4,487 matches
-
elemente ce îl plasează pe H. Bonciu în același sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează limitele unui univers uman fascinant prin diversitate, însă purtător al acelorași însemne ale aneantizării. Moartea nu e punctul ultim al căutărilor și-al rătăcirii - într-un episod neverosimil, Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cel mai direct, mai clar, al faptului că sunt Încă viu! Viu și solidar cu vârstele mele psihice anterioare, cele care m-au dus și susținut pe acele culmi de pe care am reușit nu numai să contemplu spectacolul dramatic și fascinant al omului și al peisajului său istoric, dar și să exprim, măcar o parte, o infimă parte din ceea ce mintea mea, „ochii minții” mele, după o expresie a lui Hamlet, nu numai că au cuprins, dar au și suportat! Deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se va opri În fața neputinței lor de a ne arăta acea „ieșire” necesară, posibilă, pentru a „revedea stelele speranței umane”, cu atât mai mult cu cât arta acestor mari maeștri, ca și a altor câțiva este una extrem de convingătoare, de „fascinantă” În paradoxalitatea ei și, mai ales, În seducția ei spre negativitate, spre augmentarea unor trăsături frecvente umane, care, În absența autorității religioase sau morale, ne Îndeamnă a minimaliza existența, a-i conferi o turnură mizerabilistă sau absurdă. Existența văzută la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și de intelectualii umiliți, pentru demnitate umană și națională. Nu ne este dat să fim totdeauna „autentici”; trebuie să așteptăm alte vremuri!...Ă Apropo de autenticitate... artistică, de data aceasta; Camil Petrescu, Înaintașul nostru În modernizarea romanului autohton, preluând modelul fascinant al lui André Gide, a militat În arta sa pentru autenticitate, după cum o știm. În anii ’70, prin tânărul și regretatul Mircea Nedelciu, această aspirație spre „autenticism” În artă s-a făcut din nou auzită, deși nu cu impetuozitatea cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îmbătrânise, nu se maturizase cu o zi din clipa când, cu mare probabilitate, a Întâlnit prima femeie frumoasă, intangibilă, prima sa Beatrice și, ca să se apere de „violența, de pericolul Frumuseții”, a avut reflexul nu puținor puberi de a blestema fascinanta apariție!... Nu, nu ca pe un vituperant Savonarola, ci ca pe un stângaci și isteroid Don Juan Îl văd pe schimnicul ce locuia, o Îngustă mansardă pe rue de l’Odeon: cum să Întorci spre tine privirea acelei prea-frumoase, prea-dorite
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și a vocației întru Eminescu. Dialectica stilului este o carte organizată riguros, gândită arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Luceafărul sau de prozele pe tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia marelui poet este "o ipostază a naturii" spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
varvarian. Înainte de a fi Mare Duh, Emar-Hud a fost, se pare, chiar om, un soi de înțelept bizar ale cărui opere au devenit astăzi rarisime, dacă nu cumva s-au pierdut irecuperabil..." În felul acesta cititorul este atras într-o fascinantă aventură, care e și o bizară poveste cu iz oriental, cu deducția că învățătorul Rebega este unicul, probabil, păstrător al unora dintre textele sacre ale înțeleptului, că stabilirea lui Emar-Hud în Varvara a fost un semn ceresc, vestitul pentru știința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost primit în diferite epoci, raportând receptarea la apartenența ideologică a criticilor. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea corectitudinea excursului biografic, realizat în ideea surprinderii unui traseu spiritual, exegetul fiind de părere că "Bacovia a avut cea mai fascinantă "biografie" între scriitorii noștri moderni". Paradoxală, la prima vedere, afirmația pleacă de la perspectiva consumatorului (nu a creatorului) de istorie, care a fost scriitorul în discuție, opinie care a fost avansată și de Daniel Dimitriu. Se așază astfel baza a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai demn în noi. O astfel de personalitate este Theodor Codreanu. El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca eseist, romancier, poet, ca filosof care a interpretat "modelul ontologic eminescian", ca lingvist atras de domeniul fascinant al stilisticii, ca istoric al culturii. El ilustrează admirabil tipul de creator pe care G. Călinescu îl numea "scriitorul integral". Cei mai importanți creatori din literatura română de azi recunosc în Theodor Codreanu una dintre personalitățile reprezentative ale culturii noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez Un veac de singurătate. Nașterea mutantului postmodernist român, din incestul materialismului marxist-leninist, de factură totalitară, cu stângismul cultural american, a condus nu la excludere din lipsa de toleranță, ci la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumea mitică în cea reală, Theodor Codreanu constată nesfârșirea burților-labirint în care Iona-omul își rătăcește trecerea: "[...] Suntem prizonieri fără scăpare, în labirint" (5363). Intrarea în labirint e o "încercare", care începe cu "păcatul" și se sfârșește cu ieșirea-moarte: "5681. Partea fascinantă, estetică a labirintului este intrarea. Construită de un arhitect de geniu, misterul îmbietor al porții este amplificat de lipsa paznicilor. În fața labirintului, omul își poate exercita în voie libertatea. Pe care și-o va pierde înăuntru." În viziunea autorului, omul-număr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și excelentă în felul ei. Nu o așteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sinteze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimțite de multă vreme. Am citit, așadar, cu voluptuoasă luare aminte, o carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă, o problematizase înălțând-o Eminescu. E vorba de exegeza domnului