu. Cum poți insulta o sărmană persoană în suferință, numind-o fantomă? — Nu pe ea o numesc fantomă. Ea e reală în măsura în care sunt reale toate ființele umane, dar realitatea pe care o deține se găsește altundeva. Și nu coincide cu plăsmuirea visurilor tale. Nu ai fost în stare să o transformi. Trebuie să recunoști că ai încercat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
E ca un basm cu zâne. Când ceasornicul bate ora douăsprezece din noapte, totul se spulberă și se preface în nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă gândeam că, firește, nu poți cunoaște nimic despre iubirile altor oameni, iar despre iubirile lui James nu voi afla niciodată. Am continuat, ca să atenuez cruzimea remarcei mele: Se pare că tu consideri trecutul ca ireal, o groapă plină de fantome. Dar pentru mine, trecutul este, într-un fel, lucrul cel mai real dintre toate, iar loialitatea față de acest trecut mi se pare lucrul cel mai important dintre toate. Nu e pur și simplu un caz de sentimentalism stârnit de renașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după o grea pierdere. Doar aveam propriile mele necazuri și trebuia să supraviețuiesc. Nu era momentul să-mi las spiritul ciuruit de culpabilități și de dureri sfâșietoare. Așa încât nu mă gândeam la el și la faptul că murise. Dar o fantomă cenușie, îmbibată de apă, se înălța întruna în mintea mea, deși o alungam nemilos, cu vehemență. Uneori, aproape mi-era teamă că se mai pitește pe undeva, atrăgându-mi gândurile, chemându-mi atenția, mânia de refuzul meu de a-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Uneori, aproape mi-era teamă că se mai pitește pe undeva, atrăgându-mi gândurile, chemându-mi atenția, mânia de refuzul meu de a-l plânge. Și atunci îmi ocupam în grabă mintea cu alte chestiuni. Dar, într-un anumit fel, fantoma îmbibată de apă era mereu prezentă în preajma mea. Mă gândeam la James și la Lizzie. Care dintre ei hotărâse oare să-mi releve adevărul, și de ce? Bănuiam că, mai ales după sordida întâlnire cu Toby Ellesmere, nervii lui Lizzie cedaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În același timp însă, îmi era foarte clar că n-am să fac acest lucru, că renunțasem. Să o urmăresc, umil, de la distanță, să o las doar să știe că sunt și eu acolo, încă prezent? Și aș deveni o fantomă înspăimântătoare. Nu, renunțasem definitiv, și aveam impresia că procedasem astfel, profetic, chiar înainte de fuga ei finală. De ce oare, după acel indescriptibil ceai, am stat pur și simplu inactiv, în așteptare, imaginându-mi că o să-mi telefoneze? Am crezut, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oare cum reușești să ieși din bardo? Nu-mi mai puteam aduce aminte ce-mi spusese James. De ce nu-i cerusem niciodată să-mi explice? Oare o să mă întâlnească și pe mine acolo, sub forma unei persistente orori, o abominabilă fantomă a mea, creația minții lui? Dacă așa era să fie, mă rugam ca atunci când o să-și dobândească eliberarea, să nu ajungă să mă uite, ci, prin milă și îndurare, să se apropie, în sfârșit, de adevăr. Oricare ar fi acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a urmat un minut de reculegere, spart de nu știu ce slujitor care a deschis cu zgomot o ușă din spate. Aș fi dorit să fi fost o oarecare ceremonie, indiferent de ce natură. Dar orice ritual solicitat de mine ar fi insultat fantoma lui James. Îmi pare rău doar că n-am avut ideea să cer o muzică mai cuviincioasă care să-l fi întovărășit. Am ieșit în grădină. Colonelul Blackthron mi-a strâns mâna. Participanții au început să se răspândească. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]