Theodor Codreanu, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printr-o scrisoare lungă, pe pagini mari, căutând iar argumente în favoarea lui, în apărarea lui, a mamei lui. Uite, vă dau chiar citatul din scrisoare: „Până în clipa în care cuvântul „nuntă” s-a rostit, totul a mers cu o viteză fascinantă. În clipa aceea, mi-am dat seama de adevăr, de faptul că ființa aceea numită mamă ar trebui să se reîntoarcă în „infernul” ei, știind precis că nu mai are nici o scăpare, că eu aveam să exist doar cu numele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prieteniile noastre, au fost anii cu care noi am intrat propriu-zis în viață. Aceleași, deosebite și frumoase amintiri mă leagă de familia dumneavoastră, de Bârladul pe care niciodată nu-l voi putea uita. Cum să uiți o copilărie atât de fascinantă, care mi-a sfâșiat de dor sufletul, dar care, atunci nu știam, mi-a pus bazele viitorului, practic bazele vieții. Nu pot uita nici azi gara, școala, internatul, infirmeria, coridoarele, grădina școlii, grădina publică și orașul care timp de 5
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lui Simon de Montfort, marchează apogeul puterii sale. Inocențiu III moare în 1216. Dar, încă din primul an al domniei sale, pupilul său imperial a arătat că nu se va dedica ușor planurilor pontifului roman. Destinul acestui Hohenstaufen este ciudat și fascinant, căci, născut și crescut în Sicilia, el nu vorbește limba străbunilor săi, dar stăpînește cu ușurință nu numai italiana și latina, ci și greaca, franceza și araba. Fără să ignore Germania, el își concentrează atenția asupra domeniilor peninsulare și, mai
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
viziunea lor comună despre sociologie mi-au structurat propria mea profesiune de credință epistemologică. Prof. univ. dr. Traian Vedinaș m-a inițiat, oarecum împotriva voinței mele fundamentată pe o serie de prejudecăți izvorâte la rândul lor din ignoranță culturală, în fascinanta lume a istoriei gândirii sociale românești. Rezultatul acestei inițieri a constat în temperarea repulsiei cioraniene pe care o nutream față de tradiția culturală din care, cu sau fără voia mea, fac până la urmă parte. Doamnele prof. univ. dr. Maria Roth și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
migratoare, care au anihilat angajarea proto-românilor în istorie. "Începuturile românismului coincid astfel cu o "retragere" din "istorie"" (p. 227). Metaforicitatea neprelucrabilă a limbajului blagian obligă imperativ la reproducere, ca în cazul de față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
HITIȚII. Rolul important în istoria Orientului Apropiat Hitiții au pătruns în Asia Mică în mileniul al II-lea î.Hr. și s-au stabilit în Anatolia centrală. Hitiții sunt astăzi o populație aproape uitată, deși au lăsat în urma lor o cultură fascinantă, parte din Orient. Dovezile asupra existenței lor sunt mai puțin numeroase ca în cazul altor populații dispărute. La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, au fost puse bazele statului hitit, cu capitala la Hattușa. Imperiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
faptului că eu publicasem multe cărți până atunci. Acelea erau, însă, din domeniul creației literare poezie, proză, dramaturgie, eseistică pe când acum era vorba de "O lume cea a diplomației, în acest caz al diplomației române, adesea necunoscută marelui public, misterioasă, fascinantă, spectaculoasă nu de puține ori, dar care înseamnă, în același timp, un necontenit efort din creație, inițiativă și dăruire personală pentru împlinirea misiunilor încredințate, pentru promovarea politicii externe, a intereselor statului român". Așadar, cu o asemenea apreciere, dintre cele mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
într-o lume a semnelor și a semnalelor, într-o lume dinamică. Ne place sau nu ne place înconjurimea imediată în funcție de ceea ce suntem noi pentru ea la momentul respectiv. Totul este trecut prin filtrul nostru personal. O experiență poate fi fascinantă sau înspăimântătoare în funcție de filtrul nostru, de perspectiva prin care alegem să vedem lumea. Limba, societatea, educația, rasa, genul, familia cât și materialul genetic particular, credința și gândurile noastre, obiceiurile și obișnuințele hotărăsc cum ne înțelegem și ne experimentăm pe noi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și, la ieșirea din satul Poieni, o apucă spre stînga, pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură, niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei mahalale clasice, chiar dacă unele antene parabolice sfidează locul și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit printre muritorii de rînd ai acestor locuri. Dintre cei care viețuiesc prin aceste periferii, unii se ridică tăcuți la înălțimi și apoi se întorc strălucind meteoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De cei care au rămas afară n-am milă. Un timp. Apoi devin normal și regret amarnic, gîndindu-mă la nefericirea lor. Dumnezeu să-i ajute și pe ei. Că pe mine m-a ajutat! Gorée insula rușinii Senegal. O țară fascinantă cu o populație de culoare care are trăsăturile generale europoide. Oameni frumoși, săraci și lipsiți de un viitor care să le îndreptățească speranța în mai bine. Trotuarele neîngrijite au și rolul de paturi pe timp de noapte pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întoarcem la aeroport. Nori negri, grei, s-au adunat peste Holguin. Fulgeră și trăsnește. V-am adus ploaia, țipă ambasadorii. O, nu, nu cade nici un strop, așa-i de fiecare dată, spune guvernatorul. Decolăm grăbiți. În urmă lăsăm o lume fascinantă. O lume născută din Spania, Africa și Cuba, pe care noi o înțelegem atît de superficial. Și, mai ales, puțin. Mulțumim Ministrului care ne-a oferit aceasta zi. Dar nimeni n-a înțeles sufletul cubanezului...Poate doar eu. Izgonirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]